attachmentparenting.ro/forum

iaca pozna! din toate tampeniile pe care le gasesti pe net, s-au gasit de ce sa se lege ca fiind cea mai mare si gogonata - cosleepingul. ce i-as da vreo doua bobarnace "inteleptului" astuia...mai urmeaza sa zica probabil ca dupa 6 luni laptele matern devine toxic si am toate motivele apoi.

http://www.adevarul.ro/life/sanatate/In ... 5075.html#

De vreo 3 saptamani, tot ce aude David in casa de la bunici sunt observatii si critici. Au decis ca eu nu l-am educat cum trebuie si s-au apucat ei sa-l invete cand sa zica buna dimineata, cand si cum sa se spele, cum sa stea la masa, sa-i faca observatie ca se murdareste, ca se joaca cu apa etc, etc.

Toata atmosfera asta mi-a facut copilul sa riposteze (era el cu personalitate si inainte, acum e si mai si cand il apuca crizele). Si nu mai asteapta sa zica bunicii ceva, se stramba din start. Si-i agitat in preajma lor, nu se poate controla, face tot felul de prostii. E de ajuns sa deschida bunica gura, ca David face o prostie sau o loveste din senin.
Eu ii gasesc justificari si incerc sa le explic ce gresesc ei, ei spun ca nu vor sa ajunga ca peste cativa ani sa fie luati la bataie de David. Si tot ce aude David e ca-i obraznic, ca-i nesimtit, ca eu nu l-am educat cum trebuie, ca l-am lasat sa faca ce vrea, ca "ma-ta e de vina" "faci numai in batjocura" "du-te la ma-ta" si altele asemenea.
Daca eu tip la David, se uita urat la mine ca de ce tip la copil. Daca tac si-l las in pace pe David, iar nu e bine, ca nu stiu sa controlez copilul.

exemple:
Ieri David se juca cu niste jucarii in ligheanul cu apa. Caldura mare, apa oarecum rece. Stiamc a se joaca acolo, ma uitam la el pe geamul de la bucatarie, in timp ce gateam. L-am lasat sa se joace, pentru ca stiu cat de mult ii place apa si pentruc a in sfarsit aveam o zi calduroasa inc are el se putea balaci.
Iese bunica din casa si, in timp ce intinde o rufa la uscat, ii spune cu vocea ei neintentionat rastita (are un stil de a vorbi de ai impresia ca se rasteste mereu la tine, desi e doar modul ei comun de a vorbi cand nu e in apele ei)> "Sa vezi ce-o sa racesti daca te mai joci in apa rece". Poftim? Pai daca pe mine nu ma deranja, de ce-o deranja pe ea? N-am zis nimic, eram in bucatarie, dar David a reactionat prompt si a stropit-o pe pantaloni cu apa.

Incidente din astea sunt zilnice de cateva saptamani incoace (inainte chiar nu erau, cand David nu se simtea criticat la orice pas).

Azi David a varsat o sticla in care a strans bunica apa de ploaie. E drept, a varsat-o pe terasa si nu s-a oprit cand i-a zis bicu sa nu mai verse apa (dupa cum mi-a zis David mai tarziu, el voia doar sa vada cum curge apa, ii place enorm sa se joace cu tot ce e lichid). Eu as fi luat copilul si sticla si l-as fi dus sa se joace intr-un loc unde nu m-ar fi deranjat ca varsa apa. De plouat o mai ploua in zilele urmatoare, nu-i bai pentru o sticla varsata.
Dar nu, cand a vazut ca David insista sa verse apa, Bicu s-a enervat. S-a enervat si David. Bicu l-a urecheat. David a inceput sa racneasca, sa-l faca bou si prost. Bicu l-a luat de-o aripa, a pus placa cu "ma-ta" si l-a trimis la mine.
A venit plangand, mi-a zis ce s-a intamplat si era asa agitat ca mi-a luat mult timp sa-l linistesc. I-am facut clar ca reactia bunicului a fost exagerata. Mi-a zis ca nu se poate linisti si ca-i vine sa planga. L-am tinut mult in brate si i-am zis ca poate sa planga. Apoi am mers la gradinita unde va merge din toamna si s-a jucat cu copiii. Dar a fost cam apatic si morocanos. Probabil si pentru ca se trezise destul de devreme.

Acum... noi avem un sistem de sanctiuni referitor la gesturi si cuvinte care nu ne plac. Pentru cuvintele urate (gen bou, prost etc, spuse cu adresa) nu are voie la wii un anumit numar de zile (direct proportional cu numarul cuvintelor spuse). Pentru gesturi urate, gen lovit, piscat etc, nu are voie la desene.
Si a mers. Chiar era mai bine asa. David se mai linistise. Pana au hotarat ei ca e mai ok sa-l admonesteze pentru orice nimic.
Ce valoare mai are sistemul asta (la care eu nu tineam, dar l-am facut de gura lor, sa vada ca vreau sa-l controlez cumva) daca ei il lovesc si-i spun cuvinte aiurea?

