attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 12:13 pm

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 23 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Mar Mai 27, 2008 2:09 pm        Subiectul mesajului: Thomas Gordon 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
deci ei in general au o relatie foarte buna
sunt complici, Bendis il copiaza in multe aspecte
dar uneori Felix vrea sa se joace fara ea sau cu ea, dar in termenii lui si ea nu intelege
si atunci urla "ia Dendis de aici!" si o iau cand vrea sa fie luata, dar cand refuza treversez acele momente tare aiurea cand amandoi plang si nu stiu cum sa-i impac
azi s-a intamplat asa: au iesit pe balcon goi si le-am spus ca pe balcon doar cu chiloti se sta (chiar nu-mi vreau serviciile sociale pe cap ;D ), Felix a inteles a venit si i-am pus chilotii
Bendis urla "cotzii nu"
la acest punct cum nu vroiam s-o las goala in balcon i-am bagat pe amandoi in casa si Felix s-a simtit neindreptatit si pe buna dreptate
si-a urat-o pe moment
din cauza ei, ca nu vroia sa puna chilotii eu am decis ca niciunul nu merge pe balcon :/
si el prins de frustrare a inceput sa tranteasca, urle, dar pana la urma s-a lasat consolat


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Mai 27, 2008 8:27 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
gazzella scrie:
din cauza ei, ca nu vroia sa puna chilotii eu am decis ca niciunul nu merge pe balcon :/
de ce? eu nu am doi, deci pot doar sa-mi dau cu presupusul. dar ppresupul meu ar zice sa nu ii bagi in aceeasi oala. adica asta sa fie ceva ce fac ei in mod natural, nu 'ajutati' de tine. ca-s sigura ca va fi un mom in care felix va zice daca nu vine bendis, nu ma duc nici eu (cu sau fara chiloti :D)

nu zic nici sa incepi cu uite ce cuminte e felix, ce rea esti tu ca nu faci asta cum se poarta pe la noi prin parc @-), dar poate un simplu cu chiloti=afara, fara chiloti =in casa punct?

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Mai 27, 2008 9:11 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
ah
am uitat un aspect, il amintesc acum

gazzella scrie:
azi s-a intamplat asa: au iesit pe balcon goi si le-am spus ca pe balcon doar cu chiloti se sta (chiar nu-mi vreau serviciile sociale pe cap ;D ), Felix a inteles a venit si i-am pus chilotii
Bendis urla "cotzii nu"
la acest punct cum nu vroiam s-o las goala in balcon i-am bagat pe amandoi (pentru ca-i intuiam comportamentul lui Bendis, care nu ar fi acceptat sa stea in casa in timp ce Felix e pe balcon si vroiam sa preintampin o criza de furie de ai ei, la care nu-i fac fata*) in casa si Felix s-a simtit neindreptatit si pe buna dreptate
si-a urat-o pe moment
din cauza ei, ca nu vroia sa puna chilotii eu am decis ca niciunul nu merge pe balcon :/
si el prins de frustrare a inceput sa tranteasca, urle, dar pana la urma s-a lasat consolat


acum eu as fi avut 2 posibilitati:
1. sa-i ofer ei motivul pentru care sa inceapa sa planga acceptand ca Felix sa ramana pe balcon in timp ce ea ar fi stat in casa
2. sa-l aduc pe Felix in casa fortat

oricare posibilitate as fi adoptat-o unul din ei ar fi plans
si trebuia sa aleg, iar in astfel de momente se alege fara prea multe rationamente
cel putin eu ma las condusa de primele impulsuri, iar in cazul acesta a fost sa-l trag iau pe Felix in casa
si primele impulsuri sunt date de temeri de ale noastre, in cazul meu, teama ca are sa inceapa ea sa se tranteasca violent pe jos, in plans si ea nu se lasa consolata si plange si fuge si din bratele mele si din cele ale lui taica-su
si insista, se duce la usa, loveste, cauta sa deschida si plange
si toate astea si pentru un sfert de ora si eu nu-i fac fata
nu pot sa ma uit la ea in timp ce ea face toate astea, nu suport
dar suport plansul lui Felix, care a ajuns sa controleze aceste situatii frustrante
chiar daca initial plange, el se lasa consolat, daca ma pun langa el si-i vorbesc, ii ofer alternative el le accepta
ea nu
si asa....


