attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 10:38 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 19 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Mie Iun 18, 2008 4:57 pm        Subiectul mesajului: John Bowlby 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Influenta stilului de atasament in structurarea personalitatii

Prof. dr. Doina COSMAN,
Dr. Minodora MANEA,
Catedra de Psihologie Clinica si Sanatate Mintala,
Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca

Influenta stilului de atasament in structurarea personalitatii si a stilurilor de coping


Cercetari mai vechi focalizate pe analiza atasamentului, precum si integrari recente ale datelor legate de dezvoltarea socio-cognitiva atrag atentia asupra faptului ca influentele socio-culturale incep sa isi faca simtita prezenta asupra individului inca de timpuriu. Iar intrebarea nu mai este daca experientele primilor ani de viata isi pun amprenta asupra personalitatii viitoare, ci in ce fel isi exercita influenta si care sunt procesele ce mediaza aceasta relatie. Cercetarile actuale incearca sa stabileasca in ce mod interactiunile timpurii au impact asupra reprezentarilor propriei persoane sau a reprezentarilor celorlalti. Astfel, legatura dintre atasamentul timpuriu, memoria autobiografica, dezvoltarea conceptului de sine, implicit a personalitatii in totalitatea ei si mecanismele de coping se situeaza la interfata trasaturii innascute de personalitate si capacitatea de ajustarereajustare sociala.
Teoria atasamentului are o importanta fundamentala pentru intelegerea tulburarilor grave ale personalitatii. Cercetatori precum Safran si Segal (1990), Liotti (1991), dar si Carlo Perris (1988, 1989, 1991) i-au semnalat importanta din perspectiva dezvoltarii “vulnerabilitatii individuale” in raport cu tulburari psihopatologice precum: schizofrenia, depresia si tulburarile de personalitate.
In ceea ce priveste geneza unei tulburari a personalitatii, este necesar sa se ia in consideratie atat diferentele temperamentale deja prezente la nastere determinate genetic, precum si unul din factorii care contribuie la conditionarea calitatii interactiunilor psiho-sociale cum ar fi stilul de atasament. Variatiile gradului in care sunt prezente la nastere dimensiuni de temperament precum cautarea noutatii, evitarea monotoniei, agresivitatea contribuie la influentarea calitatii tranzactiilor dintre copil si aceia care-l ingrijesc, in definitiv a stilului de atasament. Hay (1980) a precizat ca un atasament sigur este o preachizitie fundamentala a invatarii. Acest cercetator a afirmat ca pana si urmarirea figurii de atasament are functia de a facilita invatarea. Atasamentul devine astfel o prerechizita obligatorie a procesului de invatare, deci a dobandirii caracterului, a doua dimensiune majora a personalitatii achizitionata prin invatare.
Conceptiile bazate pe teoria atasamentului tratate amplu in lucrarile grupului lui Guidano, Liotti si Reda (Guidano si Liotti, 1983; Reda, 1986; Guidano, 1987; Liotti, 1991) permit, pe baza analizei tipului de atasament, sa se faca predictii asupra principalelor caracteristici ale tulburarii de personalitate ce se vor intalni mai tarziu in viata adulta.

Structurarea atasamentului
John Bowlby s-a desprins foarte repede de conceptia motivatiilor umane centrata pe gratificarea pulsiunilor primare dezvoltata de Freud si, utilizand o abordare etologica, a fost preocupat sa demonstreze ca atasamentul la o figura principala este un proces independent si primar, ce reprezinta o caracteristica universala a primatelor, inclusiv omul, si ca este prezenta chiar si la specii inferioare. Dupa John Bowlby, atasamentul este o clasa de comportamente sociale cu o functie specifica proprie, care este in mod esential aceea de a putea mentine proximitatea cu o alta fiinta a propriei specii considerate mai puternice si in masura sa protejeze. Nevoia de atasament face parte din necesitatile de baza ale fiintei umane, este innascuta si are drept scop supravietuirea. Interactiunea genotipului cu factorii de mediu: stimuli, persoana de referinta si nisa de protectie duc la formarea matricei primare de atasament.
Nisa securizanta s-ar defini prin asigurarea unui spatiu in care nivelul de stres perceput de copil e minimum si prin faptul ca-i permite o explorare interesanta, stimulativa, cu stimuli pozitivi, interesanti pentru constituirea unei matrice de atasament sigur. Prin repetari si experiente succesive, se structureaza scheme comportamentale, care asigura formarea unui sistem coerent, cu semnificatii clare pentru partenerii in actiune, generand la copil un tip de atasament sigur.
Absenta fizica a persoanei care acorda ingrijiri sau incoerenta si inconsistenta stimulilor, impredictibilitatea cu care il invadeaza sau il lasa in asteptare, oscilatiile de intensitate imprevizibile ale stimulilor, bruschetea manipularilor sau absenta oricarei atingeri creeaza un haos in interpretari care nu lasa loc sistematizarilor si decodarilor necesare si ca urmare vor conduce la formarea unei matrice de atasament nesigur sau dezorganizat. O precizare importanta a lui Bowlby este ca dezvoltarea atasamentului si vicisitudinile sale succesive presupun prin definitie o diada adult copil aflata in interactiune. Pentru crearea unui sistem de atasament, cei doi parteneri trebuie sa participe activ in acest sistem intr-un mod comprehensibil unul pentru altul.
Interactiunea, necesitand acordaj afectiv la inceput mai ales din partea adultului, presupune integritatea senzoriala a celor doi (comunicare din priviri, atingeri, pozitii confortabile in contact strans, recunoastere reciproca prin mirosuri, gusturi), care, legate de prezenta reconfortanta, dau sensul “imparta- sirii” (sharing). Astfel, adultul gaseste pentru copil, explica, “traduce”, “decodeaza” semnificatia mediului complex, redandu-i copilului informatia procesata de cele mai multe ori prin comunicare non-verbala dintr-un sistem senzorial in altul. Asa isi reprezinta sugarul lumea in semnificatia ei pentru fiinta sa in acea conjunctura in prezenta si proximitatea celuilalt, care devine investit cu incredere sau suspiciune, prin suprapunere cu propriile trairi. Un adult, el insusi cu un sistem de atasament sigur dobandit in interactiune cu proprii parinti intr-o nisa stabila, are toate sansele sa transmita acela si tip de atasament copilului.
Modele internalizate de reprezentare a atasamentului
Conform lui Bowlby, in primul an de viata, un copil, prin experientele timpurii cu persoanele de ingrijire, dezvolta o reprezentare mintala a sinelui si a figurilor de atasament ce raman destul de stabile in timp. Modelele internalizate de reprezentare a sinelui si a celorlalti au scopul de a organiza si procesa informatii referitoare la atasament si de a planifica actiunile viitoare. In etapele urmatoare, reprezentarea atasamentului de copilul mic devine fundamentul dezvoltarii personalitatii sale.
Bazat pe modelele internalizate de reprezentare a atasamentului, copilul mic si, mai tarziu, prescolarul, scolarul, adolescentul si adultul dezvolta expectante despre sine si altii ca fiind dorit sau nedorit, demn de ingrijiri si protectie din partea altora, disponibili sau indisponibili spre a i-o oferi.
Modelul internalizat de reprezentare a atasamentului mama-copil constituie doar o prima etapa, fiinta umana orientandu-se spre un sistem individual, caracterizat printr-o reglare interna a sinelui atat la nivel cognitiv, cat si emotional. Reglarea emotionala, atat la nivel intrapsihic, cat si interpersonal, reprezinta o achizitie fundamentala a dezvoltarii psihologice a copilului. Emotiile joaca un rol important pentru a ajuta la evaluarea mediului inconjurator, a disponibilitatii figurilor de atasament si, nu in ultimul rand, in a mentine un sens al sigurantei interioare. Aceste functii de reglare opereaza pe doua niveluri:
- la un nivel de baza al emotiilor, precum teama si disconfortul, activeaza sistemul de atasament si comunica mamei/persoanei de ingrijire nevoia copilului de protectie si confort;
- la un nivel mai inalt, emotiile asigura copilului feed-back-uri despre incercarile sale reusite de a obtine confort si de a mentine o relatie, cu un “celalalt” semnificativ pentru sine.