Catalin se simte intre ciocan si nicovala. Le-a zis de nenumarate ori ca felul in care ei il abordeaza pe david e gresit (nu pentru ca i-am zis eu sa le spuna, chiar a observat si el ostilitatea lor), dar ar face si compromisuri, ca sa-i impace si pe ei.
Asa cum vad eu situatia, compromisurile vrute de ei nu pot sa le fac. Nu-l pot lovi pe David, nu-l pot face sa asculte doar de dragul de a avea un copil obedient. Pentru ca nu vreau un copil obedient.

Gata, m-am calmat acum, ca v-am spus. MA duc sa ma apuc de invatat, ca joi am 2 examene.

offf, bunicii astia . Madi, David al tau seamana destul de mult cu Toma, si tot cam asa l ar fi criticat ambele noastre perechi de bunici . Obisnuiti sa creasca copiii cu piciorul pe grumaz , le a fost fff greu sa l accepte pe Toma. Simtindu i, Toma nu i vroia nici macar in aceeasi camera cu el, ii respingea de cele mai multe ori ..Afara!!!!! Taica meo innebunea, vai ca ce o sa patim noi cu el, ca nu se va integra, ca etc etc. Si cine i acu entuziasmat de cat de e Toma . Caracterizarea facuta de educatoare la sfarsit de an a fost de vis..Este incredibil de dulce, de sociabil, ascultator, ff curios, absolut deloc agresiv etc, ma rog, ceea ce aici se cheama un copil "solar" . Ziceam..l ar fi criticat..pentru ca din fericire am fost in pozitia de a fi f ferma si a le interzice sa spuna ceva. Sotul m a sprijinit, nu au avut ce face. Dar discutiile au fost violente cu ai mei cel putin, socrii nu si permit prea multe cu mine pentru ca nu le am permis niciodata sa depaseasca limitele. Cu parere de rau.. la noi s a ajuns si la arata usa lui maica mea .
David a fost un pic mai maleabil, puteam discuta, ajunge la compromisuri (desi cine l a cunoscut la 3 ani n-ar zice asta ), Toma..un capos si jumatate , nu l scoteai din ale lui. Uite ca fiind empatici, respectandu-l, a inceput sa ofere si el acelasi lucruri . Asta nu inseamna ca totul e usor Ieri: Ceee, crezi ce poti decide tu sa merg la centru estiv la piscina? Daca eu nu vreau, nu vreau, trebuie sa mi respecti decizia. Asa cum decid ce/cand /cat mananc eu decid tot ce tine persoana mea . Astazi am primit si caracterizarea de sfarsit de an a lui D. Wooow, unde sunt cei care l vedeau infractor de la 2 ani jumate, profesoarele sunt extaziate de personalitatea lui, plus ca are 10 pe linie
Scuze de divagatie , stiti voi..closca

Ar fi fost fain sa puteti scapa de sursa de stres, sa nu va vedeti zilnic cu socrii...daca nu se poate..iti ramane doar sa l aperi si sa i fi alaturi lui D...

Ce bine, alinutza, ca nu-i David al meu singurul
Acum is calma. Important mi-e ca David sa inteleaga ca unele reactii ale bunicilor sunt exagerate.
Eu stiu de unde vine agresivitatea lui David. Stiu ca tratat cu drag si calm e si el la fel. Dar ei se tem ca va ajunge un "infractor", vorba ta. Se vad maltratati de David cand va mai creste iar pe mine ma vad cu ochii invinetiti de pumnii copilului.

Si mi-a fost asa mila de David, ca l-am vazut cumva pierdut dupa incidentul asta. Parca nu mai avea energie si nu se regasea. Abia dupa ce s-a jucat cu copiii in curtea gradinitei si s-a intalnit cu prietenii lui si-a revenit

Alinutzaaaa, ce drag mi e sa te citesc. Strang tare pe David in brate, lui Toma ii gandesc sa ramana la fel. Asa i Felix, asa a facut cu o matusica, de mi am iesit io din fire si a iesit cu scandal. Sincer, Madi, eu nu vad solutie la voi cat timp stati in aceasi casa. La noi matusica a plecat convinsa fiind ca s nebuna, dar a plecat. Ti a spus si Alina, unde nu inteleg unii ca gresesc tu nu poti sa taci, deci pe usa afara, sau pleci tu. E singura solutie...

