Sandra scrie:
Eu nu vad problema in violenta sau nu a Gormitilor alora ci in capabilitatea ta de a decide daca sunt compatibili cu valorile tale. Si pentru decizia asta trebuie sa risti sa ai si un conflict (eh, sa faca Bendis o scena de exemplu). ASTA, responsabilitatea aste e ceea ce ramane copiiilor pe viata si nu maruntisuri daca Spongebob sau nu, daca Disney sau nu, daca Nike sau nu. Ci curajul responsabilitatii, intelegi ce zic?
eu inteleg ce zici tu, doar ca tu nu ai inteles ce ziceam eu
n-am simtit, considerat ca-mi incalc vreo limita permitandu-i sa ia cartea cu winx-uri
acum hai sa-ti povestesc ceva despre mine, eu sunt genul acela de femeie care considera machiajul, cremuitul o mare ruptura
cand eram adolescenta sufeream oarecum fiind inconjurata mai mult de catre fete mult prea cochete pentru gusturile mele
mama imi cumpara rochii, pantofi, aveam dulapurile pline de multe nimicuri pe care altele le visau si io umblam tot cu pantalonii rupti in genunchi sau in fund, cu cizmele de militarie ale unui unchi, cizme mai mari cu vreo 3 numere (ca-mi erau tare comode) si cu camasile lui frete-miu
maica-mea era disperata, eu mai putin
si acum cand am vazut carticica cu toti termenii care-mi par ca ar apartine nu stiu carei stiinte oculte m-am speriat ca nu voi fi capabila sa-i explic cum ii cu fardul, daca se pune inainte sau dupa oricare alta operatie
atat!
si tu credeai ca mi-am incalcat vreo limita...
poate pe a mandrului care s-a intors si si-a vazut fata cu lac pe unghii (am gasit unica sticluta de lac din casa, pe care am cumparat-o acum 8 ani; uneori mai am explozii din astea, sa recupar "femeia" din mine)
am gasit-o, Bendis a vazut-o, m-a intrebat ce e, i-am spus ca se da pe unghii si ea mi-a cerut sa o dau
si am dat-o distrandu-ma copios (dupa taica-su a facut spume la gura cand a vazut-o, ah sa nu credeti ca era cu INCI sanatos, acum opt ani mi-era indiferent ce si cum))
deci eu nu vroiam sa risc sa am un conflict cu Bendis nu pentru ca erau winx-urile ci pentru ca as fi preferat sa culeaga vreo carte din biblioteca copiilor pe care chiar sa o gust, sa nu trebuiasca dupa sa vin a deschid topic "care sunt principiile unei fardari corecte?"
deci era o chestie legata de comoditate, cheful de a face nu face ceva, nu neaparat valori
nu-mi plac, dar la altii imi sunt chiar indiferente
cam ca si cu Brad Pitt al tau, nu-ti place tie, dar ti-e egal ca nepoata ta il adora, sa-l adore!
asa si cu fi-mea, poa' sa fie interesata de dom'soarele astea, dar si daca n-o sa am chef sa-i explic cum se pune rujul o sa o trimit la vreo amica care-i pasionata
dar pana cand ii mica si se multumeste oricum doar cu povestile inventate de mine am considerat ca mi-e mai comod sa iau cartea ca dupa sa tzes pe marginea ei
nu la fel de comod mi-ar fi fost daca nu luam cartea si trebuia sa ma ocup sa gestionez o criza, cred ca atunci incepeam sa simt o mare frustrare ca in loc sa ma pierd printre carti trebuie sa o am pe ea in grija, descompusa
atunci mi-as fi incalcat limita, cand plina de frustrarea faceam un efort supraomenesc (sau pe aproape) sa o ascult, cat sa nu o tratez groaznic
deci despre comoditate vorbim, nu limite, valori incalcate
deocamdata e ok
Sandra, asta cu parinte si nu educator nu stiu si nu vreau sa o accept eu pentru mine.
copiii mei nu merg la scoli, la cursuri, daca eu ca parinte nu pot fi educator pana acum nu prea au fost educati
visez la US pentru ei, nu stiu cat o sa se poata, in cazul in care o sa se poata o sa ramana numai cu parintii, deci adio educatori, implicit educatie?
no! nu cred, nu pentru mine, noi
pentru ca eu prin educatie inteleg a permite aducerea la suprafata a naturii, calitatilor copilului, rolul parintelui in masura in care el isi asuma astfel rolul de educator fiind acela sa se dea pe cat posibil (adica sa nu-si incalce limitele) la o parte, sa nu intervina ci doar sa sustina
solutiile in acest caz nu le cautam pentru mine, cautam raspunsuri pentru cineva (soacra), dar aveam nevoie sa mi clarific si eu unele aspecte