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 12:50 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Gazzella, peste 2 ani va accepta si Bendis alternative (zice o mama cu mari sperante in acest sens :P ).
Deocamdata, fie ca vrea sau nu tot Felix ramane cel mare si... intelegator :). per forza!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 7:31 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Feb 17, 2008 11:45 pm
Mesaje: 2854
Site web: http://armonii.blogspot.com/
Gazzella, cand se mai intampla asa, fa-l pe Felix complicele tau,
Spune-i:
ce na facem cu draguta de bendis, nu vrea pe balcon imbracata si va plange foarte tare daca te vede pe tine. etc etc.
Implica-l activ.Nu spun ca merge din prima :D , dar sa stii ca intr-un final da roade. Ba poate o convinge el pe Bendis sa puna chilotii.
asa, eu cred ca ai procedat corect incercand sa scapi cu criza cea mai mica

_________________
mami de Sofia Galagia (11.09.2002) si Gheorghe Fomilu (6.09.2007)


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 10:02 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mar 10, 2008 11:57 am
Mesaje: 472
Gazze eu cred ca as fi procedat altfel in locul tau. As fi luat-o pe Bendis in brate si as fi incercat s-o conving ca nu poate ramane pe balcon dezbracata. Daca ar fi reactionat printr-o criza, i-as fi distras atentia cu ceva de genul: "Hai sa vedem ce face catelul. Parca am auzit un zgomot ciudat. O fi cazut? S-o fi lovit? Heeeei, hai sa-l cautam!" Sau "Hai cu mami la bucatarie sa facem nu-stiu-ce". Iar pe Felix l-as fi lasat sa iasa pe balcon. Nu stiu cat imi va reusi, dar cand va veni bb2, voi incerca sa n-o neindreptatesc pe Clara din pricina celui mic. Nu cred ca fac bine celui mare situatiile astea. Adica de ce ar fi privilegiat cel mic? Ce face in plus ca sa merite mai multe drepturi (ba chiar in defavoarea celuilalt)? Plange mai tare, plange mai mult? Mie imi place corectitudinea. Regulile sunt aceleasi pentru amandoi copiii (sau amantrei sau aman-cati-or-fi), indiferent de varsta. Deci, in situatia asta Felix avea dreptul sa iasa pe balcon, fiindca respectase regula purtarii chilotilor, iar Bendis nu si-l capatase, fiindca refuzase conformarea. Oricum, de la teorie la practica e distanta mare. E foarte probabil sa ma induioseze si pe mine cel mic si sa-i fac pocinoage Clarei. :D

Aaaaa si vroiam sa-ti mai spun ca vad destul de des faze in care fratele mai mare e privat de anumite chestii, din pricina ca cel mic nu are sau nu i se permite acces la ele. Mereu ma scandalizez. Spre exemplu, fratele mare vrea sa se dea pe topoganul cel inalt. Fratele mic vrea si el, dar parintii nu-l lasa de teama ca ar putea cadea. Atunci spun: "Nu se mai da niciunul!" Cel mic e multumit. Cel mare e frustrat. Sau cel mare vrea sa alerge. Cel mic nu ar putea. Atunci nu mai alearga nici cel mare. Sau mami trebuie sa-l hraneasca pe cel mic (5 luni). Surioara vrea sa se plimbe. Maica-sa o obliga sa nu se miste de langa ea pana cand nu termina de hranit prichindelul. Fetita plange amarnic, dar maica-sa nu cedeaza. Si tot asa... Pur si simplu nu este corect...

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 10:33 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Tweety7 scrie:
Gazze eu cred ca as fi procedat altfel in locul tau. As fi luat-o pe Bendis in brate si as fi incercat s-o conving ca nu poate ramane pe balcon dezbracata. Daca ar fi reactionat printr-o criza, i-as fi distras atentia cu ceva de genul: "Hai sa vedem ce face catelul. Parca am auzit un zgomot ciudat. O fi cazut? S-o fi lovit? Heeeei, hai sa-l cautam!"


nu merge cu Bendis, cu ea chiar nu merge
nu prea are ea dubii despre ce vrea si cand vrea si incercand sa fac ce-mi sugereai tu as fi infuriat-o si mai rau
si-ti spun pentru ca deja am probat si asta

Citat:
Sau "Hai cu mami la bucatarie sa facem nu-stiu-ce"


aha..si asa frumos ar fi trantit orice-i propuneam, iar cand ii sunt pe aproape asa frumos isi baga dintii in fata mea :D
un secret, cred ca de aia il vreau pe al treilea (reuseste sa-mi fie draga chiar si atunci, reuseste sa trezeasca niste sentimente tare pozitive chiar si cand isi baga mainile in parul meu, deci nu m-am sclerat cu totul :lach: , am sanse serioase de recuperare totul cu Felix, stiu .-) )

