attachmentparenting.ro/forum

Matei (2 ani) e mare fan animale, adoarme cu gandul si vorbind despre catei, purcei, melci, gaze, omide, pisici, elefanti si multe alte necuvantatoare. Ii sunt fooooarte dragi, atat de dragi incat dupa ce le mangaie, pupa, impinge, muta din loc, aseaza in diverse masinute sau remorci, ajunge sa vrea sa se aseze pe ele, sa le impinga, sa le loveasca, sa le calce, intr-un cuvant: sa le faca ce noi consideram RAU. Zic noi consideram rau pentru ca mie mi se pare ca el nu prea intelege de ce nu il las sa abuzeze animalele. Deocamdata noi nu avem niciun animalut, desi ma bate foarte tare gandul sa adopt o pisica sau doua de la un adapost de pisicute abandonate. Si un catel, dar mai incolo, deocamdata nu ma simt pregatita pentru 3 tipuri diferite de educatie, a mea, a copilului si a catelului. Pisica am mai avut, imi place independenta lor si sper ca daca nu sunt pui sa se apere de Matei, chiar sa-l zgarie daca pruncul devine prea "iubaret".

Vreau sa va cer pareri:
- e normal ca un copil de 2 ani sa aiba porniri violente fata de animale?? Eu ma contorsionez toata cand il vad (cateodata prea tarziu, ca deobicei il opresc) calcand o ganganie. Am fost copil flower power, mereu am aparat orice gaza sau animal de copiii care vroiau sa le chinuie.... Pe mine ma termina si sa ii zic copilului meu, ca un paznic strasnic, NU LOVI. Desi e normal sa il opresc de la lovit. Uf
- sunt oare inconstienta sa aduc in casa un animal cand am un copil care poate va dori sa-l iubeasca pana la chinuiala?
- dragostea fata de animale nu ar trebui sa fie innascuta?? Cum sa o cultiv in copilul meu?

Multumesc anticipat, va salut cu drag pe toti.

vai, pisica nu, am de amandoua si stiu ce inseamna fiecare. marc o adora, dar pisica ramane tot pisica, cand doarme marc noaptea eu astept pisica sa intre in casa, o iubesc, dar ma consuma teribil doar ca i pisica, adica face numai ce vrea ea....

tu cand ai fost copil fp, la ce varsta?

pai nu cred ca ai ce sa faci.... eu am avut catel de la 14 ani, si, doamne, ce il mai chinuiam ( chinuiala gen "dragoste cu de-a sila". vroiam sa il tin in brate strans, el nu vroia, si totusi eu il tineam cu forta; cand stateam in pat, il culcam si pe el langa mine, si il tineam strans in brate (in timpul asta el se zbatea sa scape); descoperisem ca daca il trag putin de parul de pe botic, stranuta...drept urmare il cam "paruiam" zilnic ... si muulte multe altele! asta in conditiile in care aveam 14 ani, am crescut in copilarie printre pui, haini, miei, porc, vaca. ideea e ca nu faceam nimic cu rautate, si nici copii care se poarta frumos cu animalele, pana la un moment dat, nu realizeaza ca le si pot rani. vad asta si la propriul prunc, care are excese de dragoste fata de acelasi catel (acum are deja 13 ani), si treptat treptat dragostea ia caracter nabadaios. si il urmaresc atenta, si este un moment ciudat, creste, creste, ca un tavalug. adica il vad cum treptat treptat se agita si edi, din pupaturi si strangeri in brate, mangaieri, ajunge foarte usor la pupat mai violent, moby da sa fuga, el in trage de labuta, apoi il trage mai tare, si se termina cu cateva palme peste cap . mai de fiecare data e asa. si trecerile sunt parca explicate... adica nu se duce la el pur si simplu, sa il bata, nu! ci mereu porneste cu iubire.
acum, din proprie experienta, te sfatuiesc ca, daca e sa iei un catel, sa iei unul care are par, nu blana; adica nu naparleste. dcam fost in vizita la ersoane cu labrador, de exemplu, si nu mi-a venit sa cred cat par poate lasa! :O il mangaiam, si mana parca mi se transforma in perie, si se umplea cu fire! din ce stiu, caniche, cocker si o rasa de terrier, nu naparlesc.
eu sunt foarte happy, ca pruncii mei au parte de un animal de companie. si tibi a inceput sa il recunoasca, si cand se apropie incepe sa dea din maini sa i duc sa il mangaie. e disperat si daca nu il duc la el, plange imediat. pacat ca moby e deja batranel (si bolnav), si nu mai e asa jucaus cum era dar oricum, ne face pe toti fericiti!
deci din partea mea, ai un vot pentru catel! cu pisica nu stiu cum e, nu am avut ( ba din contra, mi-e putin frica de pisici; o prietena din copilarie avea pisica, si veanea zilnic la scoala zgariata! si mi-am format eu imaginea asta ca pisicile zgarie de numa!)

Andreina, eu stiu de la mama ca mereu... Adica de mica-mica pazeam toate furnicile si obligam oamenii sa le ocoleasca/sa nu le calce... La fel cu mustele si tantarii sufeream ca le omorau ai mei "talibani". Apoi cand au inceput sa ma sacaie in mod direct, mi-a trecut mila... Dar urasc si acum sa imi amintesc cum rupeau baietii aripile la muste sau cum aruncau unul dupa altul cu pui de pisica m-au terorizat, am impresia, copiii din curte.

Eu am posibilitatea sa ii las pisicului usita speciala, sa intre si sa iasa cand vrea in living. Deci as putea sa dorm destul de linistita. Zona e de suburbie, trafic zero, muuuuuulte pisici prin vecini... De asta ma gandesc ca i-ar placea unui pisic aici.

