attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Vin Mar 29, 2024 4:43 pm

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 33 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Lun Mar 10, 2008 11:22 pm        Subiectul mesajului: Scoala publica — industria fara sens 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 8:20 pm
Mesaje: 897
Yahoo Messenger: inaioana
Localitate: Ploiesti
Şcoala publică - industria fără sens


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Oct 29, 2009 2:03 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mai 27, 2008 4:20 pm
Mesaje: 60
Site web: http://www.temepentruacasa.wordpress.com
Yahoo Messenger: andreeaursu85
Localitate: București
N-am prea scris până acum pentru că nu sunt încă mămică, dar, pentru că mă pregătesc să devin profesoară, m-am gândit să-mi exprim și eu părerea despre acest vast subiect al educației.

Sunt întru totul de acord cu ideile care circulă aici pe forum. Și cum ai putea să nu fii de acord, când perspectiva asupra învățării este atât de firească și de logică? Ce s-a întâmplat oare cu firescul de a dispărut din educație?

Am avut parte de o experiență traumatizantă anul trecut, când am predat la o școală generală din Ploiești. Am acumulat foarte multe sentimente negative: frustrare, dezamăgire, tristețe, furie chiar, văzând care sunt experințele prin care trec copiii zi de zi.

Facultatea nu mi-a oferit informația sau abilitățile de care am nevoie ca profesor și abia acum, la master, învăț lucruri concrete care să mă ajute la clasă. Din păcate, însă, și profesorii aceștia au aceleași idei despre cum ar trebui să fie școala, sprijinind, de exemplu, practica etichetelor pozitive și negative și mecanismul recompensă-pedeapsă.
Cel mai bun lucru pe care l-am obținut de la master sunt recomandările de lectură: teoria Inteligențelor Multiple a lui Gardner, teoria Inteligenței Emoționale a lui Goleman, How People Learn etc. Pe care nu le discutăm în amănunt la cursuri, dar ce să faci?

Pe măsură ce citesc despre educație și despre cunoaștere, îmi întăresc convingerea că sistemul educațional de stat este dăunător și că nu pot să fac parte din el. În același timp, îmi doresc să contribui la dezvoltarea copiilor într-un mod firesc și neinvaziv. Ce opțiuni am oare?

Până ajung eu la un răspuns, vreau să vă spun că sunt foarte recunoscătoare pentru spațiul acesta, în care găsesc idei și valori pe care le prețuiesc și în care, dacă îmi arăt încrederea în ființele unice, întregi și libere care sunt copiii noștri, nu sunt ironizată ca fiind "idealistă", "cu capul în nori" etc.

_________________
”We have no reason to be discouraged about the future of education. We just must realize that real reform is not going to occur within the established school system. It will continue to occur outside of that system. The gradual change that will occur is that more and more people will opt out of conventional schooling.” - Peter Gray Why Schools are What They Are

Un alt fel de educatie

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Oct 29, 2009 2:53 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
colaboratoare
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 5:30 pm
Mesaje: 1719
Site web: http://www.christa-und-oliver.de
andreea_u scrie:
Pe măsură ce citesc despre educație și despre cunoaștere, îmi întăresc convingerea că sistemul educațional de stat este dăunător și că nu pot să fac parte din el. În același timp, îmi doresc să contribui la dezvoltarea copiilor într-un mod firesc și neinvaziv. Ce opțiuni am oare?


Profesoara la o scoala privata? :)

_________________
Mona, *13.07.2006


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Oct 29, 2009 2:56 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Mar Ian 22, 2008 5:30 pm
Mesaje: 2386
Site web: http://www.taraluihabarnam.blogspot.com
Yahoo Messenger: verdeorizontal
Localitate: Baia Mare
Da, aia deja nu mai e industria fara sens, e industria cu foarte mare sens - facutul de bani :D

_________________
Imagine
93
la drum


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Oct 29, 2009 5:21 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mai 27, 2008 4:20 pm
Mesaje: 60
Site web: http://www.temepentruacasa.wordpress.com
Yahoo Messenger: andreeaursu85
Localitate: București
Christa scrie:
andreea_u scrie:
Pe măsură ce citesc despre educație și despre cunoaștere, îmi întăresc convingerea că sistemul educațional de stat este dăunător și că nu pot să fac parte din el. În același timp, îmi doresc să contribui la dezvoltarea copiilor într-un mod firesc și neinvaziv. Ce opțiuni am oare?