Citat:
Iar pe Felix l-as fi lasat sa iasa pe balcon. Nu stiu cat imi va reusi, dar cand va veni bb2, voi incerca sa n-o neindreptatesc pe Clara din pricina celui mic.


intentii foarte bune, foarte nobile, am incercat si eu
dar din experienta mea, a unui adult raportat la 2 copii spun ca a fost imposibil sa nu-l neindreptatesc pe Felix
calculele is simple, 2 copii care cer simultan si un adult care tre' sa aleaga
si el a avut un start foarte bun in viata, primii doi ani pe care nu ii poate lua nimeni, nici chiar eu cu comportamentul meu (impus!)...si aici ii multumesc Adanei care mi-e reamintit ce stiam deja

primii doia ani sunt fundamentali pentru sanatatea viitorului adult, nounascutul isi pune bazele sanatatii mentale, emotive in acesti primi doi ani
daca mama are un comportament dezorganizat, de sciziune foarte probabil se pun bazele unor psihoze in maturitatea individului
in cazul in care mama reuseste ca in primii doi ani sa fie o mama suficient de buna viitorul adult va reusi sa ajunga cel mult la nevroze undeva in viitor

Citat:
Nu cred ca fac bine celui mare situatiile astea. Adica de ce ar fi privilegiat cel mic?


uite de aia (vezi mai sus) ii privigeliat cel mic
ma repet, ai in fata un adult raportat la 2 copii

Citat:
Ce face in plus ca sa merite mai multe drepturi (ba chiar in defavoarea celuilalt)? Plange mai tare, plange mai mult?


mai multe drepturi nu, doar cele pe care el, Felix, le-a avut intotdeauna la varsta ei
si foarte probabil Bendis are mai multe drepturi in defavoarea lui (privind exclusiv aceste episoade, fara a vedea contextul, trecutul lui Felix), dar el deja a trecut malu'

Citat:
Mie imi place corectitudinea.


si mie si tocmai de aia tin sa-i construiesc si ei aceleasi baze
da, plange mai tare, plange mai mult
si plansul unui copil nounascut e divers fata de plansul unuia de 2 ani
un nounascut chiar nu are nicio alta realitate careia sa i se raporteze decat mama, punct
un copil de doi ani crescut sanatos pana la acea varsta poate sa gaseasta resorturi exterioare care sa-l ajute sa se salveze



Citat:
Regulile sunt aceleasi pentru amandoi copiii (sau amantrei sau aman-cati-or-fi), indiferent de varsta.


gresit
si asta as vrea sa o putem dezvolta separat, intr-un alt topic


Citat:
Deci, in situatia asta Felix avea dreptul sa iasa pe balcon, fiindca respectase regula purtarii chilotilor, iar Bendis nu si-l capatase, fiindca refuzase conformarea. Oricum, de la teorie la practica e distanta mare. E foarte probabil sa ma induioseze si pe mine cel mic si sa-i fac pocinoage Clarei. :D


:-)


Citat:
Aaaaa si vroiam sa-ti mai spun ca vad destul de des faze in care fratele mai mare e privat de anumite chestii, din pricina ca cel mic nu are sau nu i se permite acces la ele. Mereu ma scandalizez. Spre exemplu, fratele mare vrea sa se dea pe topoganul cel inalt. Fratele mic vrea si el, dar parintii nu-l lasa de teama ca ar putea cadea. Atunci spun: "Nu se mai da niciunul!" Cel mic e multumit. Cel mare e frustrat. Sau cel mare vrea sa alerge. Cel mic nu ar putea. Atunci nu mai alearga nici cel mare. Sau mami trebuie sa-l hraneasca pe cel mic (5 luni). Surioara vrea sa se plimbe. Maica-sa o obliga sa nu se miste de langa ea pana cand nu termina de hranit prichindelul. Fetita plange amarnic, dar maica-sa nu cedeaza. Si tot asa... Pur si simplu nu este corect...


