attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Vin Mar 29, 2024 1:49 pm

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 19 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 8:47 am        Subiectul mesajului: De unde pana unde AP? 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Mar 28, 2008 9:05 pm
Mesaje: 448
Site web: http://educatiedetranzitie.blogspot.com/
Localitate: Baia Mare (deocamdata)
Am si eu o curiozitate... sa nu mi-o luati in nume de rau. Voi cum ati ajuns la AP? nu ma refer la forum, evident, ci la concept si la aplicarea lui in practica.

O sa incep eu sa povestesc, ca la mine e simplu.

Am pornit la drum cu toate ideile preconcepute posibile: urma sa alaptez la ore fixe, 6 luni fix, pe urma sa intarc, copilul urma sa doarma numai in patut, nu trebuia tinut in brate ca se rasfata... Tot ce vreti. A, si sa nu uit, am citit si Dr Spock, care nu e chiar asa o carte rea. :D Auzisem de AP, mai deschisesem cate-o carte de psihologie, dar totul ramanea extrem de abstract pentru mine.

Cand l-am vazut prima data pe maimutel nu mi-a trecut nici o secunda prin minte sa-l pun la san. nici macar o secunda. l-am tinut in brate, am vorbit cu el, i-am zis ce frumos o sa ne jucam... dar atat.

Dupa aia - cand avea 3 zile - am ajuns acasa. Eu tinandu-ma de pereti de durere si de epuizare, el mort de foame... A primit lapte praf din ziua 1 si a supt 120 de ml la o masa care venea dupa vreo ora de stat la tzatza! A primit si suzeta, ca altfel nu reusea sa adoarma in patut!

dupa aia - cand avea 4 zile - a zambit. asa, cu toata gura aia stirba, uitandu-se nauc prin mine. si cam asta a fost, dupa aia nu a mai contat ce stiam si ce credeam eu, pur si simplu l-am ascultat si am invatat de la el. cu greselile de rigoare, dar cu incredere in mine si ignorand cu zambetul pe buze ce-mi ziceau altii sa fac. evident, nu mi-am schimbat parerea dintr-o data. de fapt nici nu mi-am schimbat parerea, daca stau sa ma gandesc. cand am vazut ca nu mai vrea laptele praf i-am dat doar san la cerere, m-am chinuit o vreme ca nu prea era de unde dar pe urma a fost. cand am constatat ca e total nepractic sa doarma in patut l-am luat in pat cu noi. cand a implinit 6 luni era clar ca nu pot sa-l intarc dar am zis ca la 8 o fac.... pe la un an si 2 luni inca asteptam sa se intarce singur, desi el sugea de cateva zeci de ori pe zi... cand am vazut ca nu sta in carut l-am dus in marsupiu sau in brate... cand am vazut ca se intinde dupa banana i-am dat, desi nu implinise inca varsta la care imi propusesem sa-l diversific si desi banana nu e neaparat alimentul de incepere a diversificarii. si nici nu auzisem de autodiversificare.

am avut si noroc. am avut noroc ca am un sot care m-a sustinut in toate (cu exceptia alaptarii, dar acolo nu a avut incotro :D). si am avut noroc ca sunt capoasa si ignor cu seninatate ce zic altii. si am mai avut noroc ca pe la 5 - 6 luni am descoperit-o pe Gazella si ca am invatat o gramada de chestii de la ea... dar mai ales am invatat ca ceea ce eu percep ca firesc asa si este... :imbratisare:

mai tarziu v-am descoperit pe voi, imi pare rau ca nu am timp sa va cunosc cum se cuvine dar ma bucur ca va cunosc chiar si asa, superficial... :-*

_________________
"Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic el se transforma in punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!" David Hilbert

