attachmentparenting.ro/forum

Dincolo de "marea discuţie": rolul varietăţii şi al repetării în cadrul comunicării părinte-adolescent pe teme legate de sex


Obiectiv: Cele mai multe studii asupra comunicării părinte-adolescent pe teme sexuale se centrează asupra frecvenţei comunicării fără a distinge între varietatea de subiecte atinse sau repetarea acestora. Scopul studiului de faţă este de a evalua influenţa independentă a varietăţii şi a repetării subiectelor cu tematică sexuală asupra percepţiei adolescenţilor despre relaţiile şi comunicarea cu părinţii lor.

Metode: La studiu au participat 312 adolescenţi împreună cu părinţii lor; ei au constituit grupul de control, într-un studiu randomizat şi controlat axat pe evaluarea unei intervenţii al cărei scop era îmbunătăţirea comunicării părinte-adolescent în privinţa temelor sexuale. Adolescenţii au completat chestionare înainte de intervenţie (evaluarea 1) şi la o săptămână, la 3 luni şi la 9 luni după intervenţie (evaluările 2,3,4). În cazul fiecărui chestionar adolescenţii trebuiau să relateze dacă au discutat sau nu cu părinţii cele 22 de subiecte pe teme sexuale. Varietatea a fost definită drept numărul de subiecte discutate pentru prima dată între evaluările 1 şi 4, iar repetarea a fost definită drept numărul subiectelor discutate anterior care s-au rediscutat în această perioadă.

Rezultate: Adolescenţii ale căror discuţii cu părinţii au inclus mai multe repetări au raportat că s-au simţit mai apropiaţi de părinţii lor, au simţit că pot comunica mai uşor cu părinţii în general şi despre sex în particular; ei au perceput discuţiile despre sex cu părinţii lor ca fiind mai deschise decât adolescenţii ale căror comunicări cu părinţii au inclus mai puţine repetări. Varietatea comunicărilor a fost asociată doar cu percepţia uşurinţei de a comunica pe teme legate de sex: adolescenţii care au discutat mai multe subiecte noi cu părinţii între evaluările 1 şi 4 au simţit că aceste discuţii sunt mai deschise decât în cazul adolescenţilor care au discutat mai puţine subiecte noi.

Concluzii: Clinicienii ar trebui să-i informeze pe părinţi cu privire la importanţa discuţiilor repetate cu copiii lor pe teme legate de sex întrucât acest lucru le-ar permite să consolideze educaţia copiilor, în vreme ce aceştia ar avea oportunitatea să-şi clarifice unele aspecte legate de punerea în practică a educaţiei sexuale.

Cuvinte cheie: comportamente sexuale ale adolescenţilor; comunicare; relaţia părinte-copil; influenţa parentală.