attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 10:40 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 25 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 2:45 pm        Subiectul mesajului: un parinte AP 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Sunt unul din multii parinti AP. AP pentru ca asa s-a intamplat, filosofia am descoperit-o dupa ce mi-am descoperit copilul.

Te-am descoperit cu placere pe multe forumuri, pe DC, pe parinti.com, pe copilaria.ro, te-am vazut determinata, perseverenta, dornica de a schimba mentalitati….apoi te-am pierdut, insa te-am regasit acum, pe un site AP. M-am bucurat. Insa am gasit forumul acestui site si sunt dezamagita si ingrozita. Am evitat mult sa-ti scriu, insa ma framanta si prefer sa-ti scriu ce am de scris ca sa fiu linistita ca am spus.

Am gasit pe acest forum oameni agresivi, oameni care nu au nici cea mai mica tangenta cu AP-ul, ii gasesc frustrati si refulati in acest forum, oameni care inteleg atasamentul ca protejare excesiva a copilului, in totala defavoare a acestuia, oameni care practic isi distrug copiii, oameni care se situeaza singuri in afara normalitatii, care nu accepta lumea in care traim si nu lasa ca proprii copii sa se dezvolte, nu au incredere ca un copil dispune de instrumentele necesare pentru a supravietui, am gasit parinti care-si indeamna copiii, care-I constrang practic sa nu se joace cu copiii din parcuri doar pentru ca pot fi loviti sau inpinsi, isi invata proprii copii sa evite, sa fuga…la ce folos? Nu asta este AP, nici pe departe. Am citit pe nerasuflate subiectele, asteptandu-ma sa te gasesc acolo, explicand ce inseamna AP, corectand. Am fost dezamagita sa nu te gasesc ba chiar mai rau cumva am vazut ca incurajezi comportamentele acestea care sunt mult departe de AP.

Am gasit personae care sub palaria larga a unschooling-ului ascund de fapt o aversiune impotriva scolii, frustrari si complexe, ura, dusmanie si gasesc ca incurajezi asta. Te intreb, ce fel de atasament crezi ca pot construi astfel de parinti.

Am citit tot si am fost socata sa nu gasesc decat vreo 2-3 oameni echilibrati, parinti AP, restul mi-au starnit frica, nu-mi doresc sa-I intalnesc prin parcuri, nu-mi doresc sa relationez cu ei, mi se par periculosi.

Si nu te inteleg pe tine…sunt atat de dezamagita, pentru mine ai fost un model de parinte si totodata un model de luptator pentru o filosofie…acum te vad ca tradezi si ma intreb de ce? Nu mai ai putere sa mergi mai departe? De ce te amagesti ca esti intr-o comunitate AP cand de fapt acum esti cred cel mai departe de asa ceva? La ce iti foloseste? La ce iti foloseste sa manjesti termenul atat de curat inca de AP cu discutiile de pe acel forum?

Sincer iti spun, in cei cativa ani de cand am descoperit AP, am mai povestit in stanga si-n dreapta si multi au fost incantati…acum sper din tot sufletul sa nu dea peste acest forum, care ar schimba parerea buna pe care o au despre AP.

Sper sa nu te superi ca ti-am scris acest mesaj si sper sa preiei exact mesajul…nu e rautate, e doar un semnal de alarma, am inteles ca este forumul tau, de asta ma adresez tie. Daca am gresit, te rog sa-mi spui, chiar vreau ca acest mesaj sa-l citeasca cine trebuie.


semnat S.P.


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 2:46 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
uite, te deranjeaza sa discutam pe forum despre toate sitatiile descrise de tine?