io-s aia
ieri am fost la magazin doar eu cu ei doi
si Felix vroia jos din carucior
si i-am raspuns
"nu, pentru ca atunci vrea si Bendis sa mearga jos ca si tine"
in caz contrar as fi avut 2 in magazin liberi, unul s-ar fi repezit la oua, altul la sticlele de bere
cine crede ca poata sa ramana calm, surazator in aceasta situatie, ba pe urma ar fi platit si toate pagubele e liber sa fie corect

si-mi aduc aminte cand o alaptam pe Bendis in parc, si avea nevoie de timpi lungi si Felix se indeparta
s-a intamplat o data, de doua ori sa nu-l mai vad
perioade in care am crezut ca-mi pierd mintile, si eram cu Bendis la san, pe care daca as fi conturbat-o ar fi inceput sa urle si pe fondul meu deja putin isteric ar fi fost o tragedie
si a fost clar pentru mine:
"nu te indepartezi de aci, te vreau viu nu liber"
"asta e, cu asta traim"
asta dincolo de faptul ca amandoua prietenele mele, italience (una avocat, care mai colaboreaza cu asistentii sociali) mi-au spus clar sa-l tin langa mine pentru ca altfel risc gros cu serviciile sociale
acolo unde unii pot sa vada concederea unei libertati, altii pot sa vada neglijenta
si-l vreau totusi in casa mea nu intr-o casa de "acolienza provisoria", provizorat care poate sa dureze ani pana cand decid ei daca-s cu scufia intreaga


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 10:43 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mar 10, 2008 11:57 am
Mesaje: 472
Da. Am scris si eu ca de la teorie la practica e diferenta mare. Deci, momentan vorbesc ca parinte de copil, nu de copii. Tu esti in miezul problemei si stii mai bine ce-i de facut. Nu toti copiii sunt la fel. Asta o stie toata lumea. La Clara ar fi mers distragerea atentiei sau, altfel spus, angrenarea intr-o activitate cel putin la fel de placuta ca cea interzisa sau chiar mai interesanta. Recunosc ca fii-mea nu prea mi-a facut crize puternice si de lunga durata. Tocmai de-asta imi permit sa vorbesc. :D

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 11:18 am        Subiectul mesajului: Thomas Gordon 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mar 10, 2008 11:57 am
Mesaje: 472
gazzella scrie:

Citat:
Regulile sunt aceleasi pentru amandoi copiii (sau amantrei sau aman-cati-or-fi), indiferent de varsta.


gresit
si asta as vrea sa o putem dezvolta separat, intr-un alt topic


Haide! Unde il deschidem? Chiar ma intereseaza subiectul si vreau sa inteleg de ce consideri gresita teoria asta.

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 11:55 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
gazzella scrie:

Citat:
Regulile sunt aceleasi pentru amandoi copiii (sau amantrei sau aman-cati-or-fi), indiferent de varsta.

gresit
si asta as vrea sa o putem dezvolta separat, intr-un alt topic
hai :)

bine ca stau cu fereastra deschisa sa raspund de juma' de ora si ajung sa repet...:dianabeuta: scuzati

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 2:33 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
e important pentru a putea merge mai departe sa parcurgeti si Carl Rogers

http://www.attachmentparenting.ro/forum ... .php?t=529


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 2:38 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
deci conform teoriei lui Thomas Gordon toti parintii incearca sentimente contradictorii la adresa copiilor. unele sentimente pot sa fie de acceptabilitate altele de non acceptabilitate. toate comportamentele posibile ale fiului le-am putea inscrie intr-o arie numita: toate comportamentele posibile ale fiului vostru.
in mod clar unele comportamente pot sa duca la acceptabilitate, iar altele la non acceptabilitate
deci zona de mai sus se va imparti in alte doua zone
faptul ca fiul vostru priveste televizorul poate sa fie acceptabil, faptul ca da volumul la maxim poate sa fie non acceptabil
linia in care se face demarcarea intre acceptabilitate si non acceptabilitate poate sa varieze de la parinte la parinte
acceptabilitatea parintelui fata de fiu este data si de personalitatea specifica a parintelui.
unii parinti doar datorita propriului caracter au un mai mare grad de acceptabilitate, acceptabilitatea facand parte din insusi caracterul lor. acesti parinti sunt toleranti fata de valorile celorlalti, au o siguranta interioara mare, o mare stima fata de propria persoana, sentimentele pe care le incearca fata de propria persoana sunt relativ independente de factorii externi, etc.
cu totii am intalnit astfel de persoane, in compania lor ne simtim bine.
alti parinti, in schimb, au un grad mai mic de acceptabilitate fata de altii, comportamentul unora in mare parte rezulta inacceptabil.
in timp ce linia care separa zona de acceptabilitate de cea de non acceptabilitate e influentata in mare parte de factorii interni personalitatii parintelui, gradul de acceptabilitate este dat si de fiu.

