Eu recunosc ca inainte sa am copil nu intelegeam de ce parintii ar dormi cu pruncii in pat. Auzeam si de la putinii prieteni cu copii ca "nu mai scapa acum de ei" (de copii adica), ca au nu stiu cati ani, si s-au obisnuit la parinti in pat, si consideram eu asa in capusorul meu ca-corect e ca-copilul sa fie in camera lui, parintii cu treaba lor. Ok. Dupa ce am nascut, nu mi-a trecut prin cap sa pun ghemotoc de copil in alta camera decat cea a noastra. Adica mi se parea o chestie de super bun simt, daca nu de supravietuire, sa stii ce e cu copilul ala. Are nevoie de tine, sau doarme dus, sa stii asta. Si nu printr-un monitor, for God sake!!
Dupa ce am devenit mult prea obosita sa-l iau si sa-l pun in cosul lui de langa patul nostru, si l-am culcat pe Vlad cu noi, totul a devenit "normal". Ok, au fost niste luni in care am suferit rau cu capul, pt. ca se trezea foarte des, si adormea foarte greu, dar dormitul impreuna ne-a ajutat, nu ne-a incurcat.
Am acum o prietena insarcinata, si nu intelege de ce dorm cu copilul in pat. Si ce-o sa fac cu asta micul, o sa-l culc Si pe el cu noi??? Abia astept!!!!!!!!!
Iar ei i-am spus fix povestea noastra de mai sus. Nu am lamurit-o sincer, dar sper sa i se trezeasca instinctele intocmai ca mie