Profesoara la o scoala privata? :)


Dacă școala aceea ar fi democratică sau freeschool aș fi fericită nu să fiu profesoară în sensul clasic, ci doar un partener care să-i sprijine în drumul pe care și-l aleg...
Din păcate, nu există nicio astfel de școală la noi :(.

_________________
”We have no reason to be discouraged about the future of education. We just must realize that real reform is not going to occur within the established school system. It will continue to occur outside of that system. The gradual change that will occur is that more and more people will opt out of conventional schooling.” - Peter Gray Why Schools are What They Are

Un alt fel de educatie

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Oct 29, 2009 5:28 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoru'-cu-toporu'
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 7:45 pm
Mesaje: 1847
Site web: http://jurnal-pe-pinza.blogspot.com/
Localitate: Toronto
andreea_u scrie:
Sunt întru totul de acord cu ideile care circulă aici pe forum. Și cum ai putea să nu fii de acord, când perspectiva asupra învățării este atât de firească și de logică? Ce s-a întâmplat oare cu firescul de a dispărut din educație?


A dispărut (dacă a fost vreodată) din educația instituționalizată, nu din educație.

După umila mea părere, marea diferență între abordările de pe forumul acesta și abordarea școlii în ceea ce privește educația e dată de focusul pe care și l-au ales fiecare: forumiștii își pun copiii în centrul atenției și caută variante care să se muleze pe personalitățile și particularitățile fiecăruia dintre ei; școala pune procesul pe primul loc și tratează orice altceva ca detalii secundare (proces = astea-s resursele, ăștia-s copii, amestecă-i conform formulei X, livrează ce-a fi rezultând, repetă).

După cum îmi închipui eu treaba, o să ai mari probleme dacă o să-ncerci o abordare centrată pe copil într-o instituție centrată pe proces (indiferent de forma de proprietate a acesteia din urmă: publică sau privată). Poți să-ncerci, desigur, însă fii "conservatoare" (i.e. nu foarte optimistă) în ceea ce privește rezultatele scontate.


andreea_u scrie:
Cel mai bun lucru pe care l-am obținut de la master sunt recomandările de lectură: teoria Inteligențelor Multiple a lui Gardner, teoria Inteligenței Emoționale a lui Goleman, How People Learn etc. Pe care nu le discutăm în amănunt la cursuri, dar ce să faci?


Discută-le altundeva -- aici, pe alte forumuri, cu prietenii, cu iluștrii necunoscuți din drumurile mai lungi cu trenul (eu chiar am avut parte de discuții interesante în astfel de ocazii), etc. Universitatea --școala în general-- nu are monopol asupra dezbaterilor de idei.

Am văzut pe blogul tău un link înspre Education Revolution, o organizație care încearcă să faciliteze dialogul în jurul ideilor care te preocupă. Dacă poți, folosește-te de resursele pe care le pun la dispoziție.

(Că am adus vorba de organizația aceasta -- nu sunt tocmai în cel mai fericit moment al existenței lor...)

O resursă bună (dar nu pentru dezbateri, ci pentru luat contact cu alte idei -- puncte de pornire a dezbaterilor) și 'eftină sunt cărțile electronice în domeniu.


andreea_u scrie:
Pe măsură ce citesc despre educație și despre cunoaștere, îmi întăresc convingerea că sistemul educațional de stat este dăunător și că nu pot să fac parte din el. În același timp, îmi doresc să contribui la dezvoltarea copiilor într-un mod firesc și neinvaziv. Ce opțiuni am oare?