Andreina

ah, in conditile in care mi se dovedeste ca ai o identitate reala


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 2:47 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Sincer nu vreau sa scriu pe forum, ti-am spus deja ce parere am despre majoritatea celor activi pe acel forum. Ce rost ar avea sa scriu acolo? Sa-mi spuna toti ca sunt nebuna si ca ei sunt buni? Si nu o consider o discutie publica, un forum e un spatiu public la care aderi sau nu, eu am ales sa nu, nu ma reprezinta.
Iar despre identitatea reala, nu am inteles, in ce sens daca am o identitate reala? Nu ne cunoastem, pe forum am un nume care nu este al meu, asa cum majoritatea au....si fiind pe internet prefer sa ramana asa, nu cred ca in discutia asta importanta este identitatea mea sau a ta. Important este ca in fata acestui monitor sta un om real, care gandeste si simte si asta a gasit de cuviinta sa spuna, nu cu scopul de a rani, asa cum am mai spus, ci pur si simplu pentru ca nu ma pot preface ca nu am observat aceste aspecte, nu am putut trece mai departe, acest forum a rupt ceva in mine si nu forumul in sine ci faptul ca esti si tu acolo.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu cer explicatii, nici nu cred ca mi se cuvin, sunt doar nedumerita. Nici macar nu incerc o dezbatere, pur si simplu am simtit nevoia sa-ti impartasesc ceea ce am vazut. Nu cred ca strica sa stii cum se vede din afara. Si apoi este vorba doar de parerea unui om, poate ca restul nu vad asa....stiu si eu?


semnat S.P.


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 2:49 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
nu, tu le-ai adus niste acuze acestor oameni
ori acestia ar aveadreptul sa le cunoasca si eventual sa se disculpe
o identitate reala in sensul ca vreau sa inteleg daca existi ca S.P.
n-o sa-ti cer chiar cartea de identitate ci o sa-ti cer sa faci dovada existentei tale ca S.P. raportandu-te altor realitati (copilul, copiii, etc)

in discutia asta este importanta identitatea mea si a tuturor celor care se introduc in discuti pentru ca eu ma introduc in discutii doar cu persoane nu identitati imprumutate
deja sunt prea multe pentru mine si astfel de discutii
de aceea tin sa elimin de la bun inceput orice suspect ca as discuta pe marginea unui argument creat de un troll

S, fa un calcul
eu am 24 de ore la dispozitie intr-o zi
in aceste 24 de ore trebuie sa ma impart intre 2 copii, un catel, o casa
deja m-am lasat pe mine la o parte
ah, tre sa ma impart copiilor activ (s-a dus viata cand puteam sa fiu necentrata pe ei, ei au crescut, daca eu nu ma centrez pe ei ei raman singuri!)
si eu vreau sa fac homeshooling sau unschooling cu ei nicidecum sa-i neglijez
de unde D-zeu crede cineva ca eu as gasi inca 4 ore sa adaug celor 24 ca sa pot sa citesc mai intai si intai toate argumentele de pe forum, sa le "gandesc", iar la urma sa raspund?

dar acestei provocari as raspunde
atat doar ca tre' sa-ti dau oportunitatea sa te reprezinti pentru ate sustine, a-ti sustine opiniile
deci accepti confruntare?

Andreina


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 2:50 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Nu ii acuz de nimic pe acesti oameni, cumva se acuza singuri daca e sa vorbim in termenii astia, insa eu nu as fi vrut. Si nici nu vreau sa ma confrunt, nici cu tine, nici cu ei, nu insensul de cearta.Imi imaginez ca nu ai timp sa citesti toate raspunsurile de pe forum, insa as zice ca nici nu e nevoie, se vede care este tendinta.
Inteleg ca vrei sa stii cine sunt pe forum. Ei bine, nu sunt inregistrata ca S.P., acesta e mailul meu, cu numele meu, pe forum nu am scris, doar am citit, sunt inregistrata insa nu vreau sa folosesc contul. Am ales sa comunic prin mesaje private cu cei 3 oameni pe care eu ii simt AP.
Ma bucur ca ai vazut mesajul acesta ca pe o provocare, pe undeva mi-am dorit sa-l vezi asa. Iti propun ceva: daca as fi vrut sa provoc o confruntare, o disputa puteam posta mesajul pe forum direct, insa m-am gandit eu ca poate ca mesajul nu ar mai fi vizibil, asa ca am ales aceasta cale...insa daca ti se pare demn de discutat, poti posta pe forum acest mesaj, nu as considera ca mi-ai incalcat vreun drept postand un mesaj personal, as fi de acord cu asta. In felul acesta mai multi ar vedea o parerea si la randu-le si-ar putea expune parerea, cine stie poate intervin si eu, insa nu as vrea sa fie o discutie impotriva cuiva anume, s-ar transforma in cearta. Ma gandesc ca postat de tine, un mesaj pe care tu l-ai primit, poate fi mai neutru, poate duce la o discutie constructiva. Asa ma gandesc acum.


semnat S.P.