Imagine

http://educatiedetranzitie.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 10:09 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Feb 17, 2008 11:45 pm
Mesaje: 2854
Site web: http://armonii.blogspot.com/
din instinct de supravietuire.
Nu puteam sa o aud ca plange.
Asa ca mai intai sotu statea cu ea pe piept cate 2 ore ca sa dorm eu(si dormea si ea), apoi de la 3 saptamani a dormit numai cu mine.
As fi alaptat-o nonstop, dar aveam rani infioratoare, aveam 23 de ani abia impliniti si eram moarta de frica, , de aia prima luna a crescut doar 630 de grame, in fapt a fost o saptamana in care n-a crescut, aia in care am avut eu cea mai urata faza de depresie.
Deci la noi a fost f simplu: am incercat mai multe solutii(adormit in carut plimbata etc etc) pana am vazut ca nu plange la:
tzatza cand vrea ea, dormit pe burta mea si apoi cu mine.
Toate astea au dus la o ascultare f docila din partea mea a doleantelor copilului si mai tarziu :ranjet1:
la noi micile frecusuri au aparut dupa 2 ani si 9 luni, pana atunci a fost un lapte si-o miere totul.

La Gh eram deja cu lectia invatata, copilu asta nu a plans niciodata pana cand n-a crescut destul de mare incat sa se poata lovi din prea multa joaca.

_________________
mami de Sofia Galagia (11.09.2002) si Gheorghe Fomilu (6.09.2007)


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 10:52 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Feb 04, 2009 9:47 am
Mesaje: 1618
Site web: http://madimih.blogspot.com/
Localitate: Cimpulung Moldovenesc
:) Si la mine a pornit tot de la instinct. Si de la inversunarea impotriva tuturor acelor "trebuie" pe care nu mi le putea explica nimeni. Imi spuneam mereu ca am facut copilul asta ca sa ma ocup eu de el, sa il cresc asa cum cred de cuviinta, nu sa mi-l creasca rudele si vecinele.
Eu sunt singura care stau cu el 24 de ore din 24, eu sunt singura care stiu si sunt dispusa sa invat non stop care ii sunt nevoile, in functie de starile lui
Din afara e foarte usor sa spui "alaptat doar pana la varsta de... si cu program", "sa incepi diversificarea la varsta de.... si cu...", "nu-l tine prea mult in brate ca-l rasfeti", "mai lasa-l si singur", "trebuie sa mai si planga" si multe altele pe care probabil le-ati auzit si voi.
Dar David e linistea intruchipata cand il tin in brate (la plimbare, in sling sta asa linistit si se uita in toate partile ascultand ce ii povestesc), cand molfaia sanul, cand doarme langa mine.
La inceput am fost debusolata fiind prinsa intre instinctul meu si anumite idei pe care mi le fixasem, dar, din fericire cineva mi-a recomandat situl asta si m-am linistit deodata. Nimic nu ma mai opreste acum sa cred in mine si in David si in capacitatea noastra de a comunica. Multi din jurul meu nu inteleg de ce il port in brate cand am carut si inca din acela smecher cu suspensii si alte cele (l-am primit de la o verisoara), de ce doarme cu mine noaptea desi are un patut foarte frumos facut cu toata dragostea de bunicul, etc, etc, dar vazand cat e de fericit stiu ca ceea ce fac este bine.

_________________
Imagine

Imagine

http://madimih.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 1:45 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
cartonas rosu
cartonas rosu
Avatar utilizator

Membru din: Dum Mar 29, 2009 9:32 pm
Mesaje: 844
Din pur instinct matern...Am inceput sa caut sa ma "formez" si sa citesc muuuuult mai tarziu, cam pe la 1,5 ani.

Si am ajuns la o concluzie ca tot ce am cules din carti are un numitor comun...Si acuma, pot si fara documentatie.

Glumim spunandu.i sotului meu ca am terminat de citit instructiunide de folosit copilul cam tarziu, cand copilul a iesit deja din garantie si nu mai poate fi returnat. :ranjet1:

_________________
SpurNatur - Purtati-va bine (cu) bebelusii


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 2:00 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Mar 28, 2009 1:57 pm
Mesaje: 352
Localitate: De retour...ACASA!
Totul din instinct...asa si la mine, iar uneori am impresia ca sunt cam severa. Noroc cu cel mic...asa am devenit mai ingaduitoare si profita si cel mare!

:D

I-mi amintesc de o faza la maternitate, la prima nastere...eu mi-am purtat copii numai in bratze, ata timp cat am putut inca sa ii duc.

