sa stii ca nu e totul in zadar, chiar daca asa pare uneori...in trecut am avut momente in care ma intrebam daca n-ar fi mai bine sa fac si eu ca ceilalti colegi, ca mi-ar fi mai usor, muult mai usor (dar atunci ar fi trebuit sa anulez o parte din mine, aia care empatizeaza profund cu ei si-i intelege ca scoala, asa cum e, e tare greu sa fie iubita), dar e suficient sa ma intalnesc cu cineva pe care nu l-am vazut in viata mea (de ex femeia la care am mers sa-mi coase fata da masa pt catedra, lucreaza la un magazin de perdele si acolo se si coase daca doresti) sa ma intrebe "dvs sunteti x?" "da.."..sa zambeasca si apoi sa-mi spuna "tare mult va iubesc copiii! nu stiu ce faceti cu ei, eu nu v-am cunoscut pana acum, dar de auzit am tot auzit si mi-0as dori ca fiica mea sa faca romana cu dvs" (a intrat in clasa a 9-a la limbi, dar cum sunt doua clase si nu stia in care e nici eu nu am stiut sa-i spun daca predau sau nu, ca am doar una).
te rog sa ma crezi ca am venit acasa cu un zambet tamp si inima cat roata carului si mi-am dat seama ca...pt asta muncesc, asta ma motiveaza p[ana la urma, bucuria din ochii lor si uneori multumirea din partea parintilor
asta nu inseamna ca nu am parte de momente chiar nasoale: sefa de catedra m=-a luat la 3 pazeste in sala profesorala pt ca la competente lingvistice, in vara, am dat prea putin "avansat", in conditiile in care ni s-a spus din start sa nu le dam mediu si avansat decat daca e chiar culmea culmilor (doar experimentat)... ma rog, nu discut aspectul asta ca e prea mult de dezbatut si nu e cazul. a iesit clasa mea mai "desteapta" decat clasa ei (am dat doar 2 avansat in conditiile in care ea a dat 3
foarte mare diferenta
), ca atare m-a luat ca-s inconstienta, ca nu asa se lucreaza cu elevii, ca ce-i asta sa te comporti cu ei asa bland, ca nimeni n-o sa-mi stie de frica niciodata (ah, ce-mi vine sa plang
), sa nu am impresia ca ma respecta mai mult...etc" (ba nu am impresia, e o certitudine, ma respecta cel putin atat cat o respecta pe ea, dar fara sa tremure in fata mea si asta e cel mai important aspect pt mine)
si te asigur ca au mai fost momente nasoale destule, dar cele mai multe cu ...adultii..ca ei sunt cei mai afectati de obtuzitate, desi declara sus si tare ca predau modern si centrat pe elev (iar in discutii particulare ii injura printre dinti cand aud de idei de genul "demersul cutare sa fie facut asa incat sa implice cat mai putin stres din partea elevului cand e evaluat..." spunand "da, sigur, el sa ma streseze pe mine, iar el sa-l iau cu frumuselul, mama lor de nesimtiti" (asta-i faza recenta, de la consfatuiri...mai toti profesorii au impresia ca elevii sunt dusmanii lor, ca atare trebuie sa le inabusi din fasa orice iesiri ca sa nu ti se "urce-n cap". nu pot intelege ca exista si o alta cale decat frica, doamne pazeste, respect care sa nu implice frica nici atat, ce-i aia?!
m-am lungit cam mult, ma opresc acum...si te rog, asa cum zice sabina, nu le lua personal, vor mai fi destule momente de genul din pacate...totul e sa nu te opresti asupora lor, ci asupra celor luminoase