Daniela (ma bucur sa stau de vorba cu tine aici!), cred ca si pisicile si cainii trebuie periati ca sa nu lase par, n-ai ce sa le faci. Intr-adevar sunt unele rase care lasa mai putin par, dar tot trebuie intretinut...

Si Matei face ca al tau prunc: se apropie, mangaie, se joaca, sa bucura, pasnic, apoi ajunge la un supraplin de emotie si o ia pe aratura. Si vrea interactiune, ori dc animalul nu-l baga in seama sau nu-l urmareste pfff e catastrofa...

Ma gandesc ca ferindu-l de animale, in sensul ca nu avem noi acasa constant animale, nici nu are cum sa invete maniere potrivite de interactionare cu ele...

Avem si noi un bichon. Are 6 saptamani acum si il avem de la 3 sapt. -Maia.
Ioan e innebunit dupa el, cum se trezeste il striga pe Matei, care doarme langa el si apoi pe Maia. Din pacate cu manute mici e greu sa o apuci bine si o strange de gat, ii cade din brate, trebuie sa stau numai de paza.

Am primit o oferta de Golden Retriver si Teo il vrea. Sa vedem pe unde scoatem camasa, ca Maia suge la 1 - ii dau eu ca la ora aceea nu prea dorm, suge la 5 si ii da tati, ca nu are incotro, iar ziua tot la 3-4 ore,cand cere.
Habar nu am sa cresc un caine, dar am avut si eu un soricar in copilarie si tare drag mi-a fost.

Pe Maia as fi lasat-o sa mai creasca un pic, dar ne-am dus sa o vedem. Mamica ei murise si o hraneau cu biberonul. CAnd am vazut ce neajutorati erau, nu am putut sa o las.(desi ii tinusem trei predici pe zi Filotheei, ca a ei este Maia, ca o luam dupa 6 saptamani)
Tati rade „Las-o pe ma-ta ca „alapteaza” al cincilea copil”

Dacă vă decideți să luați un animăluț sfatul meu e să citești despre rase înainte și să vezi care s-ar potrivi mai bine pe stilul vostru. Nu toate rasele au același temperament, caracteristici, etc. Unii au nevoie de multă mișcare (i.e. cocker spaniol), alții-s mai sedentari (i.e. terra-nova), unora le cade blana foarte ușor (i.e. pisicile persane), altora aproape deloc (i.e. golden doodle), etc., etc. Deci fă-ți temele-nainte.

Un alt calcul pe care e bine să nu-l uiți e cel financiar. Animăluțele au nevoie de hrană, îngrijire, tratamente medicale (mai ales când devin bătrâni) și nu-s toate neapărat ieftine, deci face-ți-vă niște calcule măcar aproximative, ca să n-aveți surprize.

Finally, asigură-te că ai unde să lași animăluțul când e să pleci într-o vacanță prelungită, pentru că al'fel e o problemă netrivială (asta ne „doare” pe noi cel mai tare-n ultima vreme).

Cel mai aiurea-i să iei un animăluț, să-l ții o vreme cât să te atașezi de el, după care să te vezi nevoit să renunți la el pentru că pur și simplu nu se potrivește pe stilul de viață pe care-l aveți. Am văzut treaba-ntâmplându-se.

amoga, io pe al tau blanos l as tine la mine de va ganditi la 3 luni de vacanta....

Si David dragaleste animalele pana le sufoca. Avem un motan nascut in aceeasi perioada cu David (eu eram la maternitate, pisica in cutie in casa). De mic il mangaia si-l tragea de urechi si-l intorcea pe toate partile. Si bietul motan sta si suporta. mai scoate cate un mieunat de atentionare iar cand chiar nu mai poate, se ridica tacticos, ii intoarce fundul si pleaca din raza lui de actiune.
David e innebunit dupa pisici (pentru ca0s mai usor de manevrat). Cateii il deruteaza ca nu stau locului si sar pe el si unul l-a zfariat o data din prea multa joaca.

Ești sigură? Vezi că poate te trezești cu el la poartă...

La noi e invers -- dulăul stă și suportă cu stoicism fără să prea riposteze, în timp ce pisica mușcă, zgârâie și se refugiază sub pat de cum prinde ocazia. Dar tot pisica-i favorita pen' că o poate lua-n brațe și suci pe toate părțile și-n toate direcțiile, etc., în timp ce cel'lalt patruped e o dată și jumătate cât copchila, deci nu-l prea mișcă cu-mpinsu' (da' pleacă el din proprie inițiativă, parcă fâstâcit oleac', când îl bâzâie careva... până și la pisică-i dă prioritate la apă, la ales locul de tolănit, la orice...).

„Părinti” de blanosi, care i-ati crescut de cand erau mici: e normal sa muste non stop? Ma tem sa nu continue cu sportul asta si cand va fi mare. Nu vreau catel agresiv.

Le trece după ce-și schimbă dinții și li se mai coace nițel neuronu'. La cei mai mulți, cum ar veni.

Stilul tau caracteristic - una calda, una rece. Multam! Sper sa fie din prima categorie.

Nici eu nu stiu cum sa-l fac sa nu mai calce gazele (de feciorul mare vorbesc). Cu restul animalelor e tare bland, se poarta ok cu ele, dar cu insectele...

Emi, cum mai e catelul? asta cu muscatul ii ca si dusul pietrelor la gura la copiii mici. etapa normala, pe masura ce cresc le trece
Amoga, plecati in vacanta? io am grait serios, pruncii o sa fie incantati, mai vedem pisica ) e teritorial? o sa l bata puffo )