La maternitate, o "sage femme", o moaha cred ca-i zice in limbajul curent :P , mi-a zis sa nu-l mai tin atata in bratze ca are sa se obisnuiasca. I-am raspuns zambind ca si asa nu am nimic altceva de facut, deci am sa-l port in bratze. Nu va spun ce mutra a facut tanti!!!
Prin urmare am invatzat sa gatesc cu copii in bratze, sa spal pe jos cu copii de gat, sa fac cumparaturi asemeni...si la baie cand merg, am unul dupa mine...asta e, sunt mama!

I-mi place sa citesc despre psihologia copilului si astfel am stiut sa fac fatza unor probleme "normale" cum ar fii cosmarurile, terorile nocturne si altele!
I-mi place cartea" Totul se joaca inaintea varstei de 6 ani", nu in totalitate, sunt unele pasaje cu care nu sunt de acord, dar in mare e ok pt. mine, cand am ceva nelamuriri, acolo caut, la fel si revista Psychoenfants la care sunt abonata si care ma lamureste de cele mai multe ori in intrebarile pe care mi le pun.

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 2:21 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Feb 04, 2009 9:47 am
Mesaje: 1618
Site web: http://madimih.blogspot.com/
Localitate: Cimpulung Moldovenesc
delphin scrie:
La maternitate, o "sage femme", o moaha cred ca-i zice in limbajul curent :P , mi-a zis sa nu-l mai tin atata in bratze ca are sa se obisnuiasca. I-am raspuns zambind ca si asa nu am nimic altceva de facut, deci am sa-l port in bratze. Nu va spun ce mutra a facut tanti!!

Oho, mie chestii din astea mi se intamplau non stop la inceput. Acum lumea a mai renuntat sa-mi dea lectii

_________________
Imagine

Imagine

http://madimih.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 2:34 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
cartonas rosu
cartonas rosu
Avatar utilizator

Membru din: Dum Mar 29, 2009 9:32 pm
Mesaje: 844
Oho, mie chestii din astea mi se intamplau non stop la inceput. Acum lumea a mai renuntat sa-mi dea lectii[/quote]

Sau ai dezvoltat tu o alura atat de sigura incat nu mai indrazneste sa iti dea lectii? >:D<

_________________
SpurNatur - Purtati-va bine (cu) bebelusii


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 3:43 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Noi 29, 2008 11:14 am
Mesaje: 212
Gazzella. :imbratisare:
Fata asta mi-a schimbat pur si simplu viata.

Incepusem si eu aproape ca Ananda. Urma sa alaptez 2 luni, sa-l las doarma cu noi in camera in patutul lui pana la 6 luni si sa-l mut in camera lui la 6.
Am avut noroc cu pediatra si cu faptul ca nu il puteam lasa sa planga. L-am alaptat astfel la cerere de la inceput iar pe la 5 luni, pentru ca se trezea foarte des noaptea l-am luat cu noi in pat. Intre timp insa duceam o lupta permanenta intre ceea ce-mi dictau instinctele (din fericire AP) si ceea ce imi spusesera altii ca e bine. La un moment dat am inceput sa ma trezesc. Intamplarea a facut sa o descopar tot atunci pe Gazzella, pe DC. Tot in aceeasi perioada am primit un mesaj privat de la ea care mi-a confirmat ceea ce banuiam deja. Ca instinctele mele sunt bune.
Si v-am descoperit pe voi, am inceput sa citesc mult si sa ma bucur in fiecare zi de alegerea facuta.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 6:11 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Mar 18, 2009 11:36 am
Mesaje: 19
Localitate: Adelaide
DC. Acolo am citit prima dat despre AP, intr-un subiect foarte controversat. Dar eu am practicat un fel de AP de cand s-a nascut pisoiul. Alaptata la cerere (si nici ca avea un program oarecare), dar era sa o dau in bara cu somnul: am pus-o in cosulet, numai ca fiind cumplit de cald am luat-o cu mine sa aiba mai mult aer. Si acolo a ramas. O singura data am facut prostia sa o las sa planga in patut dupa ce am stat 2 ore intinsa pe jos, intr-un cot si tot nu dormea. Mi-am zis ca sunt de-a dreptul imbecila si nu am mai facut-o.
O tineam in brate (si o tin si acum, chiar daca ma cocoseaza) contrar multor opinii "avizate" si in general am ascultat-o si am facut lucrurile in directia indicata de ea.
Acum e un copil independent, destept, curios, si placerea ei maxima e sa adoarma tinandu-ma de ureche :) Are patutul ei pe care-l foloseste cand vrea (cateodata la pranz), ca ne-am mutata si am considerat ca nu are nevoie de un stres in plus.
Cam atat, ca m-am intins prea mult