Tipuri de atasament la copil si adult
Central in teoria lui Bowlby este conceptul de comportament relativ la atasament (“attachment behavior”), studiat apoi in profunzime de alti cercetatori cu ajutorul unei strategii de observare particulare dezvoltate de Mary Ainsworth (Ainsworth si altii, 1978; Main&Weston, 1982).
Un avantaj al focalizarii acestui tip de comportament consta in faptul ca el este usor de observat si cuantificat si ca, in acelasi timp, se poate acorda cu usurinta atentie atat comportamentelor ce releva cautarea proximitatii, cat si acelora ce releva opusul (evitarea proximitatii).

Mary Ainsworth, cel de-al doilea pionier al teoriei atasamentului, a elaborat bine cunoscutul experiment “Strange Situation” prin care se pot observa modelele internalizate de reprezentare a atasamentului, formate deja la 1 an/1 an si jumatate. Aceasta procedura supune copilul la sapte (eu stiu de 8 !??)situatii a cate trei minute, total 21 de minute, urmarind interactiunile, respectiv atitudinea dintre cei doi parteneri ai diadei, mama si copilul, in conditii de stres prin schimbare de mediu si in prezenta unei persoane nefamiliare copilului. Camera in care decurge experimentul este un mediu nou, straniu pentru copil si, in acelasi timp, este un mediu interesant, plin de jucarii, de noutati interesante de explorat.
Comportamentul copilului este cotat de cercetatori in faza de reuniune cu mama care l-a lasat 3 minute cu o persoana straina si a revenit, ca apoi sa il lase din nou singur pentru 3 minute, urmand sa revina mama dupa alte 3 minute. In acest experiment, atentia se concentreaza asupra comportamentului manifestat de copil in toate episoadele, pentru a vedea daca acesta se simte mai bine in prezenta mamei. In urma acestui experiment devenit clasic, se pot descrie urmatoarele tipuri de atasament:
1. Copilul atasat sigur: Este suparat cand mama pleaca lasandu-l in acest loc strain, dar la intoarcerea mamei cauta proximitatea ei si accepta confortul care i se ofera. De asemenea, poate fi putin afectat de plecarea mamei, dar la revenire ii adreseaza un zambet sau ii cauta privirea si se lasa mangaiat.
2. Copilul cu atasament nesigur
- anxios-evitant: Este nesigur in explorare, se desprinde greu de mama, este rezervat si timid, la plecarea mamei se calmeaza greu, dupa reintalnire, desi se lasa luat in brate, pastreaza o mica bariera (fie o mana, un cot) intre corpul mamei si al sau fiind vigilent, conform experientelor anterioare.
- anxios-rezistent: Pare hiperkinetic, nu exploreaza mediul sau o face inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la intoarcerea ei nu se lasa luat in brate, ci se zbate, se loveste incercand “sa scape”, fuge departe, este rezistent la consolare dorind printr-o astfel de strategie sa transmita toata nefericirea acumulata, de teama ca nu este inteles corect in incercarile lui de a face fata stresului.
- ambivalent: Copilul este anxios dupa despartirea de mama; este afectat in timpul separarii; ambivalent, cand cauta si evita simultan contactul cu mama.
3. Copilul cu atasament dezorganizat: Exploreaza mediul haotic, fara scop. La plecarea mamei, se lasa consolat de persoane straine, prezinta un comportament adeziv sau indiferent, atat fata de straini, cat si fata de parinte, nu pare sa diferentieze persoanele familiare de cele straine sau pare indiferent fata de tot sau toate. Acesti copii se pare ca au o istorie in care nu s-au putut atasa de nici un adult semnificativ, fie prin absenta fizica a acestuia, fie ca nu era disponibil (boala, alcoolism, depresie), existand pentru acesti copii un risc extrem de inalt in personogeneza, cat si pentru psihopatologie sau o existenta marginala.
Mary Main extinde perspectiva teoriei atasamentului studiind istoria de viata a adultului cu referire la sistemul de atasament (figura principala si figurile secundare de atasament), incercand sa determine o corespondenta intre tipurile de atasament descrise in mica copilarie si comportamentele adultului posibil manifeste in intimitate, in cuplul cu partenerul de sex opus, dar mai ales in cele cu proprii copii. “Interviul de Atasament al Adultului” (The Adult Attachment Interview, AAI), dezvoltat de Nancy Kaplan si Mary Main, cere individului sa reflecteze asupra relatiilor de atasament precoce si asupra experientelor acestuia in acest sens. Pe baza acestui interviu putem descrie urmatoarele tipuri de atasament la adult, corelate cu tipurile de atasament din mica copilarie si respectiv tipul de atasament care se poate dezvolta la copiii acestor adulti:
1. Adultul atasat autonom
- In copilarie a fost atasat sigur, a dobandit un grad de independenta, autonomizare, poate descrie coerent experientele proprii de atasament, chiar daca sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu usurinta a proceselor de adaptare.
- Detasare, fiind increzator in unicitatea si forta cuplului si a capacitatilor fiecaruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie dificultati cu parintii, inclusiv traume sau abandon, dar isi mentine o inteleapta balanta in integrarea trecutului cu experientele sale actuale.
- In relatia cu copilul prezinta incredere in sine ce-i permite creativitate, flexibilitate in aceasta relatie. Calmeaza si reconforteaza partenerul (copilul etc.) intr-o relatie de placere impartasita, imprimand copilului un atasament sigur, iar partenerului adult , securizare.

