attachmentparenting.ro/forum

Am deschis topicul pentru ca sunt terminata !
Sunt luni de zile de cand caut o solutie care sa-mi aduca linistea in casa. Si habar n-am cum sa fac sa nu mai urle Matteo dupa calculator in fiecare seara cand vine taica-su' acasa si il aprinde.
Deci avem asa: una bucata tata care de la 18 ani, de cand l-a descoperit si-a trait toata viata in jurul calculatorului si nici nu concepe viata fara si una bucata copchil care de cand a facut oki sta cu ei pironiti in ecran, cu o mana pe mouse si alta pe tastaura (exact cum vede la taxo) si nici el nu concepe sa mearga vreun calculator in casa si el sa nu ia parte...activ!

Ar trebui sa ma bucure faptul ca stie jumate de taste pe de rost care ce fac, ce se face cu mouse-ul, sa-si puna discuri in CD-rom, sa apese pe un buton la imprimanta si se tipareste o foaie cu instructiuni (nici adi nu stia de butonul ala ) si Matteo aplauda, de stins-aprins nu mai zic, asta stie de vre-un an (si-a dat seama mai recent ca oprim totul din sursa, in spate si acum stie si butonul ala). Dar nu ma bucur de loc pentru ca relatia lui cu computerul a devenit una obsesiva si distructiva chiar, a ajuns sa se urce pe birou si sa dea monitorul la o parte, sa traga de fire, sa umble la discuri, sa tranteasca mouse-ul de pamant la nervi (am schimbat cateva tastaturi si mouse-uri anul asta, casti si alte alea).
Chiar nu ne permitem sa-l lasam sa-l "descopere" asa, calculatorul adica... plus ca n-ar mai pleca de la birou ore intregi daca-l lasi.

Si daca nu-l mai lasi... ei aici incepe scandalul de fiecare data cand incercam sa-l mai luam de acolo, mai are si barbatul de lucru seara, chestii serioase de la munca si nu poate face nimic de Matteo. Efectiv urla, se tranteste pe jos, tranteste rafturile de la tastaura, alea pe rotite, ca sunt amandoua stricate, ma rog, devine agresiv cu totul din jurul lui, inclusiv cu noi.

Asta e ceea ce ma preocupa acum, faptul ca nu mai exista nici un control din partea lui, din a noastra nici nu mai vb.


revin deseara cu mai multe alte "plangeri", cred ca a simtit ca-l vorbesc caci s-a si trezit . Inchid laptopul ca altfel e jale.

Eu unu' mi-s de parere ca accesul la computer nu strica. (Da' nah, si eu, de cind l-am descoperit am stiut care mi-e scopu' [profesional] pe planeta, asa ca s-ar putea sa fiu oarecum partinitor vizavi de opinia asta...)

Poate te ajuta sa citesti despre nativii digitali ("digital natives") -- adica cei care cresc din leagan inconjurati de tehnologie digitala (computere, celulare, pagere, aparate video/audio, etc.). Uite acilea trei articole care mie mi-au placut: uno, due, tre.

In ce priveste experienta practica: fii-mea are un laptop, de care insa nu se prea atinge. Nici pentru "laptop-ul familiei" nu a facut o pasiune deosebita; imi pare ca a stresat-o minuirea mouse-ului / touche-pad-ului la primele tentative facute, asa ca acum prefera sa-si petreaca timpul cu alte jucarii decit in fata ecranului. Rareori imi mai spune sa ne jucam impreuna pe computer (adica sa minuiesc eu cursorul unde-mi spune ea, si ea doar sa dea clicul final); singurele dati cind cere cu insistenta minuirea calculatorului e cind se uita la clipuri video de pe YouTube (astea fiind ultima mare atractie) si vrea sa treaca la altul, sau sa-l mareasca pe tot ecranul, etc.

Asa ca eu clar nu simt ca se abuzeaza de computer in casa; ceea ce s-ar putea sa nu fie cazul la voi...


A.M.