in raport cu unii fii e destul de dificil sa fii "accetante", adica sa-i accepti
adica exista fii care pot sa fie hiperactivi, agresivi, d.p.d.v fizic putin agreabili, deci putin acceptabili
Gordon subliniaza faptul ca ideea de a avea acelasi grad de acceptabilitatea fata de toti fiii poate sa fie nu doar gresita ci sa duca la situatia in care parintele sa simta ca-i "gresit", ca gresete
unii parinti pot sa aiba un grad mai mare fata de fete, altii fata de baieti. copiii curiosi, dornici de exploatare pot sa fie mai greu acceptabili fata de copiii pasivi, dependenti....sau invers!
un alt fapt semnificativ este ca linia de acceptabilitatea nu ramane stationara, ci se modifica in functie de diversi factori printre care si starea interioara a parintelui. un parinte sanatos, in plina energie, multumit de el insusi probabil va avea un mai mare grad de acceptabilitate fata de propriul fiu fata de un parinte obosit, cu probleme.
gradul de acceptabilitate al parintelui se modifica si in functie de situatia data, unii parinti sunt mai putin dispusi sa accepte comportamentul copilului in vizite. acelasi comportament va fi mai bine tolerat acasa. faptul ca parintii sunt doi complica si mai mult dinamica familiala. in general se intampal des ca un parinte sa aiba un grad de acceptabilitatea mai mare decat celalat parinte.

ei bine, ce sustine Gordon?

parintii pot si trebuie sa fie incoerenti!
doar gandindu-ne la toti factorii enumerati mai sus e imposibil ca parintii sa fie intotdeauna coerenti
daca parintii ar incerca sa fie coerenti in permenanta ar sfarsi prin a nu fi autentici
pretentia de a fi coerenti pe care scoala traditionala de psihologie o are duce la faptul ca in timp parintii ar recita un rol, unde sentimentele reale ar fi ascunse.

parintii nu trebuie sa faca front comun!

invitatia la coorenta i-a facut pe foarte multi parinti sa faca front comun in fata problemelor legate de educatia copiilor
in aceasta situatie se intampla des ca unul dintre parinti sa se simta fals


falsa acceptabilitate
nici un parinte nu poate sa accepte in permanenta toate comportamentele fiului. unele comportamente cad inevitabil in zona non acceptabil, unii parinti se prefac ca au un mare grad de acceptabilitatea pentru a se considera ca ar fi parinti mai buni.
sa presupunem ca o mama e iritata din cauza ca fiul de 5 ani sta pana tarziu treaz. ea ar vrea sa-si vada fiul ca merge devreme la culcare pentru a putea citi o carte. dar aceasta mama pentru a nu-si trada convincerea interioara ca este un parinte permisibil, bun, nu-i va cere fiului sa mearga la culcare. in acest moment nu face decat sa exprime o falsa acceptabilitate. poate sa se comporte ca si cum ar accepta situatia, dar in interiorul sau se revolta.
ce repercursiuni are asupra fiului acesat situatie? copiii au capacitatea extraordinara de cunoaste prin intermediul limbajului non verbal adevarata stare interioara a parintilor. un acest moment copilul este confuz. ii sunt lansate mesaje contradictorii, este prins intre doua situatii stringente: vrea sa stea treaz, dar vrea sa fie si iubit, acceptat de catre mama sa. ce poate sa faca copilul in acest punct ajuns?
ajuns in acesta situatie, un asemenea conflict poate sa puna in primejdie echilibrul psihic al copilului. poate sa fie extrem de frustrant si dureros pentru copil sa nu stie cum sa se comporte. aceste situatii pot sa provoace, sa de-a nastere in sufletul copiilor sentimentului de a nu fi iubit.
falsa acceptabilitate poate sa aiba consecvente foarte grave, care pot sa se releve daunatoare in relatia parinte-fiu.
parintii trebuie sa inteleaga ca e nociv sa extinda zona de acceptabilitate dincolo de gradul de acceptabilitate real!


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 2:43 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
E posibil sa acceptam fiul fara sa-i acceptam comportamentul?

Conform teoriei lui Gordon este o idee cat se poate de nociva, aceea de a se crede ca este posibil sa accepti fiul, dar si nu comportomentele acestuia. Aceasta teorie conform careia e posibil sa accepti fiul, dar nu comportamentul acestuia a generat foarte mult rau. Parintilor le-a fost indus sa creada ca e bine sa franeze, sa puna limite comportamentului copilului controlandu-l, delimitandu-l, interzicandu-i actiuni, simtiri, facandu-i solicitari sau negandu-i actiuni, simtiri, cuvinte. E aici ca zace problema de fond. Cum se poate accepta un copil indiferent de sentimentul care se incearca la adresa acestuia fata de actiunile facute, vorbele spuse?