2. Adultul cu atasament dezinteresat (indiferent)
- In copilarie corespunde unui atasament ambivalent (evitant), presupune experiente amprentate de teama. Este inflexibil si evitant (decat sa raneasca din nou, mai bine pretinde ca nu e interesat de acea relatie, in care este sigur ca va esua din nou si acest lucru i se pare de netolerat).
- Idealizeaza relatia cu parintii, este incoerent si inconsistent in relatarea amintirilor despre copilarie, persista obsesiv in afirmatiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde sa idealizeze copilaria, descriind-o ca sigura, minunata, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protectie si ingrijire, care, de fapt, reprezinta portretul actual idealizat al persoanei in cauza.

3. Adultul cu atasament preocupat:
- In copilarie corespunde unui atasament anxios rezistent, este invadat de amintiri dureroase in care relateaza drama inconstantei, incoerenta experientelor micii copilarii;
- Interactioneaza imprevizibil la stari de frustrare, cu agresivitate, manie, iar histrionismul posibil are un patetism greu de confundat. Nu are structurat un sistem de atasament anume in care sa poata avea totala incredere, fiind suspicios, e gelos pe orice alt tip real sau imaginar de relatie al persoanei iubite. Se chinuie pe sine si pe altii cautand dovezi, niciodata suficiente.
- Devine astfel abuziv in relatiile de intimitate sau va imita modelul propriilor parinti, transmitand in acest fel un sistem de atasament nesigur anxios copilului.
4. Adultul cu atasament dezorganizat (cu doliu si traume nerezolvate):
- corespunde in copilarie atasamentului dezorganizat; este impredictibil si dezorganizat in relatii; face experiente nerealiste. Speculeaza fara suport. Este un dezadaptat, potential adictiv la alcool si drog, aflandu-se aproape in imposibilitatea de a-si asuma rolul de partener de cuplu sau parental;
- in mod predictibil se poate afirma ca isi expune copilul la abuz sau neglijare. In cazul neinterventiei determina un atasament dezorganizat si la copil;
- important de precizat este faptul ca o interventie de specialitate poate modifica, redirectiona tipul de atasament, cu conditia ca interventia sa aiba loc inainte de varsta de 5 ani a copilului (deoarece la varsta adulta interventia nu poate schimba tipul primar de atasament, dar poate fi eficienta la persoanele cu potential cognitiv nealterat, care sunt dispuse la acceptarea unui suport, obtinandu-se un comportament fata de copil asemanator atasamentului sigur autonom).

Beneficiile atasamentului sigur
Atasamentul sigur reflecta increderea pe care copiii o au in relatiile cu persoanele de ingrijire. Copiii cu relatii de atasament sigure vor profita la maximum de oportunitatile din viata, vor fi apreciati de colegi, vor avea capacitati de lider si abilitati sociale si vor fi mai increzatori in ei decat alti copii.
De fapt, atasamentul sigur asigura posibilitatea de a-si defini limitele propriei stari de confort afectiv, a le face cunoscute celor din jur, a cauta mentinerea in aceste limite acceptabile a propriei fiinte, ceea ce inseamna a avea “bariere sanatoase” care pot functiona ca baza pentru legaturi sanatoase, stare de echilibru cu propria persoana si cu ceilalti.
Intr-un studiu realizat de Cowan, Cohn si Pearson (1996) s-a observat ca interactiunile maritale si stilurile parentale sunt corelate cu nivelul de intelegere a experientelor de atasament. Cercetatorii au gasit ca un istoric al atasamentului sigur legat de tata este predictiv pentru un comportament extrovertit al copilului, in timp ce un atasament sigur doar fata de mama va indica comportamente introvertite.

Repercusiunile atasamentului nesigur
Copiii cu atasament anxios, anxios rezistent si dezorganizat se indreapta pe un drum plin de probleme si conflicte al propriilor relatii atat ca si copii, cat si ca adulti. Modelele internalizate de reprezentare a relatiilor timpurii formeaza modul in care individul interactioneaza cu lumea (Sroufe, Carlson, Levy&Egeland, 1999). Astfel, copiii cu atasament anxios vor fi mai dependenti, cei cu atasament anxios rezistent vor fi cei mai dificili prieteni, cu manifestari rautacioase si manipulatorii, iar cei descrisi ca dezorganizati vor fi narcisi sti si incompetenti sau dificil de inteles din punct de vedere social (candidati la o patologie de tip tulburare de personalitate borderline - Sroufe, 2000).

