amoga scrie:
Deși nu mi-s deloc fan al spionajului de orice fel, mai c-aș face rabat la repulsia care o am față de astfel de metode și mi-aș dota copilul cu un
„pix cu memorie” dac-ar fi să-l trimit la școală (grădiniță) și aș avea cea mai mică suspiciune că nu-i coșeră treaba acolo. Pur și simplu, aș fi curios să aud cu propriile-mi urechi ce se-ntâmplă-n clasă -- iar dacă lucrurile ar fi okay aș distruge înregistrarea și nimeni n-ar avea nimic de pătimit de pe urma ei.
Nu pot decât să bănui că dacă așa o practică ar deveni cât de cât răspândită atunci probabil că multe cazuri ca cel despre care se discută acilea ar ieși la iveală. Cel puțin sunt sigur că aș fi avut vreo câteva astfel de-nregistrări eu însumi, dac-ar fi fost să le fac pe vremea când mergeam la școli...
Eu nici n-am stiut ca exista asa ceva...
Dar, din postura parintelui, am in mod sigur aceeasi dorinta, sa stiu ce se intampla. Pt ca la noi in scoala sunt sigura ca este un caz care ar soca la fel de mult ca doamna aceasta...ma mir, tot asa ca e-alice, ca nu se gandeste nimeni sa faca asta. Bine, sunt si parinti care aproba atitudinea, dar aceia sunt minoritatea totusi....Am senzatia ca asa tare a imprimat frica in ei incat nici nu indraznesc sa se gandeasca la asa ceva...