Caută-i pe cei cu care te asemeni în opinii și încercați să faceți ceva-mpreună. Poate reușiți. (Sună optimist, nu? :-))

Dacă nu ești limitată de o anumită geografie (i.e. vrei musai să trăiești într-un oraș / zonă / țară / continent), atunci opțiunile sunt mai variate. Poți încerca să iei legătura cu cei care fac deja ceea ce ți-ar place să faci tu, și să vezi dacă te-ai putea asocia cu ei. (Că văzui și-un link înspre Summerhill pe blogul tău... dacă aș vrea să devin profesor, probabil c-aș suna-o pe ZoĂŤ și-aș întreba-o ce trebuie să fac să m-angajeze...)

A.M.


ps/ Bun venit pe forum :-)...

_________________
Imagine Imagine&Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Oct 29, 2009 5:31 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
colaboratoare
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 5:30 pm
Mesaje: 1719
Site web: http://www.christa-und-oliver.de
Parca intelesesem ca exista cel putin scoli Waldorf la voi, sau nu?

_________________
Mona, *13.07.2006


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Oct 29, 2009 5:41 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mai 27, 2008 4:20 pm
Mesaje: 60
Site web: http://www.temepentruacasa.wordpress.com
Yahoo Messenger: andreeaursu85
Localitate: București
@ amoga: Îți mulțumesc pentru atenția cu care mi-ai răspuns.
Într-adevăr, firescul n-a fost de fapt niciodată în educația instituționalizată.
Nici n-am de gând să încerc într-o școală normală, pentru că nu ai cum să eviți programa, orarul, toate constrângerile astea absurde.
Sincer, îmi pare rău că nu se discută astfel de idei și la master, pentru că e făcut cu cele mai bune intenții și am putea învăța mult împreună cu profesorii mai deschiși.
Dar, într-adevăr, sunt multe alte locuri unde le pot aprofunda.
Am și eu o colecție de ebooks despre educație și le citesc pe măsură ce am timp.

Mă gândesc demult să plec din țară, dar e ceva ce mă stingherește. Poate e dorința de a face ceva aici, unde este atât de mare nevoie.
În ceea ce privește înființarea unei școli democratice în România, am scris deja pe blog că vreau să mă implic cumva într-un astfel de proiect. Și o voi face, sper, cât mai curând, chiar dacă reacția celor mai mulți care aud despre asta este negativă. Blogul meu e unul tânăr și nu are cine știe ce popularitate, drept urmare nimeni dintre cei puțini care-l citesc n-a reacționat în vreun fel...
Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult la un astfel de proiect este răspunsul părinților. Ar considera ei oare o astfel de școală destul de bună pentru copiii lor?

Încă o dată, vă mulțumesc. E atât de bine să fii auzit și încurajat în "fantasmagoriile" astea :)!!

_________________
”We have no reason to be discouraged about the future of education. We just must realize that real reform is not going to occur within the established school system. It will continue to occur outside of that system. The gradual change that will occur is that more and more people will opt out of conventional schooling.” - Peter Gray Why Schools are What They Are

Un alt fel de educatie

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Oct 30, 2009 12:57 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Andreea, eu sunt un parinte care viseaza o astfel de educatie, tu esti un profesor care-mi poate implini visul. De ce sa nu mearga?
Numai pe forumul asta sunt cateva sute de parinti, copiii fiecaruia dintre noi ar putea forma "scoala" aia unde sa mergi tu in fiecare dimineata.
Poate aspectele legale sa-ti dea batai de cap, insa cererea si nevoia pt aceasta supapa a sistemului exista. Chiar si-n Romania!

Bine-ai venit, mai scrie, ca scrii fain :)!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Oct 30, 2009 1:02 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
PS: ioi ce-mi place blogul tau!!! :x

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Oct 30, 2009 11:24 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mai 27, 2008 4:20 pm
Mesaje: 60
Site web: http://www.temepentruacasa.wordpress.com
Yahoo Messenger: andreeaursu85
Localitate: București
Vă mulțumesc mult pentru încurajări! Îmi dați multă speranță să pun proiectul pe roate.