Rolul stilului de atasament in structurarea personalitatii
In abordarea etiopatogenetica a tulburarilor de personalitate astazi se discuta de implicarea mai multor factori. In mod deosebit, mai multi cercetatori subliniaza ideea potrivit careia modelele operationale disfunctionale relevate de acesti pacienti s-au dezvoltat adesea intr-un context de atasament nesigur. Tocmai de aceea disfunctionalitatea unor astfel de tulburari apare ca deosebit de evidenta in contextul relatiilor interpersonale, care sunt intotdeauna interpretate de subiect impotriva fondului schemelor interpersonale incorporate.
Tulburarile de personalitate, cel mai frecvent luate in discutie, in al caror istoric de dezvoltare se discuta de tulburarea de atasament ca element important al vulnerabilitatii sunt tulburarea de personalitate borderline, histrionic, narcisic, dependent, obsesiv-compulsiv.
Conform teoriei vulnerabilitate-stres in psihiatria contemporana, persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate sunt considerate vulnerabile intrucat prezinta in primul rand o vulnerabilitate de fond - tulburarea de personalitate per se -, vulnerabilitate augmentata de cele mai multe ori de vulnerabilitatea de mediu (reducerea retelei de suport social, pierderea unor statute si roluri sociale, stresori psiho- sociali cumulati). Aceasta vulnerabilitate de fond numita tulburare de personalitate ar putea fi compensata prin factori protectori socio-familiali (de exemplu, conferirea de roluri sociale care sa conduca la cresterea stimei de sine, dezvoltarea unor abilitati de coping la stresori - Lazarescu, 1994).
Din perspectiva psihodinamica s-a vorbit de prezenta mecanismelor de aparare imature la indivizii cu tulburari de personalitate, ce contribuie la lipsa lor de responsabilitate, tendinta de a da vina pe altii (Miclea, 1997). In contextul unei noi conceptii asupra inconstientului, sistematizarea biaxiala a mecanismelor de coping din perspectiva paradigmei cognitiviste ofera un cadru conceptual care salveaza cate ceva din teoria psihanalitica asupra mecanismelor de aparare. Termenul de „coping” - sinonim cu mecanism de adaptare, mecanism de gestiune a stresului - reprezinta toate modalitatile de a face fata stresului pe care le utilizeaza fiinta umana sau altfel spus orice mecanism de preventie si adaptare la stres, orice tranzactie intre subiect si mediu in vederea reducerii intensitatii stresului.
Mecanismele de coping se grupeaza in: comportamentale, cognitive, neurobiologice.
Coping-ul comportamental grupeaza toate comportamentele care au functia de a preveni sau reduce reactia de stres.
Coping-ul cognitiv vizeaza medierea informationala, modalitatile de prelucrare a informatiei. Are loc medierea cognitiva printr-o cascada de evaluari si reevaluari ce vizeaza nu numai natura stresorului, ci si reactiile subiectului la situatia stresanta. Astfel, prin modularea acestor procesari cognitive, consecintele stresante trebuie sa fie minime. Mecanismele de coping cognitiv pot fi dispuse pe o axa continua confruntare-evitare.
Confruntative - vizeaza abordarea directa a situatiilor problematice, traumatizante si cautarea unei solutii optime pentru reducerea impactului ei. Evitative - vizeaza prelucrarea selectiva a informatiei negative. Selectivitatea se realizeaza in doua modalitati principale:
1. scotomizarea informatiei negative traumatice, acest tip de informatie este ignorat, negat, reprimat, evitat.
2. distorsiunea informatiei - reinterpretarea ei intr-un cadru care ii diminueaza valentele sale negative (exemplu: rationalizare, proiectie, idealizare).
Rolul mecanismelor cognitive de coping este intr-adevar important. Ele mediaza relatia dintre informatia traumatizanta si vulnerabilitatea biologica a unor subiecti la acest gen de informatie. Persoanele predispuse sa prelucreze preponderent informatia traumatica si a caror mecanisme defensive nu functioneaza eficient, dezvolta ulterior tulburari emotionale sau o puternica stare de distres.
In taxonomia biaxiala (axa evitare- confruntare), mecanismele de aparare intra in categoria coping-ului cognitiv evitativ, ca fiind mecanisme prin intermediul carora subiectul evita sa proceseze sau minimalizeaza informatia traumatica, in scopul diminuarii reactiei la stres (Miclea, 1997).
Nu se stie daca toate mecanismele de aparare postulate de psihanali sti pot fi reconsiderate ca mecanisme cognitive de prelucrare selectiva a informatiei traumatice, exista insa mecanisme de aparare precum: negarea defensiva, represia, rationalizarea, proiectia, intelectualizarea si izolarea care permit o promitatoare abordare cognitiva (Opre, 2002).
Negarea cuprinde procesele de blocare a constituirii reprezentarii interne, informationale a traumei, la nivel perceptiv, atentional, cognitiv- emotional. Represia vizeaza modalitatile de evitare a reactualizarii informatiei traumatice in memoria de lucru. Proiectia consta in atribuirea responsabilitatii pentru situatia de stres unor factori externi (destin, celorlalti).
Rationalizarea vizeaza in mod direct, reevaluarea pozitiva a situatiei stresante si a comportamentului dezadaptativ propriu.
Intelectualizarea/izolarea consta in prelucrarea preponderenta a informatiei traumatice izolate de conotatiile sale emotionale negative.
Astfel, interactiunea dintre temperament si stilul de disciplina parentala conduce la conturarea stilului de atasament care pare sa influenteze nu doar viata de familie de fiecare zi, ci si ajustarea individului la evenimente de viata negative sau situatii de criza prin recurgerea la mecanisme de coping evitative sau confruntative. Depistarea de timpuriu a unor trasaturi temperamentale precum emotionalitatea excesiva, impulsivitatea se constituie in trasaturi marker ce sugereaza susceptibilitatea pentru evenimente de viata negative si vulnerabilitatea la un stil parental defectuos de disciplina inconsistenta. Dupa cum afirma cercetatori precum Rothbart & Bates (1998), depistarea unor asemenea caracteristici se dovedeste a fi foarte importanta pentru interventie sau chiar preventie ce vizeaza impiedicarea structurarii dizarmonice a personalitatii si, in consecinta, recurgerea la mecanisme dezadaptative de coping


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Noi 14, 2008 1:02 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
Mai ce mica-i lumea:
Prof. Doina Cosman este colaboratoare cu sotul meu, el distribuind si mendicamente pentru psihici si mi-e si fosta vecina - urma sa-si deschida cabinet langa primul nostru apartament.
Cat despre Bolwby, tre' sa cumpar cartea.

_________________
Claudia,
mamica pentru
Imagine
si
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Noi 14, 2008 11:57 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
is mai multe, dar oricum merita citite toate
salut-o din partea unei mame tare multumita ca a redactat acel articol
si cere-i permisiunea sa-l urcam pe site
na! ca ti-am dat de lucru :D

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Noi 14, 2008 1:32 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
merci ;)
sper sa-ti ajung din nou la inima, ca te-am sacait cand n-aveai chef...

_________________
Claudia,

mamica pentru

Imagine

si

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Dec 17, 2008 9:53 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
Avem ok-ul sa-l punem pe site.

_________________
Claudia,

mamica pentru

Imagine

si

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Dec 17, 2008 10:47 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
ok, ii pui tu link adminei acolo ca sa stie de el?


LE: vad ca ai fost rapida si deja i-ai dat de lucru :D

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Mar 16, 2009 11:43 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
uitati ce zice dr. Doina Cosman:
Citat:
Articolul a fost preluat trunchiat din revista in care l-am publicat.
c este comportament.

O zi buna!

