attachmentparenting.ro/forum

deci, dupa ce a scazut nepermis de mult pentru oficialitati, ocazie cu care am inteles ca pruncii sunt mai mult a statului decat ai mei, feciorul azi la 19 zile are 3600 g, yuppy!

s-a nascut cu 3410, a slabit pana la 3000, peste 10% acceptabil, au fost mari presiuni pe mine ori ca nu stiu ce, o sa moara?
ori ca formula ma salveaza, eeee, un teatru al absurdului, dar s-a terminat

i-as suna sa-i intreb daca acum il pun la cura de slabire, mi-e sa nu agate dupa iarasi in mine si deci stau blanda

cam atat, o sa mai pun poze cu el sa vedeti pui de cioara, e superb!

Cre' că-n două săptămâni o să-i rămână mici primu' rând de haine ...

Cine te-a bătut la cap pe motiv de greutate? Oficialitățile? Adică...? Și cine le-a cerut părerea?

Deci pune poze...


ps/ Noi am avut o experiență mai degrabă pe dos decât cea de care spui tu... Singura „oficialitate” cu care am discutat despre grija pruncului în primele ei săptămâni de viață a fost moașa care ne-a și asistat de-a lungul gravidității, or ea ne zicea tot mereu ceva de genu': „Nu vă faceți griji cu greutatea, e normal să piardă în primele zile; cei mai mulți nou-născuți slăbesc vreo 10% din greutatea la naștere înainte de a începe să pună pe ei. Deci relax!” (Noi normal (!) c-o cântăream de trei ori pe zi, că doar ce altceva aveam de făcut? ) E drept că pruncuța noastră a și avut de unde slăbi.

Andreina draga n-ai urechea toaca deja?!?
Cel putin la noi ( nu la noi in casa, la noi...p-acilea) greutatea pruncului e subiect de mare procupare.
Greutatea si vaccinurile. Ii aia grija de nu se poate.
De cand a implinit Tudor 1 an n-am dat pe dr deloc. Slava Domnului. Atunci m-am lamurit cum inteleg ei greutatea si graficele si i-am bagat undeva dupa ce i-am facut bietului copil toate analizele posibile . Bun, acu' a avut un stomach bug destul de uratel si intr-un final am ajuns si la dr caci am vrut musai niste analize de urina.
Ce crezi ca i-a interesat? Ca are numai 10 kg la 2 ani. Si-i zic pai ok, asa-i, dar a crescut 3 kg intr-un an in care a fost extrem de activ si-a manca doar marti si joi. La care doamna cu carte multa in domeniu zice da, dar totusi pe grafic e pe nush care percentila fata de majoritatea copiilor de varsta lui. Ea e putin ingrijorata......Pai bine, dar graficul lui nu arata ca a crescut? O, ba da, 3 kg cum ai zis, si la varsta asta e chiar ok sa creasca atat intr-un an, basca a crescut in inaltime ff bine, dar totusi pe grafic......
So, daca n-ai urechea toaca deja probabil c-o s-o faci in scurt timp.

amoga,

in maternitate le-am spus ca mai am 2 experiente cu alaptarea, 2 pozitive, ca vreau sa alaptez, ca stiu, cunosc si teoria
asa, spitalul, dat fiind ca ai nascut acolo e responsabil sa se asigure ca copilul e bine, asta inseamna hartogarii, notat cat de des e alaptat, pentru cat timp, cat kk si cat pisa, plus cantarul
normal ca nu-mi venea sa fac toate astea, le-am spus ca nu e alaptarea pe care o vreau pentru mine, el
marc continua sa pierda si ei ma tot stresau sa-mi trimita acasa infirmiere sa se asigure ca nu...habar n-am ce-a fost exact in mintea lor
le spuneam ca mai experianta a 2 care au pierdut masiv in primele zile si care au recuperat tot masiv
inutil, eu am refuzat sa mai primesc infirmiera in casa, ei mi-au trimis protectia copilului in casa, insotiti riguros de politie
.................
asa, dus copilul in urgenta la spital ca sa se asigure spitalul ca nu moare, copil de cateva zile, parca 5 intre alti copii de 2-3-4 ani cu frisoane si eruptii pe ei
mi-e ca le fac io contra raport mai incolo, cand ma pun pe picioare, daca nu-mi trec dracii pana atunci...
ajunsi la urgente o doamne medic, de aceasta data una cu toate rotitele, declara feciorul "more than fine" si le cere celor de la protectia copilului sa inchida dosarul, dosar inchis totusi la o saptamana dupa timp in care mi-a mai intrat o infirmiera in casa, care tot asa, trebuia sa se asigure ca nu ucid copilul prin inanitie