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 2:52 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
si acum sa explic
dialogul de mai sus a fost unul purtat astazi
si am considerat ca priveste aceasta comunitate
cine simte nevoia sa intervina e liber s-o faca
eu am sa incerc sa-mi fac timp :)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 3:01 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Feb 17, 2008 11:45 pm
Mesaje: 2854
Site web: http://armonii.blogspot.com/
eu n-am primit mesaje private, deci sunt in club :D
plus ca ma ecunosc intr-o faza, a fost vorba de copii agresivi si eu am marturisit ca i-am evitat, de ce? pentru nu gasesc rostul sa imi confrunt copilul cu agresivitatea la varsta de un an sau doi.
Si bine am facut, pt ca la 3 ani cand a incasat primele lovituri de la copii fimea a inceput sa ma bata pe mine ....copii nu bate nici in ziua de azi, dar pe mine si sot ne cafteste.

insa vreau sa va spun ca vazut din avion cam asa se vede.....cum, vede S. P.
nu vreau sa critic, pt ca eu sunt prima vinovata, dar exaltarea nu e buna.

_________________
mami de Sofia Galagia (11.09.2002) si Gheorghe Fomilu (6.09.2007)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 3:09 pm        Subiectul mesajului: Re: un parinte AP 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
S.P. scrie:

Am gasit pe acest forum oameni agresivi, oameni care nu au nici cea mai mica tangenta cu AP-ul, ii gasesc frustrati si refulati in acest forum, oameni care inteleg atasamentul ca protejare excesiva a copilului, in totala defavoare a acestuia, oameni care practic isi distrug copiii, oameni care se situeaza singuri in afara normalitatii, care nu accepta lumea in care traim si nu lasa ca proprii copii sa se dezvolte, nu au incredere ca un copil dispune de instrumentele necesare pentru a supravietui, am gasit parinti care-si indeamna copiii, care-I constrang practic sa nu se joace cu copiii din parcuri doar pentru ca pot fi loviti sau inpinsi, isi invata proprii copii sa evite, sa fuga…la ce folos? Nu asta este AP, nici pe departe. Am citit pe nerasuflate subiectele, asteptandu-ma sa te gasesc acolo, explicand ce inseamna AP, corectand. Am fost dezamagita sa nu te gasesc ba chiar mai rau cumva am vazut ca incurajezi comportamentele acestea care sunt mult departe de AP.