Ma gandesc ca-i mai usor daca participa si sotul tau la proiectul asta, cu dezlipirea de calculator. Ma rog, cand nu are chestii urgente si importante de facut pentru serviciu. Daca nu-l mai vede pe el acolo, sau - mai mult - daca-l implica in altfel de activitati care le plac amandurora, cred ca i-ar fi mai usor si lui Matteo decat sa-si infranga pur si simplu pornirea in timp ce un altul, doar pentru ca e mai mare si e tata, poate sa se dea pe computer cat pofteste.

children are self-starters, and that the information they absorb is the information most necessary to them in the environment they inhabit, so I'm exploring this digital native idea with that in mind.

as putea zice me too!
e doar un citat, as fi putut sa iau alte zeci, ma reprezinta la fel de bine (mii de multumiri, amoga , am savurat totul), sau ne reprezinta la fel de bine familia.
acum, cumva mi s-au mai clarificat lucrurile in cap, de fapt noi nu vrem sa-i interzicem accesul la calculator (nici n-am avea cum, avem o casa asa de mica ), nici la informatia venita pe calea asta (platim pretul vremurilor pe care le traim), ci doar as vrea sa franez cumva pornirea lui Matteo de a strica, distruge componentele.
si singura cale gasita de noi a fost sa-l luam cu forta din fata calculatorului, in urlete si paruieli, dupa ce i se repeta de zeci de ori, in fiecare zi, pe toate tonurile posibile sa: nu mai dea cu degetul in ecran, nu se mai catere sus langa raft sa inchida/deschida imprimanta, nu mai traga de toate firele din spate, sa nu mai desfaca toate mufele pe care le geseste, sa nu mai tranteasca tastaura pe jos cand nu scrie ce vrea el etc etc...

are de cateva luni bune tastatura lui si propriul mouse (identice cu cele bune, doar ca sunt cele stricate de el)... si-a dat imediat seama ca nu functioneaza si acum le refuza cu indarjire, vrea sa "lucreze" cu originalele .

si as mai vrea sa ne permitem cate un calculator nou dupa fiecare experienta de-a lui Matteo, dar chiar nu e cazul .

Leeloo, exact asa simt si eu de multe ori, ca-i creem artificial acest mediu frustrant in care sa traiasca, ca si cand ar locui intr-un magazin de dulciuri, dar n-are voie sa manance mai nimic, sau cu portia ...
sotul meu... hmmm , chiar nu vrea sa auda de optiunea asta, de a lasa deoparte calculatorul. teoretic! practic, a inceput sa nu-l mai deschida imediat ce intra in casa (v-ati prins ca eu stau cu el inchis in timpul zilei si laptopul il deschid doar dupa ce adoarme, cu okii pe ceas , sa nu ma prinda), intai face dus, se joaca impreuna, mancam si abia pe urma... deja stie si Matteo si il ridica de la masa sa vina sa stea la calculator impreuna (subliniez pentru ca, daca inainte se multumea sa bata in tastatura pana se plictisea, acum vrea sa stea si A cu el, sa faca chestii, sa mai apese ceva, interactiv, o data el, o data tata, ceva de genul asta), insa A ar vrea sa nu-i atinga nimic, sa priveasca doar, ceea ce e imposibil pt Matteo, nu se poate abtine oricat l-ar ruga A ca acum face ceva imp si sa nu atinga nimic...

asa ca dupa 5 min deja ii aud ca se cearta, ii observ de mult timp, am vazut ca A nu e absurd, il lasa sa exploreze o gramada, dar Matteo nu are limite, nu se opreste nici cand ar trebui, oricat l-ar ruga A. si atunci apar limitele lui A si conditionarea "daca nu stai cuminte te dau jos!!" si functioneaza cam...5 min. si pana la urma tot jos ajunge copilul, urland si dandu-se cu capul de podea de nervi si frustrare. si eu intervin si-l consolez daca vrea (de cele mai multe ori ma respinge, merge tot la taxo, cauta un pupic si apoi se catara inpoi in bratele lui, la calculator normal!) si se reincepe

cam asa e in fiecare seara, de asta zic ca nu mai pot, efectiv nu-l intereseaza nici un joc, nici o carte, vrea sa stea doar cu taica-su.
si il inteleg pe Matteo ca-i duce lipsa peste zi si abia steapta sa-l vada seara si daca omu' se aseaza la calculator... a ajuns sa-l copieze mult, il adora si ma intreaba toata ziua de el.
si il inteleg si pe A, munceste de la 6:30 pana la 8 seara, cand vine acasa asta e relaxarea lui (in viziunea lui, normal) asa a facut toata viata inainte de Matteo si parca nu vrea sa-i mai conceada si bucatica asta din viata lui. e un refugiu pentru A, e o alta viata, paralela, n-am avut nici eu puterea si vad ca nici Matteo sa i-o acopere.