absurd

marc a pierdut peste 11 %, felix a pierdut pana la 2710 de la 3310, asta la 48 de ore, mie mik-a venit laptele in a cincea zi, deci alte trei zile banuiesc ca mai pierduse ceva, la o luna era de 4100 g, cat sa le dea peste botic la toti cu tabelele lor

bendis tot cam si felix, marc a fost cel mai "modest" in pierderi

cu primii 2 am mintit cu nerusinare, adica am declarat senina ca le dau suplimente, ca-s "mama buna" si le dau suplimente
cu marc am avut curaj ca mi-am spus ca-s in canada, alta data oi fi mai atenta...
trebuia sa fi mintit si cu marc, cand sunau sa le spun "creste ca praslea cu suplimente, noroc cu ele!"

gabi, eu ureche aveam ca nu eram defel preocupata, si asta i-a intrigat pe domni, cred ca se intrebau de nu-s drogata )
oo, bine ca s-a terminat

pana acolo s-a ajuns??!!?!

excesul de zel face si el victime, la fel ca lipsa preocuparii..

de apreciat doctorita care stie sa citeasca si bebelusi, nu doar tabele!!!

fain de tot, mai frate!
Ce aiurea, ce ridicol.....ce greu trebuie sa fi fost ptr voi! cat de frustrant cel putin............

bine ca s-a terminat si ca andrei te-a sustinut. Banuiesc ca te-a sustinut, altfel mai dura circul.

Pe la noi, adica prin germania e tot cam invers, adica erau ingrijorati de greutatea copilului dar nu mi se recomanda lapte praf, ci sa alaptez mai mult, mai des, mai mult ...

Nu-mi vine sa cred!
Bine ca ati scapat!
Si eu incep sa cred tot mai mult ca nu ne apartin proprii copii, ci statului.
Ma bucur ca sunteti bine! Cum merge cu EC?

andreina, sincera sa fiu problema nu e ca se ocupa, se ingrijoreaza autoritatile de copiii nostri, problema e ca nu ati colaborat voi. Nu zic ca trebuia sa dai lapte praf, dar trebuia sa primesti infirmiera (am o banuiala ca nu era tocmai infirmiera, poate mai degraba moasa sau asistenta sociala?) si daca nu esti de acord cu ea, ceri parerea unui specialist. Fix la asta s-a ajuns, doar ca nu de buna voia ta, ci cu politia in spinare. Infirmiera aia oricum nu vine de curioasa la oameni in casa, ci e trimisa, nu e tocmai un job usor sa te duci in case unde nu esti invitat. Dar cineva face si jobul asta.

Mie mi-a venit moasa in casa tot foarte des si recomandarile ei le-am imperecheat cu cele ale doctorilor si ale consultantei LLL si daca mi-a dat impar, m-am hotarat eu pe cine ascult. Dar pe moasa am primit-o in casa, i-am oferit un ceai si un biscuite. Nu pot sa zic ca am devenit prietene, nici nu am vrut-o de prietena, ea isi facea doar meseria.

Apoi nu stiu ce impresie ati lasat in general, banuiesc ca a fost un cumul de factori de a escalat asa situatia. Erati tensionati si cu matusa si dati peste cap total, imagineaza-ti ca ai fi tu asistenta sociala si ai intra intr-o casa ca a voastra in zilele alea, ce impresie ti-ar lasa?