am sa incep incercand sa-ti raspund ultimei parti a mesajului de mai sus

la inceput era Felix, doar Felix...mic
si eu langa el
si vroia doar tzatzu, marea lui iubire: tzatzu
si acum ma cauta. isi pune capul pe tzatzu si miroase si ar cauta tzatzu, dar se izbeste de refuzul meu uneori
si era doar unul, un copil
cand a facut primii pasi mi-am dorit sa repet aceasi experienta
eram mandra, orgolioasa de el, de mine ca am reusit sa-l sa se construiasca si se construia minunat
inainte de-a implini Felix 2 ani se naste Bendis, copil dorit si ea
si purcedem, din nou, la drum
de data aceasta pasind cu stangul, aducem broscuta acasa si incercam sa ne dumirim
la inceput am incercat sa-i alaptez pe amandoi in acelasi timp, dar era masacrant pentru mine
dupa i-am refuzat lui Felix sanul, nu mai era alaptat la cerere ci cand se putea
iar el plangea, plangea, plangea timp in care eu incercam sa inteleg niste analize, ale fetii, din spital
era important sa decid ce fac cu antibioticul pe care deja-l incepuse
dar simteam asa o paralizie totala
nu puteam sa procesez datele si apelez la o prietena si-o rog sa faca pentru mine unele investigatii
si le face si renunt la antibiotic
si incet, incet isi revine broscuta, adica se face frumoasa, creste, e bine
dar ceva s-a pierdut in mine
l-am pierdut pe Felix, deveneam tot mai iritata in raport cu el
si am avut asa o perioada lunga, foarte lunga pentru valorile mele
dar a trecut, am reusit sa ma reindragostesc de copilul asta
si acum am decis, vreau sa le fiu in continuare mama buna care stiu ca pot sa le fiu
dar ei au crescut, nu le mai este benefica o necentrare pe ei
au nevoie de prezenta mea vie, implicarea mea directa in vietile lor nefiindu-le suficiente doar intentiile mele bune
pentru cei care inca nu stiu eu vreau sa creasca liberi, neingraditi, sa aiba in permanenta acces la cunoastere, sa experimenteze viata
ori asta imi cere mie renuntarea la unele spatii

ca si familie si in urma deciziilor luate privind educatia lor trebuie sa ne concentram pe anumite linii, adica eu acum va trebui sa abordez cu multa seriozitate studiul limbii franceze
visez o casa mare, luminoasa, sanatoasa pentru ei intr-o comunitate, societate
am si individualizat acele societati care s-ar adapta idealului nostru, este vorba despre ecovillages
mai ramane doar sa concretizam totul

deci insumand am asa:
2 copii pe care risc sa-i neglijez, abuzez in cazul in care nu voi fi destul de realista sa fac diverenta intre homeschooling/unschooling si abandonarea copilului in casa pentru ca eu sa caut sa fac ce? sa ma gaseasca cineva acolo, explicand AP, corectand in detrimentrul copiilor mei?
asta in ipoteza ca as fi avut ceva de corectat

am un sot care ajunge in casa se pune la televizor sau calculator asteptand ca "gazzella" sa termine treaba la calculator
si am o casa care ar putea fi chiar ordonata daca "gazzella" nu ar fi prea ocupata

si as putea avea: o viata concreta, traita activ cu copiii, sotul si catelul meu

prin faptul ca nu am intervenind nu poate sa rezulte exclusiv ca am incurajat aceste comportamente (inca o data, admitand ca ar fi fost ceva non AP)
ce se pierde din vedere e ca eu sunt o mama acasa cu copiii, copii care au nevoie de atentie, iar eu nu pot sa ma introduc in discutii decat printre picaturi
nu am timpul sa urmaresc intregul forum, nici n-o fac, si chiar acolo unde urmaresc nu am timpul sa intervin chiar daca bune intentii am
probabil in cazul in care nu as fi avut copiii langa mine as fi putut sa fac pe gardianul de serviciu, dar am ales sa stau langa ei pentru ei nu pentru a deveni guru intru ale Ap-ului

le fac o supa si revin, sper



Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 3:13 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Feb 17, 2008 11:45 pm
Mesaje: 2854
Site web: http://armonii.blogspot.com/
gazzella, sa stii ca eu de multe ori mi-am dat palme pt ca din cauza computerului am devenit o mama mai proasta.
practic, am pierdut vremea.
poate cateva mame au alaptat mai mult cu ajutorul meu, dar atata.
de fapt, daca stau bine sa ma gandesc am ramas cu adictia...si copiii pierd mult prin asta.