Exista un fiu dincolo de fiul care are un cert comportament?
Parintii nutresc sentimente fata de comportamentul fiului, sentimente fie de acceptabilitate sau non acceptabilitate, parintii nu nutresc aceste sentimente fata de un fiu abstract.


Cu siguranta fiul din punctul sau de vedere nu face dinstinctii. Daca percepe ca punerea pantofilor murdari cu noroi pe divanul nou se izbeste de dezaprobarea parintilor, ma indoiesc ca va percepe ca este acceptat ca si persoana in ciuda actiunii sale.
Pentru un fiu a se simti non acceptat ca si persoana depinde si de cantitatea de comportamente care rezulta non acceptabile pentru parinti. Parintii care gasesc o multitudine de actiuni inacceptabile in copii alimenteaza in acesti copii un sentiment major care-i fac sa se simte persoane inacceptabile, nesigure. In schimb parintii care accepta o mare parte din actiunile, comportamentul fiilor ii vor determina pe copii sa se simta acceptati, deci persoane mult mai sigure, increzatoare in ele insasi.
E intotdeauna recomandabil ca parintii sa recunoasca in mod onest fata de ei insusi si fata de copii ca nu reusesc sa fie acceptabili fata de unele actiuni reprobabile ale fiului, fata de fiu insusi. In acest mod copilul va putea conta pe transparenta si onestitatea parintelui, in acel moment parintele va fi autentic.

A zice copilului: "te accept, dar nu mai face prostii" dificil va putea schimba ceva din comportamentul copilului. Copiilor nu le place sa li se interzica, sa li se refuze, sa li se limiteze comportamentul, asta independent de explicatia care le este data, rationamentul care se face cu copilul in momentul in care se exercita un act de prepotenta, autoritate asupra copilului. E foarte posibil ca toate impunerile sa se reverse asupra parintilor sub forma de rezistenta, rebeliune, minciuna si resentimente.
In acelasi timp sunt sisteme mult mai eficiente pentru a-i determina pe copii sa-si schimbe comportamentul inacceptabil pentru parinti, in loc sa-i limiteze sau sa-i reprime recurgand la autoritatea parinteasca.


Definitia unui parinte autentic:

Parintii autentici vor incerca, vor trai sentimente, in mod inevitabil atat de acceptabilitate cat si de non acceptabilitate in raport cu actiunile, comportamentul fiului. Modul lor de a se raporta aceluiasi comportament nu va putea fi acelasi in permanenta ci se va schimba in functie de circumstante, etc ( a se vedea explicatiile date initial).
Acestia nu ar trebui si nici nu pot sa mascheze sentimentele reale. Pentru a rezuma: parintii sunt persoane, nu dumnezei.
Nu sunt si nu ar trebui sa fie constransi sa asume o acceptabilitate inconditionata si coorenta si nici nu ar trebui sa se prefaca ca au un grad mare de acceptabilitate fata de copii daca acesta nu exista. Cu toate ca copiii prefera sa fie acceptati, sunt oricum in masura sa gestioneze in mod constructiv non acceptabilitatea parintilor atunci cand acestia lanseaza mesaje clare, oneste care corespund unor sentimente autentice. Asta nu numai ca va facilita efortul copiilor de a se adapta contextului, dar ii va ajuta sa-si considere parintii ca fiind persoane autentice, umane, clare cu care este placut de a intra in raport.


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 2:46 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Puterea limbajului acceptabilitatii