Momentan nu e solutie de plecat.
Tot ce pot face e sa-l fac pe David sa inteleaga ca reactiile respective sunt exagerate si sa evit pe cat posibil intalniri intre ei pana la calmarea spiritelor.

Dupa sesiune plec o saptamana (poate 2 daca rezolv sa am internet) la Piatra Neamt. Doar eu cu David.
Nu stiu ce-i diferentiaza pe oamenii de acolo de cei de aici. Poate pentru ca-s rudele mele, poate pentru ca-s din alta zona, poate pentru ca ne vad mult mai rar si ne tolereaza mai usor pe perioade scurte, dar nu numai ca ne accepta asa cum suntem, ci chiar ma incurajeaza sa-l las liber atunci cand incerc sa-l limitez. Si-l vad asa cum este: un copil de 4 ani jumate, frumos, dulce, istet, cu personalitate, cu iesirile specifice varstei. Mama mea a incercat la inceput sa-mi mai spuna cate ceva inc are nu credeam. Acum s-a convins ca e ok si asa cum fac eu. Singurul lucru pe care nu-l pricepe e cum pot avea atata rabdare
Iar acolo David nu simte nevoia sa se apere in mod agresiv.
Si daca nu ar fi fost perioade bune in care David s-a inteles admirabil cu bunicii! Totul s-a transformat in momentul in care ei au inceput sa fie mai ostili. Asta s-a vazut cu ochiul liber. Pana si Catalin, care e de obicei mai aplecat spre a le da dreptate lor, a observat asta si le-a spus ca schimbarea ei au provocat-o

Madi, mie mi-e teama ca nu-i de ajuns sa spui copilului.. stii, mama, tu ai dreptate dar restul lumii e nebuna. O fi de ajuns sa-l consolezi ca a fost urecheat fara motiv? Daca nu puteti pleca de langa ei, aduna-ti toata rabdarea si intelepciunea, si spune-le bunicilor s-o lase mai moale. Stai si tu cu gura pe ei, cum stau ei pe David. Faulteaza-i cat de des poti. Spune-le cu blandete bunicii cand e cazul: " e foarte bine ca-i spui asta copilului, dar foloseste un ton mai calm, ca David intelege ca esti furioasa, cand tu vrei doar sa te asiguri ca nu pateste nimic." Vorbeste cu ei precum cu copiii: " David plange acum, incearca sa-i spui altfel data viitoare, ca simte in mometul asta nu ca ai vrut sa-l protejezi, ci ca nu-l mai iubesti. Toti il vrem un copil fericit, nu-l mai repezi asa, explica-i mai calm, de mai multe ori! Tine-l in brate si arata-i ca-l iubesti. " Trebuie sa=ti indrepti rabdarea spre bunici, mai mult decat spre copii

Madi, in punctul in care s-a ajuns cu bunicii lui David, nu cred ca mai e cale de explicatii, comunicare. Din ce ai povestit pe forum de-a lungul timpului, mie imi pare ca tu ai facut tot ce a tinut de tine sa le explici, rasexplici astfel incat sa inteleaga. Din pacate, din varii motive, rezultatul nu e deloc multumitor.

Nu poti schimba lumea din jurul tau (presupunand ca ai avea resurse pentru asta), poti in schimb sa pui in balanta avantajele si dezavantajele traiului la comun si, bazat pe asta, ori sa te impaci cu felul lor de-a fi, ori sa pleci.

Imi pare rau! Atat pot sa spun. Cum te-o lumina Dumnezeu! Il imbratisez pe David!

Singurul aspect pozitiv din toata povestea asta urata este faptul ca de data asta Catalin nu mai face front comun cu parintii sa spuna ca e vina ta pentru cum se comporta. Mergand pe linia asta cred ca in cazul in care nu va mutati de acolo, ceea ce stiu e foarte greu, cred ca numai prin intermediul lui ati putea remedia cate ceva, chiar daca se ajunge la situatia in care, stand in aceeasi casa, va ignorati reciproc. Cred ca ar fi cea mai fericita solutie in contextul traiului in comun....nu stiu insa cat e realizabila. Tu sa nu mai intervii cu explicatii, doar sa nu accepti comportamentul, iar Catalin sa spuna verde.n fata ca nu e ok ce fac. Si, bineinteles, pe cat posibil fara niciun apel la ajutorul lor.