(daca tot suntem la autoevaluare :) )

_________________
mami de Sofia Galagia (11.09.2002) si Gheorghe Fomilu (6.09.2007)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 4:17 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mar 10, 2008 11:57 am
Mesaje: 472
S.P. eu am recunoscut de la bun inceput (din prezentare) ca nu-s in totalitate AP. Poate ca sunt mai multi parinti aici in aceeasi situatie. (Trebuia sa fim alungati cu pietre? Sa nu ni se accepte inregistrarea?) Oare noi dam aerul non-AP in aceasta comunitate? Si daca raspunsul e pozitiv, atunci intrebarea ta e legitima. De ce nu se intervine pentru a fi corectati? Personal, m-am inscris aici pentru a invata sa devin un parinte mai bun. Am descoperit conceptul AP doar de cateva luni, dar m-a atras si mi-a trezit dorinta vie de a-l aplica. Am nevoie de acest forum si credeam ca-i autentic si instructiv. Inca nu mi-e definitiv zdruncinata aceasta credinta, dar ma doare sa constat ca sunt parinti realmente AP (te simt autentica), care-l desconsidera. Parerea mea este sa intri cu nick-ul de pe forum si sa altoiesti acolo unde e cazul. De ce arunci toata povara in carca Gazzellei? Daca tu cunosti AP-ul de-a fir a par si te intereseaza sa nu fie incurcate itzele, sa nu fie deformat, ma intreb de ce nu pui umarul pentru asta? Oare am inteles gresit? Cumva pe tine te deranjeaza exclusiv atitudinea Gazzellei? Atunci, pentru ce a fost deschis acest subiect? Eu imi doresc sa iesi la iveala si sa ajuti parintii non-AP sa devina AP. Asta ar fi normal sa se intample. Stii tu vorba aia: "Daca vrei ca un lucru sa fie facut cum trebuie, fa-l tu insati." Si inca o data iti spun, nu mi s-a parut corect s-o delegi pe Gazzella sa ne indrume. Ea poate face asta sau nu. Este in totalitate decizia ei. Cu atat mai mult cu cat ea nu a vazut aspectele mentionate de tine. Atat de mult te-au dezgustat user-ii acestui forum incat nu ti-a venit la-ndemana sa le scrii??? Astept cu nerabdare un raspuns.

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 4:25 pm        Subiectul mesajului: Re: un parinte AP 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mar 10, 2008 11:57 am
Mesaje: 472
S.P. scrie:


Sincer iti spun, in cei cativa ani de cand am descoperit AP, am mai povestit in stanga si-n dreapta si multi au fost incantati…acum sper din tot sufletul sa nu dea peste acest forum, care ar schimba parerea buna pe care o au despre AP.



De ce nu vii sa-mi povestesti si mie?? :) Te rooog!

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 5:00 pm        Subiectul mesajului: Re: un parinte AP 
Neconectat
moderatoru'-cu-toporu'
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 7:45 pm
Mesaje: 1847
Site web: http://jurnal-pe-pinza.blogspot.com/
Localitate: Toronto
S.P. scrie:
Am gasit personae care sub palaria larga a unschooling-ului ascund de fapt o aversiune impotriva scolii, frustrari si complexe, ura, dusmanie si gasesc ca incurajezi asta. Te intreb, ce fel de atasament crezi ca pot construi astfel de parinti.


A nu simti vreo atractie fata de scoala nu atrage dupa sine imposibilitatea de a te atasa de copii. De ce ar fi vreo legatura intre aceste doua lucruri?

Palaria larga a "unschooling"-ului se potriveste pe capetele celor care refuza "schooling"-ul. Prin urmare, gasesc ca e normal ca cei care o poarta sa aiba o anumita reticenta/aversiune fata de scoala.

In sfirsit, dat fiind ca am fost initiatorul discutiei despre "unschooling" si unul din principalii opinanti in discutie, ei bine, eu unu' nu consider ca opiniile exprimate acolo ar fi o dovada de ura sau dusmanie fata de scoala. Daca ar fi fost asa, atunci ar fi trebuit sa auzim de dinamitat scoli, batut profesori, etc. Adica o atitudine clara de distrugere si eliminare. Nu-mi pare sa fi fost vorba de asa ceva.

A.M.

