attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Mar Noi 12, 2019 12:48 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 13 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Lun Ian 28, 2008 2:23 am        Subiectul mesajului: si eu am reusit sa alaptez 
Neconectat

Membru din: Joi Ian 24, 2008 3:50 pm
Mesaje: 424
Localitate: Cluj-Napoca
Dupa cam 3 luni de la nastere am inceput timid, timid, sa ies in parc cu caruciorul, sa mai vad lume, mamici cu alti copii adica sa-mi revin. Atat a durat la mine, fetita are in curand 2 ani, dar a fost foarte, foarte greu. Dupa ce mi-am revenit mi-am zis: uite ce mi-ar place sa fac cu adevarat: sa sprijin mamicile in acest inceput cu puiul lor, ma gandeam ca daca ar exista si la noi Liga Laptelui m-as inscrie cu mare drag. Deocamdata nu pot decat sa postez acest mesaj in speranta ca cineva , cine stie, va trece mai usor peste asta. M-am bucurat ca macar o graviduta avem printre noi, nu-i retin numele, (am citit acum cateva zile mesajul tau) , in fine poate vor mai citi si altele.
|De ce a fost asa greu?
1. In primul rand fiindca m-a durut foarte rau la supt. Nu am fost singura din salon (eram 6 mamici) cu dureri, dar celelate se vaitau umpic, nu se muscau de mana cand le era copilul pus la san. De vina sunt eu aici, sunt sensibila la durere , in general. Deci stiam ca trebuie sa rabd. Am auzit ca suptul poate fi dureros la inceput, adica timp de 2-3 saptamani, mai mult nu credeam sa dureze si deci imi faceam curaj. Medicul de fam. mi-a zis in timpul sarcinii sa-mi pregatesc sanii, sa masez areola si mamelonul cu o carpa dura de canepa sau cu o perie de dinti, lucru pe care l-am facut. La inceput a fost ft rau, apoi m-am obisnuit, stateam diminetata si seara (in ultima luna si jumatate) la TV si-mi frecam cu o perie de dinti sanii o juma de ora dimineata si alta jumate seara. Degeaba, in spital s-au umplut de lapte, pielea s-a intins si parca s-a subtiat , oricum eram extrem de sensibila. Rau era la inceput, primul minut sa zic, dupa care mai puteam suporta cumva, dar cam ½ ora dupa alaptat inca parca-mi mai aredeau sanii. Si am pus lapte de-al meu, garmastan, bepanthen, glicerina boraxata, bioclin, frunze de varza, si nimic, durerea nu ceda. Sotul ma prindea (la cererea mea) de picior si ma strangea si ma freca ca sa ma mai doara intr-un loc, asa incat sa suport durerea de supt mai usor. I s-a dus pielea de pe un deget, cat ma freca, eu facusem vanataie de la frecat, era si el exasperat, nu stia ce sa faca si-mi tot zicea ca nu ma poate intelege, s-o intarcam si sa scapam odata. Nu stiu de ce,nu pot explica, asa am simtit eu tot timpul: nu imi acuzam fetita de durere, nu o uram, din contra nu stiam nici o mamica de prin spital sau de la gimnastica de gravide care sa nu fi reusit sa alapteze (desi erau, am aflat ulterior) deci ma speria gandul ca s-ar putea sa-mi pierd laptele, asta era cel mai groaznic lucru ce mi se putea intampla, de asta-mi era frica. Referitor la durere imi mai amintesc ca o data tinand-o in brate la supt, de durere am inclestat palma, fundicul ei fiind in palma mea, am starns-o vreau sa zic, caci a inceput sa planga. Asa incat la inceputul suptului intorceam palma in jos iar fetita o tineam pe antebrat. Cel mai rau era insa noaptea, nu stiu de ce. Imi era groaza de suptul de noapte de nu va puteti imagina, dar nu aveam ce face: cand plangea mititica venea sotu la frecat piciorul si atunci nu puteam da inapoi, o