Dupa cum stiti, insarcinata mi-s, am ajuns deja la jumatate de drum
Prima sarcina e departe, si cea de acum nu are nimic in comun cu prima. Inceputa binisor, continuata cu greturi de zile mari si cu pofte de mincaruri pline de sare, de mai bine de o luna nu mi-s bine deloc.
Intre stresul de la munca (sa n-aud, va rog, vesnica placa, "18h in fata elevilor, lux curat"
), orele in picioare (nus tiu sa fac curs asezata pe un scaun, la birou), zilele ce s-au tot alungit cu reuniuni diverse, comisii si alte minunatii specifice, zilele in care mi-am uitat pruncul cel "mare" si m-a readus V cu picioarele pe pamint... m-am trezit la nici patru luni cu contractii dureroase, dureri infernale de spate, picioare umflate si greturi mai rau ca-n primul trimestru, epuizata cum n-am fost. Doctorul meu de familie (anti-concediu medical de cind il stiu) m-a tratat ca pe o cirpa si m-a trimis la ginecolog. Care in nici doua minute a scos hirtiile si mi-a interzis munca (si drumul implicit, 50 km pe zi) pentru doua saptamini. Acum is in vacanta pina pe 12 mai.
Si mi-e mai bine. Azi avui vizita moasei (in plus de "supravegherea" de la maternitate). Tensiune ok (cu trei saptamini in urma incepea sa urce), contractii exceptionale
totul e bine. Dar.... dorm cind imi vine, dimineata, dupa-amiaza, sau macar ma alungesc in pat.
Deci aveam in minte ideea sa ma intorc la munca. Sa pregatesc cursurile in detaliu in astea doua saptamini de vacanta, ca sa fiu mai linistita oaresicum.
Moasa insa mi-a zis clar: pentru ea e o aberatie. Cit o sa rezist, cite zile/ saptamini? Oricum nu alea 8 pina in iulie. Si daca-i sa ma regasesc iar in aceeasi stare ca inainte sau chiar mai rau.... ma rog, pentru ea ar trebui sa-mi vad de mine si de sarcina si sa las balta munca. N-au decit sa gaseasca pe cineva care sa ma inlocuiasca, si e drept ca sint multe cadre didactice cu statut de remplaçant.
Miine ma duc iar la ginecolog, care a insistat sa ma vada rapid. Stiu sigur ca o sa am parte de acelasi discurs. Pentru el, o femeie insarcinata e sacralizata, nici n-ar trebui sa muncim.
Si dupa toate astea, mi-s in cumpana. Mi-e bine, doamne ce bine imi e sa ma pot in sfirsit odihni, fara nici o presiune, sa ma ocup atit cit pot de ai mei, sa ma concentrez in sfirsit pe sarcina asta, sa stau alungita si sa simt noul "locatar" miscindu-se in voie!
Dar... am ajuns in colegiul asta anul acesta scolar. Am reusit cu chiu cu vai sa dau clasele pe brazda, sa le arat pruncilor ca-s capabili. Am o clasa de 3e (echivalent a8a) care are brevetul in iunie. Nu mi-am terminat programele, evident, imi ramine cam un capitol-doua de facut pe nivel. Mda, culpabilizez din greu fata de elevi. Chiar daca, stiu bine, pe linga aia frumosi si deschisi am si elevi care nu dau doi bani pe ce facem, vin la scoala sa defuleze lipsurile din familie etc.
Chiar si in perioada asta de medical, tot n-am reusit sa ma deconectez complet. Transferasem mesageria profesionala pe cea personala, m-am achitat deci cu sirguinta de toata "sarcinile" urgente. Am corectat copii care imi ramasesera, ba am adunat si altele. Am citit iar operele care mi-au ramas de facut.
Si ma intreb ca prostul, is normala oare? Ma las coplesita de munca acasa.
Nu stiu ce sa fac. Sa incerc totusi sa ma duc dupa vacanta? Voiajele in masina, fie si scurte, ma obosesc inca, imi provoaca dureri (si la naiba, cel mai adesea V conduce, nu eu, si Rav-ul e mai confortabil decit vechea mea Corolla pe care tot n-am abandonat-o).
Acasa fac minimum necesar. Adica.... de dau cu aspiratorul intr-o dimineata, stau toata dupa-maiza in pat. Azi, mi-a spalat pruncul pe jos in jumate de casa....
Ma tot intind
Oare cum reusesc unele femei sa munceasca pina la ultimele saptamini de sarcina???