Cand o persoana este capabila sa incerce sentimentele altei persoane, sa-i comunice o deplina aceeptabilitate, aceasta persoana poate sa devina de foarte mare ajutor. Acceptabilitatea persoanei cu care se confrunta poate sa-i fie de mare ajutor persoanei care intampina probleme dandu-i acestei posibilitatea de crestere interioara, maturare, initiarea unor transformari constructive, i se da posibilitatea invatarii rezolvarii de probleme proprii, tinde in a da un echilibru psihologic, determina persoana sa devina mult mai productiva, creativa, ii da posibilitatea de a-si atinge propriul potential.
E unul din paradoxurile cele mai simple si frumoase ale vietii: cand o persoana se simte acceptata pentru ceea ce este se simte libera de a lua in considerare posibilele transformari, se simte libera de a gandi la o posibila crestere interioara, a ceea ce ar vrea sa devina, se simte libera sa-si atinga maximum de potential, sau cum zicea Carl Rogers se simte libera sa-si actualizeze tendinta. Acceptabilitatea e un teren fertil care permite sa libereze capacitatea de crestere. Marii majoritati i-a fost indusa ideea ca daca se acepta un fiu asa cum el este, acesta nu se va schimba niciodata, ca modul cel mai bun de educare al fiilor e acela de a i se spune acestuia care din aspectele sale nu plac. In consecinta majoritatea parintilor recurg la limbajul non acceptabilitatii. Terenul de crestere pe care acesti parinti il ofera copiilor e plin de evaluari negative, critici, morala, predici, maxime morale, ordine, impuneri sau alte mesaje care transmit fiului non acceptabilitatea.
Din pacate foarte des acesti copii ajung sa devina in mod real asa cum sunt caracterizati. In plus, limbajul non acceptabilitatii indeparteaza copiii de parinti, copiii nu se mai confeseaza parintilor si invata ca e mult mai bine sa-si pastreze sentimentele, temerile pentru ei.
Limbajul acceptabilitatii, in mod contrar, da seninatate, ii determina pe copii sa se confeseze cu parintii. Parintii care invata sa manifeste prin intermediul cuvintelor o sincera acceptabilitatea fata de fii dispun de un instrument care poate sa dea rezultate extraordinare. Acesti parinti pot sa incurajeze autoacceptabilitatea fiului, autostima acestuia. Pot sa promoveze dezvoltarea sa armonioasa ajutandu-l sa-si implineasca maximul de potential cu care genetic e inzestrat. Pot sa accelereze trecerea fiului de la dependenta la independenta si autocontrol. Pot sa-l ajute sa rezolve probleme in mod autonom, pot sa-i dea forta sa infrunte constructiv deziluziile si suferintele inerente copilariei si adolescentei.
Cea mai importanta consecinta a limbajului acceptabilitatii e ca fiul se simte iubit. Acceptare un altul asa cum este e un act de iubire. A te simti acceptat inseamna a te simti iubit, psihologia doar acum incepe sa realizeze imensa putere data de a te simti iubit! Iubirea e un sentiment care promoveaza cresterea mentala, fizica si probabil e agentul terapeutic cel mai eficient care se cunoaste pentru a repara daunele psihologice si fizice.

Aceeptabilitatea va fi demonstrata in mod clar

Nu este suficient sa incerci sentimente de acceptabilitate pentru fiu e important ca fiului sa i se demonstreze ca este acceptat. Acceptabilitatea e o stare a sufletului, o postura interioara, un sentiment care pentru a deveni o forta capabila in mod efectiv sa influenteze trebuie sa fie demonstrata activ. Un parinte eficient trebuie sa invete sa comunice propria acceptabilitate fata de fii. Putini parinti poseda capacitatea innascuta de a-si comunica acceptabilitatea, majoritatea parintilor trebuie sa dezinvete motode disfunctionale pentru a invata mai pe urma sa comunice constructiv. E vorba, in special, de a individualiza propriul mod de comunicare care se foloseste in mod curent pentru a identifica aspectele distructive modului de comunicare ca pe urma sa se insuseasca tehnici noi, constructive de comunicare.


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Mai 28, 2008 2:48 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Cum sa comunici acceptabilitatea in mod non verbal?

Putem sa comunicam fie cu limbajul verbal fie cu limbajul corpului, cu acel limbaj pe care specialistii il definesc ca fiind non verbal. Mesajele non verbale sunt comunicate prin gestualitate, posturi, expresia fetei, etc.
ex. daca agitati mana inspre exterior puteti sa lansati un mesaj gen: du-te de aici.
daca agitati mana inspre interior puteti sa lansati un mesaj gen: vino aici.
Primul este un mesaj de non acceptabilitate, iar al doile este un mesaj de acceptabilitate.