puneam la san si cumva am suportat. Cand au inceput durerile sa se diminueze , pe timpul noptii totusi erau intense, abia pe la 4 luni s-a rezolvat si asta. Sa va zic ca datorita faptului ca sunt mai sensibila la durere, am mai avut episoade dureroase? Ca am facut ragade la 5 luni, la 8 luni, la 1,3 ani (era bolnava, in spital si numai tzitzi papa), si inca de vreo cateva ori, nu mai stiu varsta, ca periodic, nu stiu de ce, sunt cateva zile mai dureroase si acum? Bine ridic asa, putin spranceana cand o pun la san, apoi trece. Oare ce fac aici? Speriu mamicile in loc sa le incurajez cum imi propusesem? In fine continui, vom vedea ce iese. Ideea e ca daca simti intr-un fel , e important sa faci asa cum simti, altfel cred e si mai greu. Sunt convinsa ca daca as fi renuntat la alaptat as fi suferit mult mai mult, psihic vorbind. Dupa ce am iesit in parc, o mamica mi-a zis ca ea nu a putut suporta, i-a scazut laptele rapid fiindca a simtit ca nu-i place, a zis ca daca a avut optiunea cu laptele praf a profitat de ea si era foarte impacata , asa incat nu am putut decat s-o admir si sa-i respect decizia.
2. Poate am insistat prea mult pe durere dar sa nu omit si alte complicatii, din care sper sa se mai poata invata ceva. In timpul sarcinii nu mi-a curs colostru insa mi s-a secretat putin si s-a uscat pe sani, era ca un fel se scoarta. La sanul stang , fiind mai putina s-a inmuiat si s-a dus dupa un dus, s-a uscat apoi zona si in afara de durere nu am mai avut treaba cu sanul stang. Adica da, am facut ragade, dar au trecut fara complicatii, doar durerea deranja. La sanul drep scoarta a fosta mai groasa si mi-am pus semne de intrebare, asa ca am aratat-o ginecologului(n-a zis nimic) , dr de familie (a zis sa pun rivanol , atat, nu cat timp, nu s-o inmoi sa cada sau ceva) si unei doctorite, medic neonatolg cu care facusem cursuri de alaptare in timpiul sarcinii, in cadrul fundatiei unde mergeam si pt gimnastica de gravide. Ea a zis ca laptele vine oricum ca-si gaseste el calea. Asa ca am stat linistita, doar intrebasem 3 medici. La maternitate mi-a adus asistenta fetita in salon si am zis sa o punem la san. I-am aratat scoarta si a tras cu degetul de s-a dus. Si acolo a ramas o adancitura\gaura, cu rana dedesubt unde fusese scoarta. Si de acolo au venit apoi probleme: am simtit cam la 7-8 zile de la nastere ca sanul drep ramane tare si dupa supt, nu se inmuia\golea ca celalat, iar in cateva ore am facut febra Adica facusem mastita. Am sunat la dr de fam care imi vazuse (cand a venit acasa) sanii si a remarcat rana, mi-a prescris oxacilina pt 3 zile. In tot acest timp fetita plangea extrem de mult, (mai tarziu citind Aleta Sloter mi-am explicat de ce) stresul meu datorat durerii o afecta de genul ca prima luna mi-a crescut 50 gr (nu e greseala, nu-s 500) dar dupa 3 luni si-a revenit si ea o data cu mine. Asa c-am apelat la dr. neonatolog de care va vorbeam, o tot chemam , locuieste aproape, venea cred de 2ori/ sapt, sa vada fetita, sa vada de ce plange, ce are,sa-mi vada sanii, in fine sa ne ajute . Mergeam si noi la ea la spital cand era de garda. Ea mi-a schimbat apoi antib , am luat eritromicina, faceam febra, ma durea sanul , aveam noduli de lapte. La un moment dat aveam un nodul cam mare si tare si m-a trimis la eco. Era intr-o vineri,la 3 sapt de la nastere, mi-a zis ca nodulul are si puroi dar nu e ft grav, sunt sanse sa se vindece daca scot laptele. Vreau sa va zic ca probabil si de la ragade si rana respectiva nu suportam pompa de muls. De fapt pompele, am incercat una de la o colega si am cumparat alte 3 modele, dupa care mi-am dat seama ca toate au acelasi efect: durerea insuportabila. Dr mi-a zis sa nu le folosesc daca am ragade ca se agraveaza. Asa ca am cautat 2 asistente de la maternitate care sa ma mulga in week-end.