Nu vreau sa te supar, dar nu vreau nici sa lasam asa sa se inteleaga ca ingrijirea din partea autoritatilor este dracul gol. Is tot niste oameni, care fac un lucru bun in sine, de cele mai multe ori au si o pregatire corespunzatoare sau multumitoare. Daca se mai si exagereaza, asta e alta problema si avem mijloace de luptat impotriva exagerarilor pe cai amiabile. Si multi pediatri exagereaza cumplit, si schimbam linistiti pediatrul sau cerem alta parere.

Nu trebuie sa ne laudam nicaieri ca ne cresc bine copiii, mai bine lasam ciuda si nervii la o parte si vorbim despre asta ca de la om la om.

Andreina, te iubesc si te ador, nu lua personal, sa nu te superi pe mine, am zis ca explodez daca nu ma descarc acilea

Flori, eu nu aveam nevoie de nimeni, ca-i spunea infirmiera, moasa sau asistenta sociala si punct.
Era oricum infirmiera. Sunt sigura pentru ca asa s-au recomandat, au fost trei in total, si asa am relatat si eu unei prietene, 'infirmiera', care lucreaza in sistem si nu m-a corectat.

Si da, nu eram de acord cu ele si nu am inteles de ce ar fi trebuit sa cer parerea unui specialist, in ce problema, in a scaderii in greutate? Eu nu aveam preocupari in privinta asta, imi cunosc copiii si nu numai, nu exista pui sanatos pe lume care sa nu creasca intr-un final.

Si admitand ca vroiam sa caut specialist, specialist de unde, cum? Stam la 60 km de Montreal, iar specialistii sunt toti ori cei de la Saint Jerome unde am nascut si de unde m-au lasta acasa a doua zi dupa nastere, ori la 10 km de casa, un alt centru social de unde ni s-au trimis si infirmierele.
(Tre sa intelegi cum e organizarea medicala aici, distantele sunt mari, in multe localitati nu exista spitale ci doar centre sociale care acopera diverse necesitati, medicale, etc. )

Mai puteam sa caut unspecialist la Montreal la 2 zile dupa ce am nascut.
Toate presupuneau bataie de cap cand eu tocmai asta vroiam, sa fiu eu cu brotacul fara intromisiuni, doar noi doi, sa ne ajustam, mirosim, indragostim.
Ah, si nu stiu care specialist imi venea in casa, asta insemna eu sa ma deplasez, sa pun copilul in scaunel (la scaunel o sa revin, e monstruos cum e gandit, nu va repeziti ca am dreptate, o sa va dovedesc, dar cica se gandesc la binele copiilor, intre timp de le distrug coloana asta e...practic marc a stat in fundulet in a 2 zi de viata, wow, precoce )stiti toate atitudinea mea despre si sa cobor dumnezei. (scuza-ma Emi).
Daca asta inseamna zile linistite, senine dupa o nastere care sa favorizeze bondingul atunci io-s blonda...oricum is...

Despre politie, aici vin intotdeauna indiferent de ce cand exista o reclamatie, din pura masura preventiva. Nu stiam de scoatem pistoalele sa tragem, deh, cultura nord americana. Dupa ce au vazut galusca care le dansa s-au scuzat si au plecat in treaba lor.

Flori, nu ma pune sa-mi fie mila de infirmiere, domnii angajati. te rog.
Eu cu copilul in toate masinaria asta unde suntem?
Si nu, n-am colaborat, dar nu la modul imaginat de tine. Cand eram in spital imi cerau sa notez de cate ori, la ce re il puneam si cat dura o sedinta la san, cand si cum, cat kk si pisha. Si le-am spus sa ma lase in pace, sa nu mai insiste ca vreau sa ma bucur de el altfel nu sa-i gestionez mesele, relatia cu mine.
Nu am vrut nicicum un inceput in alaptare cu ochii pe ceas cu pixul si hartia in mana si cu cantarul langa noi. Da, le-am parut ciudata, ele insistau si se aparau in spatele "ne facem datoria", si io ce ...imi faceam acolo? Il ucideam cumva incercand sa-i fiu mama cum eu vad, inteleg sa-i fiu?