În ce privește aspectele legale, cred că va fi foarte dificil să obținem o acreditare. M-am uitat pe condițiile impuse și sunt multe pe care o astfel de școală nu le-ar îndeplini. De exemplu, cum să le explici celor de la minister că nu ai orar, clase sau curriculum? Că învățarea e spontană și că toate deciziile le aparțin fiecărui copil și părinților săi?
Că nu se fac planuri de lecție sau planificări... Că nu se dau teste și nu se pun note... Că profesorii sunt fericiți să li se adreseze copiii pe numele mic?
Of, mi-e teamă că e imposibil.
Și asta nu m-ar deranja foarte tare, numai că"elevii" noștri ar intra greu sau deloc la liceu sau la facultate, dacă ar dori acest lucru, bineînțeles. Dar și pentru asta sunt soluții (facultăți din străinătate etc.).

Îmi pare bine că vă place ce-am scris pe blog, e spațiul în care mă simt atât de liberă să-mi expun "nebuniile"! Și e o parte bună în faptul că n-am așa de mulți vizitatori: deocamdată nu m-a făcut nimeni "nebună". Pentru că pe forumurile pentru profesori sunt deja catalogată așa și oamenii se zbat din răsputeri să mă aducă "pe calea cea bună" :)).
Slabe șanse!

_________________
”We have no reason to be discouraged about the future of education. We just must realize that real reform is not going to occur within the established school system. It will continue to occur outside of that system. The gradual change that will occur is that more and more people will opt out of conventional schooling.” - Peter Gray Why Schools are What They Are

Un alt fel de educatie

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Oct 30, 2009 5:26 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoru'-cu-toporu'
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 7:45 pm
Mesaje: 1847
Site web: http://jurnal-pe-pinza.blogspot.com/
Localitate: Toronto
andreea_u scrie:
Sincer, îmi pare rău că nu se discută astfel de idei și la master, pentru că e făcut cu cele mai bune intenții și am putea învăța mult împreună cu profesorii mai deschiși.


Cu profesorii (mai) deschiși (la minte și dialog) ar trebui să poți discuta. În definitiv, asta îi face să fie demni de calificarea "deschis" -- faptul că nu au (multe) prejudecăți și nu refuză o dezbatere din motive dogmatice.

În altă ordine de idei, eu unul aș fi fost curios ce spun colegii tăi de la masterat, sau foștii colegi de la facultă. Pe câți din aceștia îi găsești deschiși și interesați într-o abordare a educației de pe pozițiile în care crezi tu?


andreea_u scrie:
Mă gândesc demult să plec din țară, dar e ceva ce mă stingherește. Poate e dorința de a face ceva aici, unde este atât de mare nevoie.


Nevoie e peste tot; posibil doar pe alocuri.

Pe de altă parte, plecatul (definitiv) din țară e o decizie importantă, așa că e bine să o chibzuiești nițel înainte. Nu trebuie însă neapărat să fie o decizie ireversibilă; poți să-ți propui și doar un stagiu de câțiva ani într-o școală democratică de pe undeva, după care să revii în România. Sunt destul de sigur că ar fi o experiență interesantă.


andreea_u scrie:
În ceea ce privește înființarea unei școli democratice în România, am scris deja pe blog că vreau să mă implic cumva într-un astfel de proiect. Și o voi face, sper, cât mai curând, [...]

Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult la un astfel de proiect este răspunsul părinților. Ar considera ei oare o astfel de școală destul de bună pentru copiii lor?


Un proiect de școală așa cum l-ai descris pe blogul tău, în România, e probabil să împartă opinia publică în două tabere cu atitudini extreme: cei mai mulți le vor plânge de milă copiilor care s-ar duce la o astfel de școală și-i va considera iresponsabili pe părinții acestora (grupul "contra"); vreo câțiva însă vor considera o astfel de școală ca fiind mană cerească și se vor implica cu dăruire în sprijinirea ei (grupul "pro"). Exact cât de mare ar fi fiecare din grupuri nu prea cred că se poate știi până nu se chiar înființează așa ceva.