_________________
Imagine

http://www.inbangkok.wordpress.com


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 01, 2009 7:14 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 30, 2009 4:05 am
Mesaje: 70
din instinct si educatie, dar cineva a pus un nume astora doua si aceea este gazzella. fata asta plina de flacara si desteptaciune a schimbat viata multor femei. sa fii binecuvantata, andreina. :x


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 02, 2009 1:22 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
alexandra, esti de vis cu Bankok-ul tau cu tot, cu "natura is not alowed in the casa", cu Eileen :imbratisare: (ce multe faceti, io cam o tin in loc pe Eliza, ca ma mobilizez mai greu cu amandoi)
da, ananda, ca intrebai de AP. La mine instinct ioc :> exagerez: am tinut sa alaptez, chiar am trecut peste ceva probleme pentru asta, am incurajat-o si pe Mari cand s-a deschis destul sa vorbeasca si sa ne intanim. Daaar: am intrat pe forumul de pe parinti.com pe la 4 luni ale Elizei, sa ma lamuresc cu (non)constipatia copiilor alaptati exclusiv la san. Pe la 6 luni, am aflat despre AP de la gazzella (grazie mille), pe la 8 luni m-a convins (cu "the continuum concept"!), pe la 10 luni jumate am inceput EC-ul, am citit apoi vre-un an pe grupul EC-Yahoo (am invatat multe si de la femeile alea: pai daca ele considerau pisu necontrolat la bebelusii sub 6 luni alergie la ceva din dieta mamei, inseamna clar ca ceea ce-i acordam eu fetei si aveam de gand sa-i acord baiatului nu era in nici un caz prea mult!)
Faza faina: am intrebat-o pe gazzella ceva de genul "in epoca primitiva facea o femeie 12-15 copii. Pe primii cati ii putea creste atasat?" si mi-a promis raspuns, dar ma ruga ma intai sa citesc continuum, de Jean Liedloff. Uaau. revelatie. O prietena draga, Flori din Germania, mi-a trimis "the continuum concept" si "the natural child parenting from the heart". Inca o prietene draga, Romelia ce locuia in SUA, mi-a raspuns la o intrebare despre purtat al doilea copil, cand primul nu a fost purtat "Eliza va avea un frate linistit si o mama disponibila" si mi-a cumparat si mi-a trimis "parent effectivness training" a lui Gordon "siblings without rivalry" de Adele Faber si Elain Mazerich si "playful parenting". Am vazut din nou ca exista prietenie in lume, deschidere, cooperare. Multumesc mult!
Si am inceput sa fiu "schimbarea pe care o vreau in lume" :>

_________________
Claudia,
mamica pentru
Imagine
si
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 02, 2009 3:35 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Mar 18, 2009 11:36 am
Mesaje: 19
Localitate: Adelaide
Claudia, multumim de aprecieri :pupic1: Din pacate nu fac cate as vrea cu Eileen, pur si simplu ca e atat de infiorator de cald ca nu pot sa stau afara. Asa ca ne multumim cu cateva iesiri in wkend cand induram cu stoicism focul. Maine or sa aiba la gradinita festivalul apei (Songkraan)- anul nou la thai. Sper sa pot face poze, prevad ceva fantastic.
Si duminica plecam la mare, ca e vacanta de anul nou. Stam o saptamana si abia astept sa ne distram pe plaja si in parcul national de acolo. Am inteles ca ar exista in parc niste maimute mancatoare de crabi, pasari, animale, ce mai! Un vis. Numai centipede sa nu mai vad :-S.