(una dimineta si una seara) Si ma mulgeau, ma masau, iar mulgeau, eu nu mai puteam, dar rabdam. Ma mulgeam si eu, si mama, si tata si sotu, dar noi fara efect, ai mei cand imi vedeau figura si lacrimile nu puteau s-o faca prea bine Eu, am ajuns la faza in care cand duceam mina dreapta la san sa mulg, nu avem forta in degete, asa ca prindem sanul cu degetele de la mana dreapta si cu stanga strangeam sanul cu tot cu degetele mainii drepte. Direct cu stanga nu aveam dexteritate. In fine, nu reuseam mare lucru de stres, asa ca m-am lasat pe mainile asistentelor. Luni trebuia sa merg din nou la eco, sa vedem diferentele de vineri. Rezultatul a fost socant pt doctorita, aveam o zona de tesut necrozat, de la trauma masatului. Mi s-a spus sa repet eco cam la o luna si ca daca nu se vindeca trebuie scos. Am avut anoroc de data asta, mi s-a vindecat in final dat va trebui periodic urmarita zona (dupa ce nu voi mai alapta). Incepusem s-o iau razna, in sensul ca aveam depresie urata, insomii, totul de la durere zic eu, doctorita cu care ma ajutam,( fan alaptat, e tare faina tipa si-i sunt foarte recunoscatoare, ) le-a zis alor mei ca-i e frica sa nu fac psihoza de lactatie si mi-a zis ca si cu lapte praf cresc copii si sa ma gandesc ca pot ablacta, imi da medicamente si gata. Era chiar ininte de botez (la 6 saptamani) si i-am zis ca stau pana dupa, mai vedem sapt ce urma. Si m-am imaginat scapata de durere dar mi-am dat seama ca nu ma voi impaca cu gandul ca nu am fost in stare sa rabd pt copilul meu. Sunt convinsa ca as fi suferit la acest gand mai mult decat am suferit mai departe. Ca mai am putin de povestit….La 10 sapt imi amintesc precis ca calculasem ca Alesia a supt 5 din ele lapte cu antibiotic de la mine (vreu 4, 5 feluri, ba combinate ba solo… cand cum). De ce? Caci avand rana respectiva la sanul drep, oricat as fi muls , pe acolo intrau microbii care sunt in mod normal pe pielea oricui ( medicul mi-a zis asta ). In fine, la 8 sapt am avut din nou un nodul care tot crestea, am facut febra. Stiam: antibiotic si muls, dar cine(la asistente nu am mai avut curaj sa apelez)? Acum a facut-o doctorita neonatolog, frumos, cu gingasie , fin (nu fara durer ca asta nu depindea de ea) . A venit zilnic la mine, dupa servici si m-a incurajat. Ultima data ne-am impresionat reciproc, nu mi-a spus decat la plecare ca avea peste cateva ore avion spre sora ei in Israel, si totusi a venit sa ma mulga. Gestul asta mi-a dat curaj sa-i spun ginecologului caci am ajuns la el cu nodulul infectat rau de tot, adica cu abces mamar, sa-i spun ziceam ca nu vreau sa opresc alaptatul, doar ma chinuisem 2 luni, nu era sa renunt tocmai acum. Iarasi am ajuns la spital pt incizie intr-o vineri si vreau sa va zic ca luni cand ne-am revazut din nou i-am zis ca nu mai pot,ca nu mai vreau, ca-s in stare sa-mi tai sanii jos, sa scap de ei si de lapte si de tot. Acum m-a incurajat el si mi-a zis ca ce a fost mai greu a trecut si ca sunt mult mai bine. In fine nu eram chiar asa de mult bine dar cumva am trecut si de asta, mai cu curaj, mai de jena fata de el dupa ce mi-a zis, mai de amintirea