Dar dincolo de opinia părinților (care, într-adevăr, e unul din cele mai importante aspecte; singurul mai important fiind opinia copiilor), rămâne un mare obstacol care se numește birocrație într-un sistem legislativ ce e fățiș împotriva unor astfel de inițiative. Am mari dubii că se pot obține aprobările de funcționare a unei astfel de școli în România următorilor câțiva zeci de ani. În consecință, mă gândesc c-ar fi păcat să-ți risipești energia și resursele într-o luptă cu morile de vânt... Da' nah, pesimismul meu n-are trebui să te oprească de la a încerca. (Cel mai optimist îndem de care mă simt în stare :-).)


A.M.

_________________
Imagine Imagine&Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Oct 30, 2009 5:45 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoru'-cu-toporu'
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 7:45 pm
Mesaje: 1847
Site web: http://jurnal-pe-pinza.blogspot.com/
Localitate: Toronto
andreea_u scrie:
În ce privește aspectele legale, cred că va fi foarte dificil să obținem o acreditare. M-am uitat pe condițiile impuse și sunt multe pe care o astfel de școală nu le-ar îndeplini. De exemplu, cum să le explici celor de la minister că nu ai orar, clase sau curriculum? Că învățarea e spontană și că toate deciziile le aparțin fiecărui copil și părinților săi?
Că nu se fac planuri de lecție sau planificări... Că nu se dau teste și nu se pun note... Că profesorii sunt fericiți să li se adreseze copiii pe numele mic?


Cu explicatul n-ar fi așa mare problemă; cu obținutul aprobării însă da.

Poți încerca un test -- contactează-ți reprezentantul din Parlament și spune-i că ai vrea ca viitoarea lege a învățământului (care-mi pare că încă e în dezbatere prin ceva comisii) să permită funcționarea unor școli așa cum vrei tu, sau a școlitului acasă. Și vezi ce impresie îți face interacțiunea cu omul legii.

(Eu am făcut treaba asta, și în afara unui răspuns de câteva rânduri în care mi se promitea că o să discute problema cu cloegii de partid nu am obținut nimic.)


andreea_u scrie:
Îmi pare bine că vă place ce-am scris pe blog, [...]


Mie unu-mi place și ce, și cum. Cam totul s-ar fi potrivit perfect în tematica blogului Educație Liberă (pe care, de altfel, îl văd referit la tine). (Deși, acest din urmă blog, pare să fi luat o pauză în ultima vreme... Ioanaaa, mai ești p-acilea?)


andreea_u scrie:
Pentru că pe forumurile pentru profesori sunt deja catalogată așa și oamenii se zbat din răsputeri să mă aducă "pe calea cea bună" :)).
Slabe șanse!


That's good news -- I'll drink (tea) for that! :-)


A.M.

_________________
Imagine Imagine&Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Noi 03, 2009 9:06 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mai 27, 2008 4:20 pm
Mesaje: 60
Site web: http://www.temepentruacasa.wordpress.com
Yahoo Messenger: andreeaursu85
Localitate: București
amoga scrie:

În altă ordine de idei, eu unul aș fi fost curios ce spun colegii tăi de la masterat, sau foștii colegi de la facultă. Pe câți din aceștia îi găsești deschiși și interesați într-o abordare a educației de pe pozițiile în care crezi tu?

A.M.