Toti se aparau, refugiau in spatele a "ne face datoria" si cand m-au pus sa semnez ca e risc de moarte in cazul in care insist sa-l culc cu mine in pat, iar eu acel risc mi-l asum, sunt vinovata de. Si cand m-au pus sa semnez ca-i risc de diaree grava, sangerari interne de nu-i dau vitamina K si o sa moara tot de mana mea, iar ochii ii vor fi impuroiati tot din vina mea ca nici eritromicina nu mi-o placut.

Toti mi-au cerut sa semnez, fiecare pe felia lui si intr-un final realizam si eu ca se intrebau in intreg corp medicat daca nu-s cel putin amish, daca nu de internat.

Astea au fost suspiciunile lor. Inca o data, nu aveam nevoie nici macar de acele persoane de la LLL, ma simteam competenta, in masura sa-i fiu mama.
La un moment dat vocea mea dadea in plans si au si sarit domnii sa ma intrebe daca-s depresa. Mama, cred ca ma mai si decorau frumos c-o mandra de depresie. Atunci m-am adunat si le-am spus foarte compacta fiind ca-s doar extrem de furioasa pentru ceea ce fac, ca au reusit sa transforme ceva ce se presupunea ca fiind exclusiv al nostru in mizeria care era.
Cele doau fete de la protectia copilului au tacut, au inteles si ele ca s-a sarit calul, s-au scuzat si ele spunand ca ele doar urmaresc o reclamatie facuta si asta e... toata lumea are un serviciu greu (nu ma leg acum de cat castiga ca sa completeze fise si sa lucreze doar cu tabele, uitand sa vada omul).

Cand au venit in casa infirmierele era liniste si pace, de fiecare data. Daca eu eram tensionata eram din cauza doamnei vaci cu titlu de infirmiera care-mi intra in casa cu pantofii toc, plina de prfum si inele pe mana, trezeste pruncul si cu mainile reci il dezbraca ca sa-l caute in fund...Am oprit-o dupa ce m-am scuturat din shoc intreband-o ce face, s-a scuzat si mi-a spus ca ea presupunea ca-s de acord sa-i mai faca un control general. Am rugat-o sa-l cantareasca si atat, sa se limiteze la ceea ce trebuia sa verifice ca sa impace sistemul. L-a vazut fara scutec, m-a intrebat de ce, dupa m-a intrebat daca avem bani. Dupa daca am patut la copil, iarasi minune, suntem siguri ca nu avem probleme financiare?
Asa, si i-am dat referinte foarte calma, am trimis-o sa se informeze cu elimanation communication, co-sleeping, se uita la mine ca la extraterestru si in casa ca sa inteleaga totusi pana unde-s lipsurile si unde-i filosofia.
Asta a fost prima infirmiera, dupa a venit a doua. A doua era foarte ok, adica se vedea ca intra cu respect fata de mine, copil in casa,doar ca era in aer, nu stia sa incadreze datele lui marc ref la cu cat, cat a slabit, statistici, recomandari si cauta disperata in tabele. Eu mi-am muscat buzele ca sa stau cuminte, sa nu fac pe inteligenta, le aveam toate clar si le recunosteam oricum in tabelele ei.
Dupa eu am pus mana pe telefon si am sunat la spital rugandu-i sa ma lase in pace, sa nu ma mai preseze, marc are sa creasca, chiar peste limitele din tabelele lor si nah, i-am intrebat ce o sa facem atunci, de o sa-l punem la cura de slabire. recunosc, acolo am sarit calul, am fost impertinenta.
asta a fost dimineta inspre pranz, pe la ora 6 ma trezesc cu cei de la protectia copilului insotiti de politie.


daca io as fi asistenta sociala si as intra intr-o casa cu trei copii din care 2 galagiosi, sosete si chiloti murdari pe holuri, plus o mama cu sprancenele nefacute mi-as spune ca-i o familie normala
am pierdut de mult imaginea idealizata a familiei perfecte

oricum casa era in ordine, fara chilotii si sosetele amintite, aveam pana si biscuiti de cacao inca calzi cand au intrat politistii in casa, iar broasca i-a cucerit pe toti, le-a cantat, dansat, facut glume in toate cele trei limbi de o tot intrebau toti, ne intrebau si pe noi daca suntem siguri ca-i doar de 5 ani.