_________________
Imagine Imagine&Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 5:49 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
si revin tot la acest pasaj
S.P. scrie:
Am gasit pe acest forum oameni agresivi, oameni care nu au nici cea mai mica tangenta cu AP-ul, ii gasesc frustrati si refulati in acest forum, oameni care inteleg atasamentul ca protejare excesiva a copilului, in totala defavoare a acestuia, oameni care practic isi distrug copiii, oameni care se situeaza singuri in afara normalitatii, care nu accepta lumea in care traim si nu lasa ca proprii copii sa se dezvolte, nu au incredere ca un copil dispune de instrumentele necesare pentru a supravietui


am gasit si eu persoane agresive, oameni care au putine tangente cu AP
intr-un singur caz cand s-a sarit rau calul, adica s-au adus jigniri unor membri intr-o maniera directa am cautat sa izolez acea persoana considerand ca nu suntem aici pentru a ne certa la usa cortului
iar in cazul celorlalte persoane pe care le-am citit ca nefiind Ap am considerat ca nu este cazul sa intervin
de ce? nici eu nu sunt AP, nu exista parinti AP in toate aspectele AP-ului, nu in societatea noastra.
in plus unii sunt constienti ca nu sunt AP fara ca prin asta sa considere o tragedie, fara ca eu prin asta sa consider ca ar fi o tragedie pentru copil
iar aceasta categorie de persoane fara a fi AP cauta, inca sunt in cautarea unei filosofii educationale, probabil
probabil incearca doar sa se confrunte nu neaparat cu mine (oficial AP ;D ) ci cu oricine care se declara mai apropiat de AP
iar eu nu pot sa intervin agresiv decat daca ma simt fortata sa intervin (adica atacuri directe la persoana) deoarece consider ca nu este deloc un comportament util nici mie, nici comunitatii si nu in ultimul rand persoanei care incearca sa cunoasca filosofia, principiile AP, care, sa nu uitam, respringe "prepotenza", adica acea atitudine favorizata de-o pozitie mai inalta in care cel mare ii da peste botic celui mic

iaca inca un motiv pentru care nu am intervenit, poate, chiar acolo unde as fi considerat ca nu se merge pe o linie AP
in AP nu se corecteaza in mod direct, agresiv
cel mult se ofera persoanei posibilitatea sa descopere altfel de persoane, persoane care eventual isi vor motiva comportamentul, iar comportamentul celorlalti eventual modificandu-se in timp prin emulare
deci, exista o sectiune, o parte a forumului strict teoretica unde se expune succint filosofia AP si exista unele sectiuni asa...mai rupte din cotidianul nostru, unde ne expunem asa cum suntem, cu bune cu rele incercand sa devenim mai buni
nu exista AP fara recunoasterea limitelor personale pentru ca acolo ar exista minciuna, iar unde exista minciuna se rupe din spatiul autenticitatii, cel atat de venerat in AP
deci da, foarte probabil exista si mame care cauta sa nu favorizeze joaca copiilor lor cu copiii agresivi, dar nu consider ca-i intr-atat de condamnabil incat sa-i categorisesc ca fiind oameni care inteleg atasamentul ca pe o protejare excesiva a copilului, in totala defavoare a acestuia, oameni care practic isi distrug copiii, oameni care se situeaza singuri in afara normalitatii, care nu accepta lumea in care traim si nu lasa ca proprii copii sa se dezvolte, oameni care nu au incredere ca un copil dispune de instrumentele necesare pentru a supravietui

in momentul in care eu i-as considera asa ei nefiiind (si sunt convinsa ca 99% din persoanele active de pe acest forum sunt aici ca sa lucreze la ele, ca sa se descopere, ca sa inteleaga) le-as inchide acestora orice posibilitate de deschidere, de exprimare, dialog atitudine care ar fi in totala contradictie cu principiile AP
ei deja s-au angajat pe un drum, si-au asumat un parcurs
cred ca nu mai e necesar sa intervin eu spunandu-le cat de "nenorociti" sunt

S.P. scrie:
am gasit parinti care-si indeamna copiii, care-I constrang practic sa nu se joace cu copiii din parcuri doar pentru ca pot fi loviti sau inpinsi, isi invata proprii copii sa evite, sa fuga…la ce folos?