si cand ma gandesc, cand eram insarcinata A imi zicea ca isi doreste sa-i placa copilului calculatoarele la fel ca lui si eu ii radeam in nas c-o sa aiba fire de artist, ca maica-sa. cred ca nu stia ce-l asteapta

noi suntem pe la inceputuri, adica petrece chiar si 1-2 ore pe zi pe youtube, vrem-nu vrem. vrea popam, cucu toate filmuletele cu care am vrut la inceput sa-l incant si mi-a reusit mai mult decat imi convine acum.

nu mi-e ca ar strica aparatura, desi apasa pe butoane si ma pune in situatia de a da telefoane sa repar ce minunatie a facut el. imi pare ca sta prea mult cu ochii aproape de monitor; nu-i convine cand ma indepartez mai mult de birou. si eu care ma bucuram ca nu e atras prea mult de tv...

e a doua saptamana de cand ne innebuneste cu popam, adica acelasi filmulet cu un hipopotam care canta. nu accepta refuzuri. bine ca a inceput sa ceara si alte filmulete, ca mi se luase sa ascult aceeasi melodie de n-shpe mii de ori. mai nou, auzim aceeasi melodie si intr-o reclama la tv.

am incercat sa tin calculatorul oprit, dar se catara pe scaun si imi cere insistent popam.

asa ca, privesc cu ingrijorare ce scrii tu, micky. cred ca voi sunteti intr-o faza avansata a dependentei de calc.

Augustin, de unde l-ai cumparat, ca eu n-am inteles de pe site-ul lor si oricum, acolo poti doar sa donezi un XO.
si asta e pretul real, 200$??

mie mi se pare foarte fain (astept si parerea "priceputa" a barbatului meu ).

Nu e un laptop comercial, ci unul educational. Adicatelea, intregul proiect nu urmareste sa vinda laptop-uri, ci sa le doneze in cantitati masive in zonele in care copiii nu-si pot permite asa ceva (Africa, Asia, America de Sud).

Cind au inceput productia lor (anul trecut) au oferit, pentru o perioada limitata, optiunea de a cumpara un laptop cu conditia de a si dona unul. Desi au extins perioada anuntata initial, imi pare ca a trecut si limita extinderii. (S-ar putea sa aiba ceva similar cind lanseaza versiunea urmatoare sau de Craciun, cind e sezon de donatii... Da' nu stiu sigur, trebuie urmarit.)

Eu am fost interesat pentru ca am auzit de multa vreme (cred ca vreo doi-trei ani) de proiectul asta, si eram tare curios sa vad cum arata asa un laptop si ce poate. (Adicatelea, vezi tu, eu eram curios, nu fii-mea .) Asa ca l-am comandat cind am avut ocazia.

Acu' ca l-am vazut si m-am distrat putin cu el parca nu mai sunt chiar asa entuziasmat -- e prea "slabut" (performante tehnice) comparat cu ce sunt obisnuit, ca sa nu ma simt nitel frustrat dupa juma' de ora de folosit. Da' pentru cineva care nu are asteptari mai mari s-ar putea sa fie o unealta potrivita.

Ce-mi trece acuma prin minte e sa iau laptop-ul cu mine cind ies cu fii-mea la joaca pe aleea din fata casei, si sa-l las "aruncat" p-acolo, asa, doar ca sa urmaresc daca trezeste interes si cum s-ar descurca cu el gasca de copii. Singura chestie e ca nu pare foarte rezistent la socuri fizice, si cum aleea e din beton mi-e ca asta o sa duca iute la un sfirsit previzibil... Mai cuget...

Despre pret -- cind s-a lansat proiectul purta denumirea de "One Hundred Dollar Laptop" (inte timp a devenit "One Laptop Per Child"), adicatelea incerca sa ajunga la un pret ce pare ireal cind e vorba de laptop-uri. Intre timp, au trebuit sa-si mai ajusteze din ambitii, asa ca s-a ajuns undeva mai catre $200. Da' si acum, daca donezi (ca nu poti cumpara) in cantitati mai mari, poti obtine preturi mai mici de $200.

A.M.

S-a (re)deschis sezonu': "Give One. Get one." (via Amazon.)

A.M.

Si a trecut vreo jumate de an de cand ma plangeam...
As vrea sa zic ca a crescut si acum nu-l mai intereseaza , dar din contra!