_________________
Imagine

http://www.inbangkok.wordpress.com


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 02, 2009 8:26 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Ian 27, 2008 9:47 am
Mesaje: 315
Site web: http://ralucicamamica.com
Localitate: Constanta
norocul si gazzella :)
la inceput a fost o determinare (sau incapatanare de catar :) ) sa alaptez, exclusiv, minim 6 luni - n-a fost usor, pentru ca lactatia nu s-a instalat din prima foarte bine, eu eram foarte nervoasa din asta, Vlad sugea cam 5 minute dupa care adormea si in maxim o ora iar ii era foame. Verdictul medicei: nu se satura - completare! ei na! ii dadeam cate 15 ml lapte praf completare, si plangeam ca bleaga de fiecare data... acuma imi vine sa rad...
si am zis, la naiba, asa nu se poate, io il tin numa la san si sa vedem ce se intampla :D surpriza! copilul lua bine in greutate ... asa ca am continuat cu pusul la san oridecate ori voia si gata

separat de asta, cu dormitul impreuna... eu eram praf dupa nastere, n-am stat decat pe colac mai bine de doua luni, iar noaptea era un chin alaptatul - asa ca am ignorat iar tot ce citisem despre "copilul trebuie sa doarma numai in patul lui" si l-am luat frumusel cu noi in pat; si iar minune - dupa cateva zile nici nu mai stiam cand a supt noaptea... eu dormeam cu sanii pe afara :> copilul isi gasea noaptea papica, sugea, se culca la loc... fara plans, fara plimbat noaptea, fara colici!!
(paranteza: nu stiu cum naiba de am citit numai carti din alea inainte de nastere... si n-am nimerit nici una macar un pic ap)

a mai fost extraordinarul noroc de a nu suporta sa il auzim plangand, nici eu nici man, asa ca saream ca arsi la fiecare scancet, ne plimbam cu carutul gol si copilul in brate, mai tarziu in marsupiu, am fi facut orice sa nu planga - efectiv ne deranja fizic plansul lui; acuma stiu ca asa e normal, ca mama natura expre a facut plansul bebelusului insuportabil, pentru ca parintii sa ii acorde atentie...

dar la inceputuri nu stiam... si ne faceam griji... pentru ca noi faceam toate lucrurile pe dos decat scria in cartile de pediatrie

...si apoi a fost gazzella, cu un subiect pe parinti, care mi-a deschis ochii
am aflat ca nu sunt eu singura care imi cresc altfel copilul si mai mult de atat, ca nu e chiar nimic in neregula, e doar o revenire la normalitate
subiectul ala, linkurile catre diverse informatii, mi-au dat increderea in mine de care aveam nevoie si cam asta a fost... usor-usor am ajuns in zilele noastre