Doina Cosman

_________________
Claudia,

mamica pentru

Imagine

si

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Mar 16, 2009 11:57 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
colaboratoare
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 5:30 pm
Mesaje: 1719
Site web: http://www.christa-und-oliver.de
Pai daca a fost preluat trunchiat nu ni-l poate da complet? :-S CORECT?

_________________
Mona, *13.07.2006


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Apr 24, 2009 12:02 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Clau? :)

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Apr 24, 2009 12:38 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
nu mi-a mai raspuns :(
Oare mai e altceva ne-in-regula in afara de cuvantul din titlu? Cand am vreme il citesc tot, din nou...

_________________
Claudia,

mamica pentru

Imagine

si

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Aug 01, 2009 1:09 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
"A secure base" e grozava, serioasa, de baza, chiar si pentru profesionisti, din psihologie, psihanaliza, medicina. ca si cum viata are nevoie de dovezi stiintifice ca sa-si urmeze cursul. Daaaaar pentru doritori ele exista. Si zic eu, mai presus de contestatii!

_________________
Claudia,

mamica pentru

Imagine

si

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Dec 02, 2009 11:14 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Sefa=Christa
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:16 am
Mesaje: 1439
Pana la urma tot n-am lamurit cum e cu articolul asta. :-S

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Dec 03, 2009 9:40 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
pai din parte doamnei se poate pune, daca si noua de convine.

_________________
Claudia,

mamica pentru

Imagine

si

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Dec 03, 2009 11:55 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Sefa=Christa
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:16 am
Mesaje: 1439
Era vorba ca nu e complet cum e acolo, si nu imi place sa pun pe site jumatati de masura, de asta intrebasem daca nu ne poate da pur si simplu articolul original.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Dec 03, 2009 12:10 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
christa, asta e articolul, problema e ca nu-i scris in diacritice....


Influenta stilului de atasament in structurarea personalitatii

Prof. dr. Doina COSMAN,
Dr. Minodora MANEA,
Catedra de Psihologie Clinica si Sanatate Mintala,
Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca

Introducere

Cercetari mai vechi focalizate pe analiza atasamentului, precum si integrari recente ale datelor legate de dezvoltarea socio-cognitiva atrag atentia asupra faptului ca influentele socio-culturale incep sa isi faca simtita prezenta asupra individului inca de timpuriu. Iar intrebarea nu mai este daca experientele primilor ani de viata isi pun amprenta asupra personalitatii viitoare, ci in ce fel isi exercita influenta si care sunt procesele ce mediaza aceasta relatie. Cercetarile actuale incearca sa stabileasca in ce mod interactiunile timpurii au impact asupra reprezentarilor propriei persoane sau a reprezentarilor celorlalti. Astfel, legatura dintre atasamentul timpuriu, memoria autobiografica, dezvoltarea conceptului de sine, implicit a personalitatii in totalitatea ei si mecanismele de coping se situeaza la interfata trasaturii innascute de personalitate si capacitatea de ajustarereajustare sociala.




Teoria atasamentului are o importanta fundamentala pentru intelegerea tulburarilor grave ale personalitatii. Cercetatori precum Safran si Segal (1990), Liotti (1991), dar si Carlo Perris (1988, 1989, 1991) i-au semnalat importanta din perspectiva dezvoltarii "vulnerabilitatii individuale" in raport cu tulburari psihopatologice precum: schizofrenia, depresia si tulburarile de personalitate.


In ceea ce priveste geneza unei tulburari a personalitatii, este necesar sa se ia in consideratie atat diferentele temperamentale deja prezente la nastere determinate genetic, precum si unul din factorii care contribuie la conditionarea calitatii interactiunilor psiho-sociale cum ar fi stilul de atasament. Variatiile gradului in care sunt prezente la nas- tere dimensiuni de temperament precum cautarea noutatii, evitarea monotoniei, agresivitatea contribuie la influentarea calitatii tranzactiilor dintre copil si aceia care-l ingrijesc, in definitiv a stilului de atasament. Hay (1980) a precizat ca un atasament sigur este o preachizitie fundamentala a invatarii. Acest cercetator a afirmat ca pana si urmarirea figurii de atasament are functia de a facilita invatarea. Atasamentul devine astfel o prerechizita obligatorie a procesului de invatare, deci a dobandirii caracterului, a doua dimensiune majora a personalitatii achizitionata prin invatare.

Conceptiile bazate pe teoria atasamentului tratate amplu in lucrarile grupului lui Guidano, Liotti si Reda (Guidano si Liotti, 1983; Reda, 1986; Guidano, 1987; Liotti, 1991) permit, pe baza analizei tipului de atasament, sa se faca predictii asupra principalelor caracteristici ale tulburarii de personalitate ce se vor intalni mai tarziu in viata adulta.

Structurarea atasamentului

John Bowlby s-a desprins foarte repede de conceptia motivatiilor umane centrata pe gratificarea pulsiunilor primare dezvoltata de Freud si, utilizand o abordare etologica, a fost preocupat sa demonstreze ca atasamentul la o figura principala este un proces independent si primar, ce reprezinta o caracteristica universala a primatelor, inclusiv omul, si ca este prezenta chiar si la specii inferioare. Dupa John Bowlby, atasamentul este o clasa de comportamente sociale cu o functie specifica proprie, care este in mod esential aceea de a putea mentine proximitatea cu o alta fiinta a propriei specii considerate mai puternice si in masura sa protejeze.

Nevoia de atasament face parte din necesitatile de baza ale fiintei umane, este innascuta si are drept scop supravietuirea. Interactiunea genotipului cu factorii de mediu: stimuli, persoana de referinta si nisa de protectie duc la formarea matricei primare de atasament.

Nisa securizanta s-ar defini prin asigurarea unui spatiu in care nivelul de stres perceput de copil e minimum si prin faptul ca-i permite o explorare interesanta, stimulativa, cu stimuli pozitivi, interesanti pentru constituirea unei matrice de atasament sigur. Prin repetari si experiente succesive, se structureaza scheme comportamentale, care asigura formarea unui sistem coerent, cu semnificatii clare pentru partenerii in actiune, generand la copil un tip de atasament sigur.

Absenta fizica a persoanei care acorda ingrijiri sau incoerenta si inconsistenta stimulilor, impredictibilitatea cu care il invadeaza sau il lasa in asteptare, oscilatiile de intensitate imprevizibile ale stimulilor, bruschetea manipularilor sau absenta oricarei atingeri creeaza un haos in interpretari care nu lasa loc sistematizarilor si decodarilor necesare si ca urmare vor conduce la formarea unei matrice de atasament nesigur sau dezorganizat. O precizare importanta a lui Bowlby este ca dezvoltarea atasamentului si vicisitudinile sale succesive presupun prin definitie o diada adultcopil aflata in interactiune. Pentru crearea unui sistem de atasament, cei doi parteneri trebuie sa participe activ in acest sistem intr-un mod comprehensibil unul pentru altul.