Sunt constienta ca sunt doar vorbe, tu esti acolo si vezi ce se poate si ce nu aplica. Mi-e mila ca David trebuie sa se confrunte cu asa ceva. Cred ca de s-ar confrunta Iulia cu comportamente de genul asta ar fi cel putin la fel ca el, daca nu mai violenta in raspuns...ieri o domana s-a gandit ca a fi draguta cu ea inseamna a-i smulge pe neasteptate cordeluta de pe cap! A tipat de s-a auzit in tot cartierul, s-a strambat si s-a uitat atat de urat la ea incat doamna a ramas siderata. Cineva intreba ce s-a intampla, iar eu am spus doar "nimic, doamna nu si-a dat seama ca ceea ce face nu e absolut deloc ok, in schimb reactia ei e cat se poate de normala" si am plecat, lasand in urma un card de oameni care se uitau contrariati. Dar cu ei nu stau in curte zi de zi, pot sa spun ca mi-e egal ce cred, chit ca-i vad aproape zilnic in cartier. Off si vai!

Inainte de toate, trebuie sa va spun ca azi a fost o zi ok cu bunicii. Nici ei nu l-au impuns, nici david n-a avut la ce riposta.

Bine ca n-au fost prezenti in Lidl, unde David a facut prima lui scena. Din aia urata, ca vrea sa-i cumpar o tampenie de lego duplo si scumpa si cu putine piese, ca el vrea si vrea si renunta la toate cadourile de acum incolo, numai sa-i iau cutia aia, care era colorata frumos.
I-am explicat calm ca e o jucarie prea scumpa si cu banii aia ii iau 5 din celelalte seturi care nu-s lego original, dar i-au placut la fel de mult de-a lungul timpului, i-am explicat ca-i pentru copiii mai mici etc, etc. El nu si nu, ca vrea lego city (asa zice el la orice tip de lego sau asemanatoare) si a inceput sa urle. Cand a inceput sa ma loveasca, l-am luat in brate si l-am dus afara, ne-am retras pe marginea parcarii si l-am lasat sa urle explicandu-i ca nu pot cumpara jucaria aia ca nu merita banii. I-am parat loviturile si de cateva ori s-a lovit de mana mea si zicea ca-i vina mea ca s-a lovit,mi-a zis ca-s proasta si bou iar eu i-am pus placa cu "Cine spune ala este" (eu chiar am fost amuzata de situatie, era si cazul sa trecem printr-o criza din asta, ca prea ma laudam ca-i copil super linistit in public), si tot asa. Pana la urma s-a mai calmat si am luat-o pe joaca, l-am imitat, am inceput sa ma maimutaresc ca el, etc. Ne-am linistit, am decis ca un timp nu va mai merge cu noi la Lidl si nici lego nu va mai primi pana in toamna, la ziua lui. A incercat el sa scurteze perioada propunand doar 11 zile dar ramane valabila prima varianta.
Ma bucur ca s-a tinut Catalin deoparte in tot timpul asta si m-a lasat sa gestionez cum am crezut. Ne-au vazut niste oameni care ne cunosc, dar chiar nu imi pasa cine ne-a vazut, consider ca am iesit ok din criza asta.



Alice, eu inteleg foarte bine ce spui si de cand s-a nascut David asta fac, chiar daca nu reusesc 100% din cazuri sa-mi pastrez calmul cu ei. Le-am spus pe toate tonurile posibile tot ce zici tu aici.
Pe de o parte inteleg si-mi dau dreptate. Pana face David cate o boacana iar atunci s-a dus toata intelegerea lor. Ca da, e ok sa fii empatic dar pana-si ia copilul nasul la purtarte. Si cum sa vin eu sa le dau lectii (recunosc ca poate am si un ton prea didactic cand vorbesc despre ce stiu despre educatia copiilor) cand eu ar trebui sa invat de la ei ca doar ei au crescut deja un copil (aici nu mai comentez ca am spus destule cu alte ocazii). Copilul trebuie sa stie de limite, trebuie sa stie cum sa se poarte cu adultii, etc etc, etc, le stiti probabil pe toate.
Deocamdata vad ca David e ok. El nu renunta, cred ca e de ajuns pentru moment sa aiba confirmarea mea ca cei care exagereaza sunt bunicii si ca eu inteleg de ce el are reactiile pe care le are (il simt destinzandu-se cand ii spun asta). Azi l-a provocat pe Bicu la joaca, iar bicu s-a jucat cu el si chiar s-au distrat.
Cu bunicul eu nu pot discuta de-ale educatiei, ca nu va recunoaste in veci ca eu am dreptate iar el nu. Cu bunica e altfel (desi intotdeauna am crezut ca o sa-mi fie mai greu sa comunic cu ea decat cu el). Ea devine ostila cand se simte rau (si are o serie de probleme de sanatate care o supara acum). Ea intelege in mare parte a timpului si-i relativ calma, dar are si perioade ca cea de saptamanile astea, cand nimeni nu-i intra in voie.

Gata, ma apuc de invatat, ca maine am 2 examene. David va sta toata ziua cu bunicii. De obicei, in zile din astea e cel mai linistit copil din lume. Pentru ca si ei au rabdare cu el.