...si-am incalecat pe-o sa


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 02, 2009 12:53 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
la noi a functionat clanul suricatelor. locuim impreuna cu socrii, in primul an mai era si cumnata. asa ca, fiecare isi avea, intr-un fel, rolul sau; eu sunt suricata mama, care incearca acum sa se desprinda de celelate suricate, cu greu.
avand la baza sistemul- clan, stefan a fost purtat din brate in brate, caruciorul fiind functional pana la cateva luni, cand n-a mai incaput in el, iar pe cel sport nu l-a vrut. deci, n-am avut marsupiu, dar am avut brate de carat.
cu dormitul am inceput tot clasic -in patutul lui, pana la 6 luni, cand am inceput sa ma tem ca-mi cade feciorul din pat. asa ca l-am luat in pat cu mine, iar suricatul sot si-a mutat locul in camera vecina (abia astepta). in tarc nu a vrut stefan sa stea, nici nu am insistat, caci mi se parea aiurea sa ma uit la el prin plasa tarcului.
de plans nu l-am lasat sa planga pt ca ni s-ar fi rupt inima sa-l vedem pe el, printul, cu ochii rosii si muci la nas :P . nu, nu suportam plansul unui copil sau plansul, in general.
cu alaptarea am dat-o rau in bara, doar o luna chinuita. acum stiu ca puteam sa alaptez frumos. imi pare f rau ca n-am facut-o.
despre EC am aflat pe la 9 luni ale lui, am incercat metoda Andreinei de 'a-i face pishu' si a mers. l-am tinut fara pampers vreo 2 zile. apoi am intrat eu intr-o perioada de nervozitate excesiva si nu l-am mai urmarit, asa ca am lasat-o pt vara urmatoare. acum, la 2 ani, nu-i mai pun pampers decat noaptea si afara. dar na, azi am ramas fara si a iesit baiatu' cu chiloti de panza. sa vad ce sanse sunt sa repetam figura.
respectul pt fiinta lui o avem din bun simt. adica noi obisnuim sa respectam oamenii si, cu atat mai mult, sa ne apreciem baietul.
daca la inceput a creste era pt mine un lucru f greu, cu responsabilitati covarsitoare, cu timpul m-am lasat lejer in aventura, savurand tot ce face si spune suricatul al mic.
despre AP am aflat pe DC, gratie Dianei, care mi-a si facut invitatia pe acest forum. am mai bagat si un ochi pe parinti.com si m-am lamurit ceva mai mult.
nu stau sa citesc prea multa literatura AP, desi mi-ar placea, dar sunt comoda; actionez din bun simt si ma gandesc inainte daca ce fac il poate leza cu ceva pe stefan. din cand in cand mai controlez daca ce fac, fac bine.


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Apr 07, 2009 4:14 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Mar 28, 2008 9:05 pm
Mesaje: 448
Site web: http://educatiedetranzitie.blogspot.com/
Localitate: Baia Mare (deocamdata)
imi cer iertare ca am deschis subiectul si nu am mai dat nici un semn de viata. pur si simplu nu am avut cand. :(

dar nu am deschis discutia din simpla curiozitate. ma interesa sincer cum ajunge la AP cineva dintr-o societate care, in mare, e non-AP. pentru ca a interactiona in felul asta cu un copil presupune un grad de non egoism pe care nu suntem obisnuiti sa-l avem, presupune o schimbare de filosofie destul de radicala (pentru mine, cel putin, asa a fost - de aceea am si povestit in detaliu). pe de alta parte e un mod de interactiune atat de natural incat nu pot sa inteleg de ce atat de multi parinti nu reusesc sa ajunga la el :(

discutam zilele trecute cu o mamica si ii povesteam ca Andrei nu mai doarme de 1 an la pranz. si mi-a zis, aratand spre copilul ei de 5 - 6 ani: "asta doarme si acum". iar cand eu am zis ca e o fericita a urmat explicatia: "ii dau 2 la fund si il pun in pat, nu are voie sa se miste de acolo... pana la urma adoarme!" :plang:

cam genul asta a fost si mama (din fericire pana la 6 ani m-a crescut bunica) iar sechelele le vad acum, in comportamentul meu fata de el. pe de alta parte... percep la mama mea - devenita bunica - o schimbare care ma uimeste si ma bucura. de exemplu ii zice lui A. intr-o zi, cand eram pe la ea: "Bunica a lasat toate bibelourile jos, la indemana, poti sa te joci cu ele, am incredere ca nu le spargi". Deci vreau sa va zic ca imi dau lacrimile si acum cand mi-amintesc! acel "am incredere" a fost sincer, nu a fost o pacaleala sau o manipulare...

si tot mama, cand m-a vazut - pe la 1 luna - alaptandu-l practic non stop (numai cand dormea il luam de la tz): "uite, mama, acum imi dau seama de ce plangeai tu asa de mult cand erai mica!" "de ce mama?" "de foame! ca eu iti dadeam sa sugi la 3 ore, asa imi zisese doctorul!"

sunt asa de multi parinti care nu au incredere in instinctele lor... pe astia ii inteleg. dar sunt unii care par sa nu aiba instinctele potrivite, asta nu inceteaza sa ma uimeasca! oare chiar nu le au sau doar le tin undeva, intr-un sertar ascuns?...

_________________
"Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic el se transforma in punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!" David Hilbert

Imagine

http://educatiedetranzitie.blogspot.com/


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 19 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 25 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România