Interactiunea, necesitand acordaj afectiv la inceput mai ales din partea adultului, presupune integritatea senzoriala a celor doi (comunicare din priviri, atingeri, pozitii confortabile in contact strans, recunoastere reciproca prin mirosuri, gusturi), care, legate de prezenta reconfortanta, dau sensul "imparta- sirii" (sharing). Astfel, adultul gase ste pentru copil, explica, "traduce", "decodeaza" semnificatia mediului complex, redandu-i copilului informatia procesata de cele mai multe ori prin comunicare non-verbala dintr-un sistem senzorial in altul. Asa isi reprezinta sugarul lumea in semnificatia ei pentru fiinta sa in acea conjunctura in prezenta si proximitatea celuilalt, care devine investit cu incredere sau suspiciune, prin suprapunere cu propriile trairi. Un adult, el insu si cu un sistem de atasament sigur dobandit in interactiune cu proprii parinti intr-o nisa stabila, are toate sansele sa transmita acela si tip de atasament copilului.

Modele internalizate de reprezentare a atasamentului

Conform lui Bowlby, in primul an de viata, un copil, prin experientele timpurii cu persoanele de ingrijire, dezvolta o reprezentare mintala a sinelui si a figurilor de atasament ce raman destul de stabile in timp. Modelele internalizate de reprezentare a sinelui si a celorlalti au scopul de a organiza si procesa informatii referitoare la ata- sament si de a planifica actiunile viitoare. In etapele urmatoare, reprezentarea atasamentului de copilul mic devine fundamentul dezvoltarii personalitatii sale.

Bazat pe modelele internalizate de reprezentare a atasamentului, copilul mic si, mai tarziu, prescolarul, scolarul, adolescentul si adultul dezvolta expectante despre sine si altii ca fiind dorit sau nedorit, demn de ingrijiri si protectie din partea altora, disponibili sau indisponibili spre a i-o oferi.

Modelul internalizat de reprezentare a atasamentului mama-copil constituie doar o prima etapa, fiinta umana orientandu-se spre un sistem individual, caracterizat printr-o reglare interna a sinelui atat la nivel cognitiv, cat si emotional. Reglarea emotionala, atat la nivel intrapsihic, cat si interpersonal, reprezinta o achizitie fundamentala a dezvoltarii psihologice a copilului. Emotiile joaca un rol important pentru a ajuta la evaluarea mediului inconjurator, a disponibilitatii figurilor de atasament si, nu in ultimul rand, in a mentine un sens al sigurantei interioare. Aceste functii de reglare opereaza pe doua niveluri:
» la un nivel de baza al emotiilor, precum teama si disconfortul, activeaza sistemul de atasament si comunica mamei/persoanei de ingrijire nevoia copilului de protectie si confort;
» la un nivel mai inalt, emotiile asigura copilului feed-back-uri despre incercarile sale reusite de a obtine confort si de a mentine o relatie, cu un "celalalt" semnificativ pentru sine.

Tipuri de atasament la copil si adult

Central in teoria lui Bowlby este conceptul de comportament relativ la atasament ("attachment behavior"), studiat apoi in profunzime de alti cercetatori cu ajutorul unei strategii de observare particulare dezvoltate de Mary Ainsworth (Ainsworth si altii, 1978; Main&Weston, 1982).

Un avantaj al focalizarii acestui tip de comportament consta in faptul ca el este usor de observat si cuantificat si ca, in acelasi timp, se poate acorda cu usurinta atentie atat comportamentelor ce releva cautarea proximitatii, cat si acelora ce releva opusul (evitarea proximitatii).

Mary Ainsworth, cel de-al doilea pionier al teoriei atasamentului, a elaborat bine cunoscutul experiment "Strange Situation" prin care se pot observa modelele internalizate de reprezentare a atasamentului, formate deja la 1 an/1 an si jumatate. Aceasta procedura supune copilul la sapte situatii a cate trei minute, total 21 de minute, urmarind interactiunile, respectiv atitudinea dintre cei doi parteneri ai diadei, mama si copilul, in conditii de stres prin schimbare de mediu si in prezenta unei persoane nefamiliare copilului. Camera in care decurge experimentul este un mediu nou, straniu pentru copil si, in acelasi timp, este un mediu interesant, plin de jucarii, de noutati interesante de explorat.

Comportamentul copilului este cotat de cercetatori in faza de reuniune cu mama care l-a lasat 3 minute cu o persoana straina si a revenit, ca apoi sa il lase din nou singur pentru 3 minute, urmand sa revina mama dupa alte 3 minute. In acest experiment, atentia se concentreaza asupra comportamentului manifestat de copil in toate episoadele, pentru a vedea daca acesta se simte mai bine in prezenta mamei. In urma acestui experiment devenit clasic, se pot descrie urmatoarele tipuri de atasament:
1. Copilul atasat sigur: Este suparat cand mama pleaca lasandu-l in acest loc strain, dar la intoarcerea mamei cauta proximitatea ei si accepta confortul care i se ofera. De asemenea, poate fi putin afectat de plecarea mamei, dar la revenire ii adreseaza un zambet sau ii cauta privirea si se lasa mangaiat.
2. Copilul cu atasament nesigur
- anxios-evitant: Este nesigur in explorare, se desprinde greu de mama, este rezervat si timid, la plecarea mamei se calmeaza greu, dupa reintalnire, desi se lasa luat in brate, pastreaza o mica bariera (fie o mana, un cot) intre corpul mamei si al sau fiind vigilent, conform experientelor anterioare.
- anxios-rezistent: Pare hiperkinetic, nu exploreaza mediul sau o face inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la intoarcerea ei nu se lasa luat in brate, ci se zbate, se loveste incercand "sa scape", fuge departe, este rezistent la consolare dorind printr-o astfel de strategie sa transmita toata nefericirea acumulata, de teama ca nu este inteles corect in incercarile lui de a face fata stresului.
- ambivalent: Copilul este anxios dupa despartirea de mama; este afectat in timpul separarii; ambivalent, cand cauta si evita simultan contactul cu mama.
3. Copilul cu atasament dezorganizat: Exploreaza mediul haotic, fara scop. La plecarea mamei, se lasa consolat de persoane straine, prezinta un comportament adeziv sau indiferent, atat fata de straini, cat si fata de parinte, nu pare sa diferentieze persoanele familiare de cele straine sau pare indiferent fata de tot sau toate. Acesti copii se pare ca au o istorie in care nu s-au putut atasa de nici un adult semnificativ, fie prin absenta fizica a acestuia, fie ca nu era disponibil (boala, alcoolism, depresie), existand pentru acesti copii un risc extrem de inalt in personogeneza, cat si pentru psihopatologie sau o existenta marginala.

