De cate ori mergeam in Ikea D. se tavalea prin toate paturile de lemn pentru copii
S. fiind satul sa mai doarma singur in sufragerie, pe canapea, il intreaba intr-o doara (la ultima vizita a magazinului, acum vro luna si ceva): ai vrea sa luam un pat ca acesta si sa-l punem langa patul in care dormi tu si mami sa te muti tu in el ca sa am si eu loc alaturi de voi?
D. raspunde afirmativ, noi parinti ascultatori ii luam cel mai simplu pat posibil: din lemn, usor, cu o laterala de protectie, ieftin.
Ajunsi acasa, montam patul, D. extrem de incantat, isi punea perne, isi alegea cearceaf, ii arta lui Winnie ca el are pat, toate bune si frumoase.
Seara se culca in patul lui, eu langa el (patul e practic o prelungire a patului nostru, deci eu tot langa el dorm exact ca in poz apusa de Flori!), ii citesc povestea, vrea tzitzi si adoarme. Eu peste noapte il cautam cu mana, ca nu ma mai atinge cum o facea de obicei si nu imi era bine, plus ca ma uitam sa nu se zvarcoleasca si sa ajunga pe portiunea f. mica fara aparatoare, deci am dormit cu grija, dar D f bine.
A doua seara la fel, numa' ca D. a devenit agitat, cerea san mai des pe timpul noptii, eu si mai neodihnita.
Tati trecuse in pat alaturi de noi (sforaitul ne deranja pe amandoi dar am zis ca e chestie de obisnuinta!) si dormea, dupa declaratiile lui, excelent, ca ne stia aproape, dupa 2 ani de dormit singur!
A treia seara si mai rau: D. si mai agitat, se zvarcolea, se trezea des, eu cu nervii la pamant, tati odihnit.
Peste zi, insa, D. se bucura de patul lui: dormea la pranz in el, isi aducea jucariile, le culc asi pe ele, in fine.Cum venea noaptea.........teroare!
Dupa vreo saptamana si ceva de chin nocturn, D. a venit cu solutia. Seara, la culcare, s-a pus langa mine dar in patul nostru, nu al lui, si mi-a zis: "tati, Da(r)ie, mama" - aratand locurile unde o sa dormim!
Si a fost atat de ferm incat la ora actuala dormim toti trei in acelasi pat, D. intre noi doi si co-sleeperu' gazduieste haine, plushuri samd. Dar suntem linistiti si odihniti toti 3!