relatiei cu dr. neonatolog. Cred c-ar trebui s-o scurtez, nu intru in detalii va zic doar ca a fost rau de tot, m-a incizat cu anestezic dar dupa nu mi-a mai pus, mergeam la pansat si-mi spalau incizia cu rivanol, apoi cu apa oxigenata sau invers, ma pisca , era rece, apoi imi indesau acolo un pansament inmuiat in rivanol ca sa nu se inchida rana si sa se scuraga tot puroiul. Si peste asta trebuia muls laptele , dar cine? Asa a fost sa fie, nu stiu cum, si-a facut barbatu-mio curaj, se chiar minuna ce fain tasneste, ca dintr-o fantana arteziana. El care nu suporta durerea, sa vada siringa si ii terminat (ca barbatii…) cumva s-a incumetat, eu nu puteam de durere si stres strange degetele, nu aveam forta, v-am scris asta cred. Caci perioada asta trebuia sa mulg si sa arunc laptele. Ce sa va mai zic, 6 saptamani a durat pana s-a inchis rana, a tot curs, dar nu mai mi-o pansau pe dinauntru, ci doar spalam eu extern cu rivanol si puneam pansam steril si eram toata rana de la leucoplast, dar ce mia conta. Problema mare era ca de stres mi-a scazut laptele si eram terminata ca am suferit atat si imi pierd laptele si cat a supt al fost cu antib . Ginecologul a zis sa iau 2 polivitamine pe zi de care am luat in sarcina, sa maninc si sa beau lichide si mai ales sa pun copila la san. Trebuie sa va zic si asta, ce am mai facut, poate mai au si altele nevoie. La fundatia cu cursurile de alaptat am avut de fapt 2 medici care ne-au expus problema. Eu am apelat la cea care lucra la maternitatea unde ma nascut, celalata are un site, e cred (din amintiri) www.alaptare.home.ro . Ne-a spus la curs, mi-am notat si am cautat si pe site si am hotarat sa iau Metoclopramid. E pentru digestie, dar pe prospect scie ca in doze mari provoaca amenoree si galactoree caci creste prolactina. Si am gasit atunci si ceva site-uri americane care recomandau medicam respectiv, tot pt stimularea lactatiei, se numeste altfel la ei, ceva cu R, nu mai stiu Am luat 3 tab pe zi, cred ca o sapt, apoi 2 apoi 1 , cam cum cum simteam ca-si revine secretia de lapte le-am diminuat, am baut ceai pt stimularea lactatiei.In fine mi-am petrceut cateva zile in pat cu bebe si o tot tineam la san cat de des puteam, inca ma mai durea dar ma gandeam ca nu mai este mult, si cumva mi-a revenit laptele.
Eu i-am dat la 3 sapt lapte praf prima data caci nu crestea (m-a sfatuit med de fam) apoi am renuntat (m-a sfatuit neonatologul) plus ca aveam prea mult, nu crestea saraca ca nu era mama-sa linistita. Apoi nu mai stiu, dar la biserica la botez (6 sapt ) stiu ca luasem sticluta cu noi in caz ca plange. Noroc ca nu-l prea vroia. La incizie a trebuit cateva zile sa-I dau doar lapte praf si dupa in completare, apoi treptat, treptat, am renuntat la el, eu ii preparam dar ea nu-l vroia cand i-a ajuns al meu. De frica mastitei m-am muls pina pe la 5 luni si aruncam , dupa ce sugea ea,o perioada am inghetat lapte, apoi l-am aruncat apoi s-a reglat secretia la cat ii trebuia fetitei. In fine, lunile 4,5 si 6 au fost cele mai frumoase, am alpatat exclusiv, si la terasa si in parc impreuna cu alte mamici, nu mai veneam acasa pt asta, a fost vara, frumos.
Eu zic ca in anumite cazuri e nevoie de cineva pregatit sa asiste mamicile la inceput de drum. Eu nu m-as fi descurcat singura cu toata vointa mea. Si e vital peste cine dam in asemenea conditii, ne pot ajuta sau incurca. Nu degeaba exista LLL in lume. Oare la noi pe cand?
Mariana, mama Alesiei de 1,9 luni