Mary Main extinde perspectiva teoriei atasamentului studiind istoria de viata a adultului cu referire la sistemul de atasament (figura principala si figurile secundare de atasament), incercand sa determine o corespondenta intre tipurile de atasament descrise in mica copilarie si comportamentele adultului posibil manifeste in intimitate, in cuplul cu partenerul de sex opus, dar mai ales in cele cu proprii copii. "Interviul de Atasament al Adultului" (The Adult Attachment Interview, AAI), dezvoltat de Nancy Kaplan si Mary Main, cere individului sa reflecteze asupra relatiilor de atasament precoce si asupra experientelor acestuia in acest sens. Pe baza acestui interviu putem descrie urmatoarele tipuri de atasament la adult, corelate cu tipurile de atasament din mica copilarie si respectiv tipul de atasament care se poate dezvolta la copiii acestor adulti:
1. Adultul atasat autonom
- In copilarie a fost atasat sigur, a dobandit un grad de independenta, autonomizare, poate descrie coerent experientele proprii de atasament, chiar daca sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu usurinta a proceselor de adaptare.
- Detasare, fiind increzator in unicitatea si forta cuplului si a capacitatilor fiecaruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie dificultati cu parintii, inclusiv traume sau abandon, dar isi mentine o inteleapta balanta in integrarea trecutului cu experientele sale actuale.
- In relatia cu copilul prezinta incredere in sine ce-i permite creativitate, flexibilitate in aceasta relatie. Calmeaza si reconforteaza partenerul (copilul etc.) intr-o relatie de placere impartasita, imprimand copilului un atasament sigur, iar partenerului adult, securizare.
2. Adultul cu atasament dezinteresat (indiferent)
- In copilarie corespunde unui atasament ambivalent (evitant), presupune experiente amprentate de teama. Este inflexibil si evitant (decat sa raneasca din nou, mai bine pretinde ca nu e interesat de acea relatie, in care este sigur ca va esua din nou si acest lucru i se pare de netolerat).
- Idealizeaza relatia cu parintii, este incoerent si inconsistent in relatarea amintirilor despre copilarie, persista obsesiv in afirmatiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde sa idealizeze copilaria, descriind-o ca sigura, minunata, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protectie si ingrijire, care, de fapt, reprezinta portretul actual idealizat al persoanei in cauza.
3. Adultul cu atasament preocupat:
- In copilarie corespunde unui atasament anxios rezistent, este invadat de amintiri dureroase in care relateaza drama inconstantei, incoerenta experientelor micii copilarii;
- Interactioneaza imprevizibil la stari de frustrare, cu agresivitate, manie, iar histrionismul posibil are un patetism greu de confundat. Nu are structurat un sistem de atasament anume in care sa poata avea totala incredere, fiind suspicios, e gelos pe orice alt tip real sau imaginar de relatie al persoanei iubite. Se chinuie pe sine si pe altii cautand dovezi, niciodata suficiente.
- Devine astfel abuziv in relatiile de intimitate sau va imita modelul propriilor parinti, transmitand in acest fel un sistem de atasament nesigur anxios copilului.
4. Adultul cu atasament dezorganizat (cu doliu si traume nerezolvate):
- corespunde in copilarie atasamentului dezorganizat; este impredictibil si dezorganizat in relatii; face experiente nerealiste. Speculeaza fara suport. Este un dezadaptat, potential adictiv la alcool si drog, aflandu-se aproape in imposibilitatea de a-si asuma rolul de partener de cuplu sau parental;
- in mod predictibil se poate afirma ca isi expune copilul la abuz sau neglijare. In cazul neinterventiei determina un atasament dezorganizat si la copil;
- important de precizat este faptul ca o interventie de specialitate poate modifica, redirectiona tipul de atasament, cu conditia ca interventia sa aiba loc inainte de varsta de 5 ani a copilului (deoarece la varsta adulta interventia nu poate schimba tipul primar de atasament, dar poate fi eficienta la persoanele cu potential cognitiv nealterat, care sunt dispuse la acceptarea unui suport, obtinandu-se un comportament fata de copil asemanator atasamentului sigur autonom).


Beneficiile atasamentului sigur

Atasamentul sigur reflecta increderea pe care copiii o au in relatiile cu persoanele de ingrijire. Copiii cu relatii de atasament sigure vor profita la maximum de oportunitatile din viata, vor fi apreciati de colegi, vor avea capacitati de lider si abilitati sociale si vor fi mai increzatori in ei decat alti copii.

De fapt, atasamentul sigur asigura posibilitatea de a-si defini limitele propriei stari de confort afectiv, a le face cunoscute celor din jur, a cauta mentinerea in aceste limite acceptabile a propriei fiinte, ceea ce inseamna a avea "bariere sanatoase" care pot functiona ca baza pentru legaturi sanatoase, stare de echilibru cu propria persoana si cu ceilalti.

Intr-un studiu realizat de Cowan, Cohn si Pearson (1996) s-a observat ca interactiunile maritale si stilurile parentale sunt corelate cu nivelul de intelegere a experientelor de atasament. Cercetatorii au gasit ca un istoric al atasamentului sigur legat de tata este predictiv pentru un comportament extrovertit al copilului, in timp ce un atasament sigur doar fata de mama va indica comportamente introvertite.

Repercusiunile atasamentului nesigur

Copiii cu atasament anxios, anxios rezistent si dezorganizat se indreapta pe un drum plin de probleme si conflicte al propriilor relatii atat ca si copii, cat si ca adulti. Modelele internalizate de reprezentare a relatiilor timpurii formeaza modul in care individul interactioneaza cu lumea (Sroufe, Carlson, Levy&Egeland, 1999). Astfel, copiii cu atasament anxios vor fi mai dependenti, cei cu atasament anxios rezistent vor fi cei mai dificili prieteni, cu manifestari rautacioase si manipulatorii, iar cei descrisi ca dezorganizati vor fi narcisi sti si incompetenti sau dificil de inteles din punct de vedere social (candidati la o patologie de tip tulburare de personalitate borderline - Sroufe, 2000).