aceasta acuza e grava
si in cazul in care chiar au existat astfel de relatari pe acest forum fara ca sa fie acompaniate de un "mea culpa" ci doar relatate cu un ton de mandrie atunci recunosc ca ai dreptate
constrangerea nu face parte din registrul AP, dar poate sa faca parte din registrul cotidianului vietii noastre cand eu il luam pe sus pe printisor atunci cand vroia sa traverseze o strada cu trei benzi intr-un sens, trei in altul de unul singur
la fel cum fac si cu printesa acum cand tipa la mine "mano, nu!"
deocamdata o vreau vie ca pe urma sa am cui sa aplic Ap-ul
:D
asta e! nu-i Ap, dar in absenta acestor gesturi n-ar mai exista chiar deloc Ap, nu pentru mine

dar eu am vorbit de constrangeri la modul general
tu vorbeai despre o costrangere intr-un cadru dat, acela al jocului sau "nejocului"
pai sa vedem, admitand ca aceste persoane n-o faceau cu foarte multa placere ci incercau doar sa-si protejeze copiii (deci intentiile bune le aveau! in plus, mie-mi rezulta cam 99% dornice sa se puna oricand in ecuatie), tu ce solutie ai fi oferit, in concret?

S.P. scrie:
Nu asta este AP, nici pe departe.


ok, de acord!
care este calea AP in aceasta situatie, cadru dat?
suntem aici, atente
si-o spun la modul cel mai serios

S.P. scrie:
Am fost dezamagita sa nu te gasesc ba chiar mai rau cumva am vazut ca incurajezi comportamentele acestea care sunt mult departe de AP.


la aceasta replica deja ti-am raspuns
dar acum sunt aici, atenta dispusa sa-mi rup din timpul meu personal pentru a discuta cu tine in concret, adica pe suport "Quote" scoase din diferite discutii
si iaca asa reparcurg teoria, deja incep sa simt placere ;D


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 6:23 pm        Subiectul mesajului: Re: un parinte AP 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
S.P. scrie:

Am gasit personae care sub palaria larga a unschooling-ului ascund de fapt o aversiune impotriva scolii, frustrari si complexe, ura, dusmanie si gasesc ca incurajezi asta. Te intreb, ce fel de atasament crezi ca pot construi astfel de parinti.




ti-a raspuns deja Amoga si sunt in acord cu el
dar vreau sa-ti explic si viziunea mea
eu sunt o persoana decisa in privinta unschoolingului, pentru mine nu mai exista intrebarea daca o sa fie (asta daca copiii o sa decida pentru unschooling cum Felix pana acum a facut-o) sau nu ci doar preocupari pentru cum sa fie
aversiuni impotriva scolii? hmm
recunosc ca le-am avut intreaga mea viata, inca de la cresa, gradinita care ma deprimau (eu inca acum nu privesc cu placere pozele de la camin, aduc in mine aceasi tristete traita)
atat doar ca pana cand am dat peste aceasta filosofie educationala eram convinsa ca eu eram cea "gresita", nu scoala
ca eu eram cea cu probleme, in mod injustificabil incapabila sa ma adaptez
recent am descoperit ca, de fapt, nu este in firea tuturor oamenilor sa fie institutionalizati fortat (pe mine m-au fostat) ca pentru ca la urma sa vibreze de fericire, am descoperit ca durerea atator ani impusi de scolarizare era una "justificata" de insusi natura mea interioara, sanatoasa (inca :D )
deci aversiune impotriva scolii asa cum am cunoscut-o eu o am
dar un summerhill nu l-as dispretui, atat doar ca-mi vine mai ieftin unschoolingul, deocamdata

frustrari si complexe?
hmm
nu ma recunosc
dar cum banuiesc ca faci trimitere la subiectul lui Amoga, te rog, sa intervi cu quote dublat de link, sa exemplifici in concret unde s-au dat tonul frutrarilor, complexelor, urei, dusmaniei si unde am incurajat eu aceasta atitudine?

la aceasta intrebare nu pot sa-ti raspund deoarece deocamdata eu nu am reusit sa vad premiza de la care pornesti tu
si chiar in cazul in care as reusi sa accept cele expuse de tine (putin probabil!) te intreb eu pe tine - ca si buna cunoscatoare a teoriei atasamentului asa cum ai lasat sa se inteleaga ca ai fi - cum le-ai pune in relatie?