Mă mai trezesc vorbind de lucrurile astea în pauze sau la cursuri, iar reacția e de obicei negativă: fie dau din cap cu neîncredere și mă privesc cu îndoială (probabil referitoare la sănătatea mea mentală :) ), fie încearcă, pe un ton condescendent, să-mi explice că ar fi haos într-o astfel de școală, că elevii abia așteaptă să le lași mână liberă ca să ți se urce în cap, că nu s-ar învăța nimic pentru că (și asta e culmea culmilor!) n-ar mai fi motivați... prin pedepse și condiționări, desigur...
Colegele mele (sunt toate femei) sunt dintre profesorii tineri și motivați să învețe, care au o profundă dorință de a-i ajuta pe copii. Cred că foarte mulți profesori au dorința aceasta, însă sunt prea multe lucruri care au dus la o încredere oarbă în acest sistem și la o închidere totală față de adevăratele nevoi ale copiilor.
Am mai observat ceva, chiar și la mine atunci când am "predat": în momentul în care ești considerat responsabil de întregul proces de învățare, așa cum sunt considerați profesorii, presiunea la care te supune această enormă și absurdă responsabilitate te face să adopți un model de gândire și de comportament.
Adică începi să joci rolul adultului responsabil, care trebuie să controleze totul și care e singur în fața copiilor, puși pe "șotii și miștouri". Și atunci, nevoia ta nesatisfăcută de siguranță te face să reacționezi în tiparul "luptă sau fugi". Având puterea statutului de profesor, vrei să te aperi prin luptă tocmai de cei pe care se presupune că îi ajuți.
De multe ori, oamenii în general, nu înțeleg că acționează pentru sine și pentru împlinirea propriilor nevoi. De aceea, în momentul în care nevoia mea ca profesor este să mă apăr în loc să-i ajut pe copii, e clar că nu mă mai pot gândi la nevoile lor și nu mai pot acționa avându-le în minte.
Cel puțin, asta e teoria mea, bazată în mare parte pe propria experiență.

Am o singură colegă (din 20) cu care pot comunica într-adevăr și care are aceleași valori. Restul... :(

Cât despre acreditare, ce se întâmplă dacă nu o ai și nici nu o dorești? Probabil că apar o multitudine de probleme atunci când vine vorba despre admiterea la liceu sau la facultate și, în plus, părinții nu s-ar simți în siguranță.
Nu există cumva o altă posibilitate? Nu putem să înființăm această școală "sub franciză", adică să aducem din străinătate o platformă educațională, astfel încât să nu mai intrăm sub incidența legii pentru școlile normale?

_________________
”We have no reason to be discouraged about the future of education. We just must realize that real reform is not going to occur within the established school system. It will continue to occur outside of that system. The gradual change that will occur is that more and more people will opt out of conventional schooling.” - Peter Gray Why Schools are What They Are

Un alt fel de educatie

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Noi 03, 2009 7:20 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoru'-cu-toporu'
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 7:45 pm
Mesaje: 1847
Site web: http://jurnal-pe-pinza.blogspot.com/
Localitate: Toronto
andreea_u scrie:
Mă mai trezesc vorbind de lucrurile astea în pauze sau la cursuri, iar reacția e de obicei negativă: fie dau din cap cu neîncredere și mă privesc cu îndoială (probabil referitoare la sănătatea mea mentală :) ), fie încearcă, pe un ton condescendent, să-mi explice că ar fi haos într-o astfel de școală, [...]


Ar fi. Dar ar fi un haos d-ăla bun, precum în "haos creativ" :-).

(Cumva, comparația școală clasică vs. școală democratică îmi pare a fi similară cu metafora "catedralei și a bazarului" folosită în domeniul dezvoltării software.)


andreea_u scrie:
[...] că elevii abia așteaptă să le lași mână liberă ca să ți se urce în cap, că nu s-ar învăța nimic pentru că (și asta e culmea culmilor!) n-ar mai fi motivați... prin pedepse și condiționări, desigur...


Ceea ce s-ar putea să fie, hmm, parțial adevărat. Și mă gândesc acilea la cei care au apucat să-și petreacă un număr de ani prin școli clasice (sau au avut parte de un regim foarte autoritar acasă) și care cam bănui că au nevoie de o perioadă de deșcolarizare pentru a-și regăsi curiozitatea naturală ca principal motivator. Perioada asta de "decompresie" (care am văzut-o estimată la aproximativ o lună pentru fiecare an de instituționalizare) m-aș aștepta într-adevăr să fie o perioadă foarte haotică și, aparent, lipsită de orice logică în ceea ce privește comportamentul copiilor. După o vreme însă (pe când copilul va realiza că chiar nu mai e nimeni care să-l dirijeze prin diverse condiționări) bănui că lucrurile vor reveni la un ritm mai natural și copilul va redescoperi plăcerea studiului de dragul studiului.


andreea_u scrie:
Colegele mele (sunt toate femei) sunt dintre profesorii tineri și motivați să învețe, care au o profundă dorință de a-i ajuta pe copii. Cred că foarte mulți profesori au dorința aceasta, însă sunt prea multe lucruri care au dus la o încredere oarbă în acest sistem și la o închidere totală față de adevăratele nevoi ale copiilor.