Rolul stilului de atasament in structurarea personalitatii

In abordarea etiopatogenetica a tulburarilor de personalitate astazi se discuta de implicarea mai multor factori. In mod deosebit, mai multi cercetatori subliniaza ideea potrivit careia modelele operationale disfunctionale relevate de acesti pacienti s-au dezvoltat adesea intr-un context de atasament nesigur. Tocmai de aceea disfunctionalitatea unor astfel de tulburari apare ca deosebit de evidenta in contextul relatiilor interpersonale, care sunt intotdeauna interpretate de subiect impotriva fondului schemelor interpersonale incorporate.

Tulburarile de personalitate, cel mai frecvent luate in discutie, in al caror istoric de dezvoltare se discuta de tulburarea de atasament ca element important al vulnerabilitatii sunt tulburarea de personalitate borderline, histrionic, narcisic, dependent, obsesiv-compulsiv.




Conform teoriei vulnerabilitate-stres in psihiatria contemporana, persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate sunt considerate vulnerabile intrucat prezinta in primul rand o vulnerabilitate de fond - tulburarea de personalitate per se -, vulnerabilitate augmentata de cele mai multe ori de vulnerabilitatea de mediu (reducerea retelei de suport social, pierderea unor statute si roluri sociale, stresori psiho- sociali cumulati). Aceasta vulnerabilitate de fond numita tulburare de personalitate ar putea fi compensata prin factori protectori socio-familiali (de exemplu, conferirea de roluri sociale care sa conduca la cresterea stimei de sine, dezvoltarea unor abilitati de coping la stresori - Lazarescu, 1994).

Din perspectiva psihodinamica s-a vorbit de prezenta mecanismelor de aparare imature la indivizii cu tulburari de personalitate, ce contribuie la lipsa lor de responsabilitate, tendinta de a da vina pe altii (Miclea, 1997). In contextul unei noi conceptii asupra inconstientului, sistematizarea biaxiala a mecanismelor de coping din perspectiva paradigmei cognitiviste ofera un cadru conceptual care salveaza cate ceva din teoria psihanalitica asupra mecanismelor de aparare. Termenul de "coping" - sinonim cu mecanism de adaptare, mecanism de gestiune a stresului - reprezinta toate modalitatile de a face fata stresului pe care le utilizeaza fiinta umana sau altfel spus orice mecanism de preventie si adaptare la stres, orice tranzactie intre subiect si mediu in vederea reducerii intensitatii stresului.

Mecanismele de coping se grupeaza in: comportamentale, cognitive, neurobiologice.

Coping-ul comportamental grupeaza toate comportamentele care au functia de a preveni sau reduce reactia de stres.

Coping-ul cognitiv vizeaza medierea informationala, modalitatile de prelucrare a informatiei. Are loc medierea cognitiva printr-o cascada de evaluari si reevaluari ce vizeaza nu numai natura stresorului, ci si reactiile subiectului la situatia stresanta. Astfel, prin modularea acestor procesari cognitive, consecintele stresante trebuie sa fie minime. Mecanismele de coping cognitiv pot fi dispuse pe o axa continua confruntare-evitare.

Confruntative - vizeaza abordarea directa a situatiilor problematice, traumatizante si cautarea unei solutii optime pentru reducerea impactului ei. Evitative - vizeaza prelucrarea selectiva a informatiei negative. Selectivitatea se realizeaza in doua modalitati principale:
1. scotomizarea informatiei negative traumatice, acest tip de informatie este ignorat, negat, reprimat, evitat.
2. distorsiunea informatiei - reinterpretarea ei intr-un cadru care ii diminueaza valentele sale negative (exemplu: rationalizare, proiectie, idealizare).

Rolul mecanismelor cognitive de coping este intr-adevar important. Ele mediaza relatia dintre informatia traumatizanta si vulnerabilitatea biologica a unor subiecti la acest gen de informatie. Persoanele predispuse sa prelucreze preponderent informatia traumatica si a caror mecanisme defensive nu functioneaza eficient, dezvolta ulterior tulburari emotionale sau o puternica stare de distres.

In taxonomia biaxiala (axa evitare- confruntare), mecanismele de aparare intra in categoria coping-ului cognitiv evitativ, ca fiind mecanisme prin intermediul carora subiectul evita sa proceseze sau minimalizeaza informatia traumatica, in scopul diminuarii reactiei la stres (Miclea, 1997).

Nu se stie daca toate mecanismele de aparare postulate de psihanali sti pot fi reconsiderate ca mecanisme cognitive de prelucrare selectiva a informatiei traumatice, exista insa mecanisme de aparare precum: negarea defensiva, represia, rationalizarea, proiectia, intelectualizarea si izolarea care permit o promitatoare abordare cognitiva (Opre, 2002).

Negarea cuprinde procesele de blocare a constituirii reprezentarii interne, informationale a traumei, la nivel perceptiv, atentional, cognitiv- emotional. Represia vizeaza modalitatile de evitare a reactualizarii informatiei traumatice in memoria de lucru. Proiectia consta in atribuirea responsabilitatii pentru situatia de stres unor factori externi (destin, celorlalti).

Rationalizarea vizeaza in mod direct, reevaluarea pozitiva a situatiei stresante si a comportamentului dezadaptativ propriu.

Intelectualizarea/izolarea consta in prelucrarea preponderenta a informatiei traumatice izolate de conotatiile sale emotionale negative.

Astfel, interactiunea dintre temperament si stilul de disciplina parentala conduce la conturarea stilului de atasament care pare sa influenteze nu doar viata de familie de fiecare zi, ci si ajustarea individului la evenimente de viata negative sau situatii de criza prin recurgerea la mecanisme de coping evitative sau confruntative. Depistarea de timpuriu a unor trasaturi temperamentale precum emotionalitatea excesiva, impulsivitatea se constituie in trasaturi marker ce sugereaza susceptibilitatea pentru evenimente de viata negative si vulnerabilitatea la un stil parental defectuos de disciplina inconsistenta. Dupa cum afirma cercetatori precum Rothbart&Bates (1998), depistarea unor asemenea caracteristici se dovedeste a fi foarte importanta pentru interventie sau chiar preventie ce vizeaza impiedicarea structurarii dizarmonice a personalitatii si, in consecinta, recurgerea la mecanisme dezadaptative de coping.

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 19 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România