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 22, 2008 6:49 pm        Subiectul mesajului: Re: un parinte AP 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
S.P. scrie:
Am citit tot si am fost socata sa nu gasesc decat vreo 2-3 oameni echilibrati, parinti AP, restul mi-au starnit frica, nu-mi doresc sa-I intalnesc prin parcuri, nu-mi doresc sa relationez cu ei, mi se par periculosi.



periculosi?
deci admitand ca ai cunoscut doar 2-3 persoane AP in situatia in care membri activi sunt cateva zeci consideri ca per total, ansamblu aceasta comunitate este pe-ri-cu-loa-sa?
ca nu-ti doresti sa te intalnesti cu membri acestei comunitati prin parcuri e ok, dar ca sa-ti starneasca frica dat fiind ca sunt periculosi recunosc ca gasesc ca fiind cel putin uimitoare aceasta atitudine
sunt curioasa cu ce tip de persoane te intalnesti, adica care este tipologia persoanei care nu-ti provoaca frica?
hmm..foarte intrigant
te declari AP, dar gasesti periculoasa aceasta comunitate
oare viziunile noastre AP coincid?
tu cum ai defini AP? ce este AP-ul pentru tine?

S.P. scrie:
Si nu te inteleg pe tine…sunt atat de dezamagita, pentru mine ai fost un model de parinte si totodata un model de luptator pentru o filosofie…acum te vad ca tradezi si ma intreb de ce? Nu mai ai putere sa mergi mai departe? De ce te amagesti ca esti intr-o comunitate AP cand de fapt acum esti cred cel mai departe de asa ceva? La ce iti foloseste? La ce iti foloseste sa manjesti termenul atat de curat inca de AP cu discutiile de pe acel forum?


imi pare rau pentru tine ca te-am dezamagit
dar tradez ce? inca o data, suntem sigure ca viziunea mea despre AP pe care eu am expus-o repetat si la nivel teoretic, dar si practic corespunde cu viziunea ta?
puterea sa merg mai departe? sa merg inspre ce?
inspre ce ai vrea tu sa merg? pana una alta iti spun eu inspre ce vreau eu sa merg
vreau sa pun aceasta comunitate pe picioare, da, dar nicidecum in termeni de sacrificiu pentru mine, familia mea
primii sunt copiii, sotul si catelu' :D
ce mai ramane ca si resurse orientez inspre acest site/forum la care am muncit cat 10 negri mititei si nu doar eu
daca te vei uita la profilul meu vei vedea peste 1000 de mesaje intr-un timp foarte scurt, iar o foarte mare parte din acestea au fost scrise la sectiunea privata a forumului unde s-au discutat detalii de grafica, organizare
observi "s-au discutat"? pentru ca tot ce se vede acum este rodul unei munci titanice si-a mele, si-a unora dintre noi, mai mult de 2-3 pe care le vezi AP si care si-au rupt din viata lor personala, intima pentru ca sa construiasca acest spatiu, comunitate AP
ca pot fi aduse corectari in plan tehnic, strategic, de viziune, da, ok!
dar de aici pana la a considera ca ma amagesc in a fi intr-o comunitate AP e mult
in termeni de timp alocat fiecaruia cat crezi ca am rupt din timpul in care puteam sa motaiesc pe Gershwin, sa mai citesc o carte, sa mai visez?
iti spun eu, tot!
si nu-mi place sa fiu acum trasa de urechi, nu fara a justifica acest "La ce iti foloseste sa manjesti termenul atat de curat inca de AP cu discutiile de pe acel forum"?
deci, as aprecia o transparenta, as aprecia o iesire in scena pentru a ne expune cum definesti tu termenul AP, cum cred ca-l definesc eu si de ce crezi ca l-as manji?

eu sunt aci prezenta, c-o identitate concreta, imi asum niste cuvinte
tu ti le asumi?


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 25 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 11 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România