Well, profesorii nu sunt într-o poziție tocmai de invidiat. Ei ajung în fața copiilor abia după ce au semnat un contract prin care se obligă să respecte regulile unui sistem extrem de rigid. Indiferent cât de mult își doresc să răspundă nevoilor reale ale copiilor, în momentul în care iasă din cadrul stabilit de sistem sunt la mâna superiorilor ierarhici (și, mai devreme sau mai tîrziu, vor fi expulzați de aceștia).

Marea diferență dintre un profesor și un elev (părinte) e că profesorul poate să aleagă (să facă sau nu parte din sistem), în timp ce elevul (părintele) nu poate (cel puțin în România nu). Și diferența asta e mare cât China -- ca profesor, când ajungi să consideri că ai înghițit prea multe pentru a-ți menține poziția pe care ești, îți bagi picioarele-n tot și cauți altceva de lucru; ca elev nu ai opțiunea asta (alternativele care-ți rămân sunt depresia, indiferența, interiorizarea, drogurile, băutura sau rebeliunea cu nuanțe de tembelizare :-)).



andreea_u scrie:
Am mai observat ceva, chiar și la mine atunci când am "predat": în momentul în care ești considerat responsabil de întregul proces de învățare, așa cum sunt considerați profesorii, presiunea la care te supune această enormă și absurdă responsabilitate te face să adopți un model de gândire și de comportament.
Adică începi să joci rolul adultului responsabil, care trebuie să controleze totul și care e singur în fața copiilor, puși pe "șotii și miștouri". Și atunci, nevoia ta nesatisfăcută de siguranță te face să reacționezi în tiparul "luptă sau fugi". Având puterea statutului de profesor, vrei să te aperi prin luptă tocmai de cei pe care se presupune că îi ajuți.


"Luptă sau fugi", adică răspunsul instinctual la ceva ce percepi ca o amenințare, nu? Până la urmă, sistemul ăsta chiar e bazat pe frică -- administratori, profesori, elevi și părinți, cu toții simt o frică față de ceva sau cineva. Cea mai tristă mi se pare frica reciprocă dintre profesori și elevi...



andreea_u scrie:
Am o singură colegă (din 20) cu care pot comunica într-adevăr și care are aceleași valori. Restul... :(


Asta înseamnă că, împreună cu tine, sunteți 10% din total. Mie-mi pare un procentaj mare :-)...


andreea_u scrie:
Cât despre acreditare, ce se întâmplă dacă nu o ai și nici nu o dorești? Probabil că apar o multitudine de probleme atunci când vine vorba despre admiterea la liceu sau la facultate și, în plus, părinții nu s-ar simți în siguranță.
Nu există cumva o altă posibilitate? Nu putem să înființăm această școală "sub franciză", adică să aducem din străinătate o platformă educațională, astfel încât să nu mai intrăm sub incidența legii pentru școlile normale?


După cum am interpretat eu proiectul legii învățământului, școala va fi obligatorie pentru 11 ani (pre-școlar până la clasa a X-a). Alternativele la școala publică vor trebui să obțină aprobarea Ministerului de resort. Un proiect ca al tău îmi pare că are șansa unui fulg de nea în iad ca să obțină aprobarea asta. Nu știu însă dacă interpretarea mea în ceea ce privește legea, și așteptările pe care le am ca urmare a acestei lecturi, sunt realiste 'au ba. Ce să zic? Încearcă și vezi ce iasă. Pe mine numără-mă la susținători când vine vorba de astfel de demersuri...

A.M.

_________________
Imagine Imagine&Imagine


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 33 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 20 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România