in cazul nostru ingrijirea din partea autoritatilor a fost un mare...nu-l numesc ca sa nu devin vulgara. au intr-adevar atatea situatii dezastruoase si aici, in Quebec, si lor le casuna "sa-si faca datoria", condusii fiind de contrariere, erau cu totii, mai putin doamna medic de la urgente contrariati de toate ale mele, idei si convingeri.



Flori, totul a inceput imediat dupa nastere, cand am inceput eu sa refuz in bloc orice intromisiune de-a lor in relatia mea cu copilul, si diverse practici medicale. Am acceptat doar screeningul neonatal, acum ca-mi amintesc cum s-a desfasurat imi pare rau ca l-am acceptat si pe acela.
La 36, 48 de ore de la o nastere nu-ti arde sa te lupti amiabil ci-ti arde sa nu te lupti deloc, era exact ceea ce le-am cerut eu. "Stati deoparte si lasati-ne in pace, suntem bine!"

Sacrilegiu! Cum!? O mama sa fie bine cu copilul ei daca ignora total sistemul. Glumim!?

Si ba, io vreau sa ma laud ca demna reprezentanta a neamului ciorilor ce sunt, dar aici, de la om la om, nu sa-i sun pe ei si sa-i intreb daca imi contrasemneaza parerea (ar fi cazul nu, la cate semnaturi am dat eu ca-l ucid...) cum ca-i crescut bine si inca nu l-am ucis.

Atat...si io ma simt mai bine

A treia infirmiera a venit dupa ce s-a consumat episodul cu spitalul, cand acel medic le-a cerut celor de la protectia copilului, celor care au facut reclamatia sa se retraga ca ea nu vede decat o mama cu un copil competeti.

A treia deja ma trata cu manusi, au instruit-o se pare. Acum vreo zece zile a fost ultima ei vizita ca sa cantareasca brotacul.
Intre timp eu instruita de catre o prietena din sistem le-am cerut ca sa-si faca intr-adevar datoria, sa-mi ofere ajutor concret si nu doar hartuire gratuita. Astfel am cerut ajutor domestic in casa si ajutor pentru temele lui Felix.
Daca pot sa mi le dea daca nu sa se retraga, si ei au simtit ca intre timp stiu si sa ma plimb in sistem cat sa nu ma ingroape, dar intreb si eu, aveam nevoie de toate astea?

asa, macar te-ai descarcat, oricum trebuia povestit cap-coada o data totul cum a fost, face bine sa te descarci aici, desi eu te-am cam provocat. Dar te pui tu cu tine la pace. Si asta e important. Si daca o mai fi sa nasti vreodata, stii macar ca nu acolo unde s-a nascut marc.

Acum sunt curioasa daca primesti ce ai cerut, ajutor la teme etc ...

Te pup.

daca mi-l dau da, absolut!
eu nu vreau sa ma bag in scoala copilului, nu fac scoala cu el, vreau doar sa-i raman mama
oricum franceza mea nu-i ca-l favorizeaza

flori, eu acum sunt in pace, am un bratacel superb, e tot laptos , ii da laptele pe afara, pe langa gurita, si tot n-ar lasa tzatza
fatuca canta si danseza langa mine si cel mare pe afara, s-a trezit dim la 7 ca merge la prietena lui, sa ma impusc de draci, el dim la 7 inchide catelul in casa, care plange dupa el, ca sa mearga la noua lui prietena, care banuiesc ca oricum dormea

suntem bine , sunt impacata, multumita cand nu ma iau micile mari frustrari aferente unei vieti in 4 plus un catel
pe andrei il vad doar dim devreme si seara tarziu, cand deja dorm copiii

Andreina, imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asa ceva
Moasa, infirmiera...in Germania, Canada iti vin obligatoriu in casa? chiar daca atunci cand pleci de la spital totul este bine?