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Ian 28, 2008 11:34 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
cartonas rosu
cartonas rosu

Membru din: Dum Ian 20, 2008 5:35 pm
Mesaje: 228
Localitate: bucuresti
cum adica sa-ti freci sanii cu peria de dinti? :oroare:
incredibil
mie toata lumea mi-a zis sa nu umblu la ei pe timpul sarcinii
imi pare rau ca ai trecut prin asta...si eu am avut o experienta cam dificila cu alaptatul, da-s asa de mandra de mine ca am reusit ;)


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Ian 28, 2008 12:13 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Dum Ian 20, 2008 3:40 pm
Mesaje: 84
Localitate: Italia, Verona
Imi pare rau pentru experienta prin care ai trecut :(

Eu in schimb nu am reusit.... si imi pare rau si pina azi desi am incercat si am facut tot ce am putut.... in spital am facut ragade urite de tot, si la 2 zile dupa ce ne-am intors acasa, seara Fede a baut singe si nu am observat. Ei bine la vreo ora a inceput sa regurgiteze singe si sa faca pupù singe tota noaptea. Nu va zic ce m-am speriat si cit am plins... concluzia e ca pierdut laptele, desi am luat apoi tot feluri de suplimente ca sa-mi revina am avut prea putin desi o mai puneam la sin de mai multe ori pe zi :(
Si azi pling penrtru asta, mi-am dorit sa alaptez din tot sufletul si nu am reusit :(
M-ar fi ajutat mult de tot sa citesc experientele altor fete, sa am un sfat in plus, informatii ca ce se intimpla cu alaptatul in general.....
Sper ca cine citeste aceste pagini sa ia numai lucrurile pozitive si sa invete din experienta noastra


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Ian 28, 2008 2:04 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 12:36 pm
Mesaje: 2784
Site web: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/;http://www.nocirc.org/centers/centers.php
Localitate: Bucuresti
Mariana............uf.......... :((
Cata durere, cata ambitie, cata dorintza..............mai rar asa ceva!Felicitari!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Ian 28, 2008 2:34 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Joi Ian 24, 2008 5:18 pm
Mesaje: 82
Yahoo Messenger: munteole@yahoo.com
Localitate: Chisinau
Mariana stiu ca ai scris nu pt ca sa primesti laudele noastre, dar eu nu ma pot abtine, mi-au dat si ochii in lacrimi :((, ai avut mult curaj si cred ca timpul va arata ca nu ai suferit in zadar :iubire1:
Referitor la LLL, eu le-am scris o scrisoare in care i-am intrebat cind vor deschide si la noi la Chisinau o reprezentanta, dar din pacate inca nu se prevede nimic nou la noi :( Dar cel putin ma bucur ca exista si ca poti gasi multa informatie utila.
Ana important e ca Fede a simtit dragostea ta :imbratisare:

_________________
Calin
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Ian 28, 2008 2:55 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Doamne Dumnezeule, Mariana!!!
Citeam si nu-mi venea sa cred cat ai putut sa suferi si cata ambitie ai avut sa mergi mai departe. Dac-ar simti toate mamele asa....
Eu una, punandu-ma in situatia ta, cred ca as fi renuntat pe parcurs, n-as fi ajuns sa "finalizez" drumul asta asa de anevoios si cu atatea piedici.
Imi amintesc ca eu nu stiam nimic despre alaptat cand am nascut, in afara de faptul ca orice femeie poate alapta d.p.d.v. fizic, alte informatii nu am mai avut. Dar nici nu-mi cautasem... pur si simplu am zis ca ce va fi, va fi, nu-mi propun absolut nimic!
Si asa a fost, l-am pus la san si a inceput sa suga si a fost cel mai firesc lucru..
Nu mi-am dat termene niciodata, doar ca incepand sa citesc un alta, ma gandeam prima data "ce bine ar fi sa ajungem la 3 luni macar" si am trecut de 3 luni, apoi am zis "poate alaptez si eu 6 cum e indicat" si cand am depasit si cele 6 luni si ancepusem diversificarea, mi-am zis ca acum o sa fie mai rar, deci de ce sa opresc tocmai acum? Bbine, ca n-a fost tocmai rar alaptatul in continuare, dar am trait fiecare zi de alaptare ca fiind posibil ultima, am zis ca ma pot opri cand nu mai vreau si pot si poate faptul ca tineam eu cumva situayia in maini m-a facut sa am acum un magarus de aproape 15 luni care se lipeste de sanul meu inca!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Ian 28, 2008 4:33 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Ian 20, 2008 2:18 pm
Mesaje: 1607
Localitate: Bucuresti
Mariana impresionanta povestire. Te felicit pt puterea ta. Eu nu stiu cum as fi reactionat.
Ca si Micky, mi-am spus ca nu am motive sa nu alaptez. L-am luat pe bb in brate, l-am pus la san si asta a fost. Era incredibil de frumos si bine. M-am gandit ca ar fi super ca 3 luni sa-i dau numai san si au trecut 6 luni de alaptare exclusiva. Am inceput diversificarea si ... am alaptat pana la 12. Imi pare rau ca nu a fost mai mult, dar ...