Oricum, eu am renuntat sa ma mai intreb o fi bine, o fi rau... Ca sa scot calculatorul total din viata copilulu ar trebui sa-l scot total si din viata noastra, ceea ce e imposibil.
Asa ca am hotarat cu Adi sa-i dam acces nelimitat la calculator sa vedem ce se intampla asa. Si cam din noiembrie i l-am lasat lui ala vechi, pe o masuta mica, avea biroul lui in casa.
Credeti ca s-a saturat? Nici vorba!!
Dupa 3 luni in care a avut la dispozitie intreg sistemul care compune un PC (inclusiv boxe, tastatura si mouse wireless, ecran plat , CD-writer), l-am surprins intr-o seara facand urmatoarea faza: deschidea o poza cu click-dreapta, alegea din meniul care aparea open with, mergea cu cursorul pana la paint si dadea click; odata poza deschisa in paint, incepea s-o mazgaleasca cu mouse-ul, schimba culorile si "uneltele" care le gasea pe acolo. asa... si la sfarsit ce facea dragutul de el? o inchidea de la x-ul de sus si ii aparea imediat un meniu unde avea 3 posibilitati: salveaza modificarile, nu le salveaza sau cancel. Matteo alegea intodeauna sa nu salveze, adica patratica din mijloc, se inchidea poza si apoi isi alegea alta.
Am ramas ... in conditiile in care eu n-am facut chestia asta niciodata in fata lui, n-am facut nici altfel vreodata, nu m-as fi gandit in veci sa-i explic o operatie asa de lunga si cred ca mai mult decat "uite, pe x-ul asta daca apesi se inchide fereastra" nu i-am explicat... de click-dreapta nici nu poate fi vorba.

N-are rost sa mai spun de cate altele mai face, la un moment dat "furase" un disc cu Windows de la taxo de pe birou si statea cu mana pe mouse in timp ce ma striga "mama, dicu! mama, dicu!", pe ecran ii aparuse deja prima faza cand vrei sa instalezi Windows-ul, trebuia sa dai next sau OK si el ezita .
De fapt, cred ca-mi cerea parerea si eu eram gata sa nu-l bag in seama cu dicu lui .

hai ca o reformatoare e intotdeauna buna

Madimih, e normal sa caute cu privirea TV-ul, e o sursa puternica de lumini si...zgomot.
Eu imi amintesc ca nu prea deschideam televizorul cand stateam in sufragerie cu Matteo mic, insa calculatorul da, in fiecare seara, adi mai si lucra la el.
Dar asta nu cred ca are relevanta pentru viitoarele lor preocupari, ca raman cu ochii pironiti in ecran ocazional cand sunt mici; si tu ai zis ca n-ai TV, deci e cel mai bine .

Micky, noi am reusit sa ajungem la un compromis. dar ce e drept, Andrei e mai mare. adica lucrurile stau asa: are acces la calculatorul nostru (nu avem decat unul, si sunt in el multe chestii nesalvate inca ) in momentele cand nimeni nu are treaba. nu foarte mult ca timp si nu oriunde. poate sa deseneze, sa joace joculete, sa scrie in word, sa caste ochii in Picasa (desi dupa ce a facut cateva colaje si mi-a modificat niste poze parca nu prea imi vine sa-l mai las). daca avem treaba si poate sa ne ajute cu cate un click ii dam voie. daca nu se poate... e mai dramatic. practic de aia nu stau eu pe forumuri de cand s-a facut copilul mare! pentru serviciu sotul lucreaza in general la serviciu, mai sta acolo suplimentar la nevoie. mai greu e pentru mine, ca nu pot sa fac asta si uneori chiar nu ma lasa sa imi termin treburile. dar de cand a crescut ne mai intelegem, mai negociem ca-l las si eu pe el...

momente de violenta cu calculatorul chiar nu a avut, nu stiu ce sfat sa-ti dau.... din cauza de copil dar nu numai noi avem o tastatura din aia moale si flexibila care poate fi spalata si pe care poti sa si versi cafeaua, dar inca nu a avut nici un accident oricum, e o optiune si asta!

Invata. Si inca repede, dat fiind ca i-a captat tot interesul. Asta e ce se-ntimpla la copii . Eu unu' n-as incerca sa-l deturnez de la calculator. Cita vreme e "prins" de el, o sa mai invete o multime.



Mie chiar nu mi-ar pasa daca buseste computerul din cind in cind (parca ziceai ca e al lui, nu?); l-as reinstala si i l-as da iar pe mina. Dupa un timp ar intelege cum vine treaba cu formatatul de hard-disk, reinstalatul de Windows, etc. -- e parte din procesul de-nvatare.

(Sigur, trebuie sa fii mai atent cind partajati un computer, in sensul ca tre' sa-ti salvezi datele sensibile, pe care nu vrei sa le pierzi. Dar din cite am inteles nu e cazul aici.)

Parerea mea, orsicit...

A.M.