A nu interveni ca si mesaj de acceptabilitate

Parintii pot sa comunice copilului in mod firesc acceptabilitatea prin a nu interveni in actiunile acestora. Daca de ex. fiul incearca sa construiasca un castel de nisip pe plaja, iar parintele isi vede de treaba consimtandu-i fiului sa faca erori sau sa realizeze ideea sa de castel (probabil diversa de ideea de castel a parintelui, probabil ca nici macar nu aduce a castel) in acest mod i se comunica fiului un mesaj de acceptabilitate non verbala. Copilul va incerca ganduri gen: ceea ce fac fac bine, modul meu de a construi e acceptabil. Multi parinti nu realizeaza frecventa majora cu care intervin lansand mesaje de non acceptabilitate, controland, participand in mod neavenit, corectand activitatile copilului. Prin aceasta copiii se simt invadati in a lor privacy. Acest comportament este dat de preocuparile, frica, insecuritatea parintelui. Parintii se preocupa extrem de mult sa-i invete pe copii cum se faca castelul, parintii se simt prost atunci cand castelul nu este tocmai un castel. Parintii vor sa se simta mandrii de fiii lor. Impun acestora criterii rigide privind ceea ce este corect si ceea ce nu este corect. "Nu vezi ca ii lipseste turnul castelului tau?" Parintii nutresc aspiratii ascunse pentru fiii lor, uneori impinsi de ambitii care nu apartin fiilor lanseaza comentarii gen: " N-ai sa realizezi niciodata nimic daca pierzi toata dupamiaza ca sa construiesti acel castel". Uni parinti sunt foarte preocupati de parerile altora, se simt in inferioritate cu un castel construit "prost" de fiu, dau ca si unitate de perfectiune un alt castel: "N-ai putea sa constriesti si tu un castel ca ala?" Alti parinti simt nevoia imperioasa de a se face necesari: "Lasa ca te ajuta mama, puisor!
Toate aceste sunt comunicari de non acceptabilitate.
Prin a nu interveni, a lasa copilul sa creeze singur, conform placerii ochiului sau, idealului sau de frumusete, capacitatii, manualitatii sale se comunica un mesaj de acceptabilitate.


A exprima acceptabilitatea prin intermediul ascultarii pasive

Chiar a nu spune nimic poate sa comunice cu claritate acceptabilitatea. Tacerea - ascultarea pasiva - e un mesaj non verbal foarte potent si care poate sa-l faca pe copil sa se simta in mod real acceptat.
Un parinte care se abtine de la comunicarea verbala, poate in realitate sa comunice ceva asa ca in acest dialog redat mai jos:
fiica: Astazi m-au trimis la vicepresedinte
tatal: Ah! da?
fiica: Eh! da. profesorul spunea ca vorbesc mult
tatal: Inteleg
fiica: Nu-l suport pe acel needucat, se aseaza la catedra si incepe sa vorbeasca despre problemele lui cu nepotii si mai are si pretentia ca noi sa fim interesati de asta! nu poti sa-ti imaginezi cat e de plictisitor!
tatal: Mm-hmmm
fiica: Nu poti sa stai in clasa fara a face nimic, te ia cu nervi, asa ca in timp ce el vorbeste eu si cu Rosa incepem sa discutam. Crede-ma, e profesorul cel mai slab din cati eu am intalnit vreodata. Nu-i suport pe profesori incapabili!
tatal: (liniste)
fiica: Ma descurc bine cu cei capabili, dar daca trebuie sa il am pe unul din asta nu-mi vine sa invat nimic. Dar de ce li se permite sa predea asemenor indivizi?
tatal: (da din umeri)
fiica: Probabil e bine sa ma obisnuiesc, oricum nu pot sa pretind sa am doar profesori extraordinari. Acei mediocri sunt mai multi si daca ma las conditionata de ei risc sa nu obtin media care-mi trebuie pentru a junge la facultate. Asa ca trebuie sa-mi dau singura de lucru.


In acest scurt episod este demonstrata valoarea tacerii. Ascultarea pasiva a parintelui permite fiicei sa vada situatia dincolo de faptul ca a fost trimisa la vicepresedinte. Comportamentul parintelui i-a permis fiicei sa recunoasca motivatia pedepsei, i-a permis sa se elibereze de propriile resentimente, i-a permis sa se elibereze de sentimentele de furie. In acelasi timp ascultarea pasiva i-a permis sa evalueze consecintele unui comportament gresit, care i-ar fi creat dezavantaje. In putinul timp in care s-a desfasurat dialogul fiica s-a maturat. I-a fost permis sa exprime propriile sentimente, a fost ajutata sa inteleaga singura procesul care a dus-o la solutionarea problemei, a fost ajutata sa gaseasca singura o solutie constructiva.

Ce s-ar fi intamplat daca parintele ar fi intervenit cu raspunsuri tipice de non acceptabilitate?
Sa inlocuim raspunsurile tatalui de mai sus cu acest tip de raspunsuri:


Cum??? Ai fost trimisa la vicepresedinte?? Of, Doamne!!!
Eh! Asa-ti trebuie, sa-ti fie invatatura de minte!
Draga mea, ar trebui sa inveti sa te controlezi...
Iti convine sa inveti sa te adaptezi tuturor profesorilor, buni sau rai cum or fi ei.


Aceste mesaje nu numai ca ar fi comunicat non acceptabilitate, dar ar fi intrerupt dialogul si obstaculat procesul autonom de solutionare a problemei avute de fiica.


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 23 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 11 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România