_________________
Dodo si puii Sasha Theodor si Patrick Christian
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mar 13, 2008 1:17 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 1:20 pm
Mesaje: 2090
Yahoo Messenger: alinapaula_petrescu@yahoo.com
Localitate: Bratislava
Abia acu am citit si eu povestea ta... incredibil cata vointa ai putut avea! :floarerosie: felicitari!
Eu am fost o norocoasa , un caz rarisim din cate vad...din pacate, am avut niste problemute absolut minuscule prima sapt.... apoi am alaptat linistita si fara nici o pb, un an si 9 luni pe dav, pe toma inca il alaptez.Cu siguranta nu as fi avut puterea ta daca as fi intampinat pb....felicitari din toata inima inca o data :floarerosie: :imbratisare:

_________________
mama de 3 feti frumosi

David (11 mai 2004), Toma (20 ian 2007) si Alex (27 ian 2011)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mar 13, 2008 11:42 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Joi Ian 24, 2008 3:50 pm
Mesaje: 424
Localitate: Cluj-Napoca
Io-s "fanatica" cu alaptatul, asa am simtit de cum am aflat ca-s gravida. Sunt aici mamici care nu au reusit (Ana, Flori de ex) sau care au renuntat (Teodora de ex). Lor vreau sa la spun ca nu-i asta totul, eu am momente, reactii pe care le regret, am scaparile mele.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Mar 14, 2008 12:02 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mar 04, 2008 11:25 am
Mesaje: 132
Site web: http://allynews.blogspot.com/
Yahoo Messenger: mayaerin
Localitate: Hong Kong
Mariana, esti o eroina! Si eu sunt fanatica cu alaptatul dar nu stiu cum as fi reactionat in situatia ta. Problemele mele par atat de insignifiante acum!


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Mar 14, 2008 12:07 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 11:03 pm
Mesaje: 3512
Localitate: St. Mard, France
Mariana, totusi ce ai facut e extraordinar, toata vointa ta de a reusi... :iubire1:
poate ca alaptatul nu e totul, cum spui tu, dar cred ca e foarte foarte important si nu poate fi inlocuit de nimic
(si uite asa iar ma rascolesc si ma gindesc ce usor am renuntat, atunci cind mie imi era ATIT de usor... ;( doar ca timpul nu il pot intoarce)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mar 20, 2008 11:46 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mie Mar 12, 2008 11:26 pm
Mesaje: 46
simt ca trebuie sa te felicit!
in primul rand pt interesul tau pt alaptat inca din timpul sarcinii,putine sunt acele gravide care stiu ceva legat de alaptare,cunostintele lor se limiteaza la ceea ce au auzit de la mama,soacra,vecina
2.pt curajul ca ti-ai urmat instinctul si nu ai renuntat in ciuda dificultatilor intampinate
3.pt sustinerea familiei care tot meritul tau este,tu i-ai influentat si i-ai convins sa lupte impreuna cu tine
4.pt dorinta de a ajuta cu consiliere pe cei care au nevoie


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Iun 26, 2008 3:53 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mar Mai 27, 2008 9:26 am
Mesaje: 128
Site web: http://wwwl.marillys.blogspot.com/
Yahoo Messenger: adriana_contiu
Localitate: Bucuresti
Felicitari Mariana!

Sunt la inceput de drum si inca nu stiu ce inseamna alaptatul, mai am 2-3 luni pana sa nasc si pentru mine alaptatul e foarte important. Din pacate mi se rupe sufletul cand vad mamici care fumeaza in timp ce sunt insarcinate ca sa nu mai spun ca fumeaza cand alapteaza. Fina mea a renuntat la alaptat de la 2 luni si am tot incercat sa o conving ca laptele de mama e cel mai bun. Acum ca am citit povestea ta imi vine sa o bat si sa-i iau fetita. O trateaza cu atata raceala incat nu ai spune ca e mama.
Ce imi doresc eu cel maimult e sa nasc natural (desi medicul mi-a interzis din cauza unei boli de sange mai rare) si sa reusesc sa alaptez fara nici o problema, sa fie totul natural asa cum au spus si fetele inaintea mea. Mi se pare ca acesta ar fi inceputul cel mai bun si mai fericit pentru baietelul meu( ar calca cu dreptul in viata ca sa zic asa).
Daca voi intampina greutati cu alaptatul am sa va cer o mana de ajutor (un sfat, un sprijin moral).

_________________
Tudor 30.09.2008


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 13 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România