Multumesc tuturor pentru felicitari si aprecieri! e asa de fain sa stiu ca mai e undeva o oaza unde ma pot retrage,ca sa citesc lucruri bune si pasnice,care sa-mi hraneasca sufletul si sa ma ajute sa mai fac doi pasi inainte! Intru deseori pe site,uneori de mai multe ori pe zi si tot citesc una-alta,nu ma satur,tot caut chestii noi(intre cele vechi,scrise mai demultisor) si am ce-nvata,gramada....
Suntem bine si merge fain in 5,bebe e un copil scump si binecuvantat,papa ziua si umple scutece,iar noaptea doarme dusa,o singura data suge,si aia prin somn,la initiativa mea mai mult.Asa a fost si Sarah,nu ma mira comportamentul ei tare mult,desi am tot citit ca trebuie trezit sugarul musai,sa suga la 3-4 ore.Pai daca nu vrea sa suga si doarme dusa,ce sa-i fac?Lasa ca are grija sa recupereze ziua,isi cere drepturile din plin.
Doarme in pat cu noi,evident,inca e loc,desi Sarah solicita patutul ei si mai sunt nopti cand chiar vrea sa doarma separat.De cele mai multe ori,insa,ii place tot cu noi.Banuiesc,totusi,ca se desprinde incet-incet de co-sleeping si isi cauta singura calea spre o anume independenta,dupa semnele pe care le da.
Sunt tare amarata acum...nu e depresie post-natala,nu am motive sa ma plang,copiii sunt sanatosi,sotul meu e mai mult decat cooperant(s-a schimbat enorm de cand avem copiii,e in continua schimbare,adica...foarte disponibil,tandru,atent si cu mine,si cu ei,preia multe din sarcinile mele domestice in perioada asta a mea de recuperare,etc).
Ma enerveaza vecinii,am un nod in gat din cauza lor.Pe scurt,la noi inca e vara caniculara,nu am cum sa ies cu copiii ziua din casa,mai ales cu Anne,nu as expune-o la conditii extreme de vreme...mai iesim seara,insa doar scurt,ca sunt tantari foarte rai anul asta si lasa urme tare aiurea pe piele daca musca,imediat se inflameaza locul piscat si da niste mancarimi,de-ti vine sa-ti iei campii.Copiii(nu Anne) au cateva semne ramase din cauza lor,tare greu se vindeca,asa ca evit cat pot si tantarii de seara.
Cu alte cuvinte,din cauza situatiei de moment suntem cam sechestrati la domiciliu.Chestie nu tare nasoala pt ei,pt ca e casa plina de jucarii,cuburi,carti de tot felul,puzzle si muulte masinute,mingiute,etc.Nu se plictisesc niciodata,am grija sa le diversific materialele cu care se joaca,cel putin acum,cat nu ma pot ocupa de ei ca inainte de nastere.Problema e ca sub noi,alaturi si in toate partile avem niste vecini tare dificili,sunt unguri din categoria cea mai ciudata,nu ne raspund la salut niciodata(nici nu ne mai racim nici noi gura de pomana sa-i salutam in ultima vreme),iar noi suntem cam singura familie de romani din imobil,mai e doar o batrana pe undeva la un etaj.
Vecinii bat in pereti cand nu le convine ceva,ba joaca copiilor,ba rasul lor,ba urletele lor.Ajung cu nervii la maxim sa strig la copii de teama ca vecinii se supara,deja simt ca o iau razna si ca imi sacrific copiii pentru o cauza care e deja pierduta,dar ce sa fac?! E vreo solutie la problema asta si oare n-o vad eu?...Una din ele,pe care o si astept din toata inima,e mutarea de aici,sper ca pana la sfarsitul toamnei sa plecam for good in Austria,dar ce ma fac pana atunci? Imi creste tensiunea la modul cel mai serios cand aud ca iar bat in perete! In fata nu au curaj sa spuna nimic si tocmai asta ma deranjeaza.Sunt copii,sunt mici,nu risc sa-i imbolnavesc scotandu-i pe canicula afara,sunt sanatosi,se joaca in casa,nu fac un scandal monstru,nu sunt genul care urla sau tipa,dar alearga de colo-colo unul dupa altul,se joaca pe covor sau pe podea cu tot felul si alte de-astea.Seara le limitez si eu activitatile,ca sa fie mai pasnici.
Stiu ca dupa ora 10 p.m. trebuie musai liniste,dpdv al legii,dar pana atunci e voie,nu?! atunci de ce nu ne lasa vecinii sa traim? Voi v-ati confruntat cu asa ceva?vreau un sfat,o idee,ceva...
Sunt mahnita rau.