attachmentparenting.ro/forum

http://www.corriere.it/esteri/10_settem ... aabe.shtml

cel putin ca si prima reactie sunt pentru
deci ce credeti, ati fi de acord sa le puneti chipuri cat sa stiti ca s-au indepartat de gradinita, un anumit spatiu

Eu nu aş fi de acord. E o chestiune de opţiune personală, nu de făcut la grămadă. Cei care vor n-au decât să folosească cip-uri sau alte unelte GPS, dar nu sunt de acord ca tuturor copiilor dintr-o şcoală/grădiniţă să le fie băgat pe gât aşa ceva.

a, no
deci ca si masura generala as fi categoric impotriva

am dat peste veste de cateva minute si venea fix sa suprapuna niste ganduri ale mele
ma gandeam ca-mi era foarte usor sa-i las liberi cand erau mici, dar acum ca au crescut si poate s-ar aventura mai departe decat pot eu sa controlez ma vad intr-o situatie destul de dificila
cum sa-i las sa se aventureze in lume fara sa permit sa li se aduca daune?

si in Italia se vorbeste foarte frecvent sa reduca varsta minima la care un copil sa poata sa folosesca singur un accesor*, sa se urce in autobuz singur, etc
si eu ma gandesc ca pe de o parte ar fi ok, pe de alta ma paste o teama teribila cand nu mai sunt in campul meu de actiune (potential) si diversi psihopati ar putea sa profite de ei...

*eu in vara il trimiteam jos pe felix dupa una alta, mergea si stateam ca pe cuie
nu-mi era frica ca ar putea sa se blocheze in lift, stiu ca stie sa-l foloseasca, ci-mi era frica ca are sa pice in ochii cuiva care sa realizeze ca e lipsit de protectie...
as vrea sa-i permit sa se aventureze cat mai mult, dar interior simt ca sunt blocata gandindu-ma la monstrozitati pe care doar adultii le-ar putea simti, pune in act

si iaca ca le-as pune si GPS-uri si orice cat sa-i stiu ca-s pe rau, luptandu-se cu curentii nu la discretia unor psihopati

Vrei sa spui ascensor.


Eu eram in clasa a III-a sau a IV-a, stiam sa folosesc liftul, dar nu m-a ajutat cu nimic, ca s-a blocat cu mine in el, si parintii mei ma cautau disperati ca nu stiam unde sunt (scoala mea era in alt cartier, eu am fost la o colega de clasa din cartierul scolii si cu ea ne-am dus la sora ei care statea in blocul vecin, parintii ei nefiind acasa la ora aia).

bine ca m-ai inteles



eh, vezi?
de aveai chip dadeau de tine imediat

eu tot asa, la 14 ani m-am luat de-a lula, pe campii c-o prietena care visa sa doarma in cort cu baietii
cand m-am prins de combinatie si ma gandeam eu ca eu iesisem doar sa am plimb cu bicicleta m-a abandonat
am intrat in prima casa gasita in cale si am spus tare "eu sunt A, de-a lui cutare, ma lasati sa dau un telefon?"

ok, deja am progresat, telefoane satelitare le cumpar la anul

mai spuneti....

eu anti convins....

argumenteaza

deci din seria contra chip in gradinite e "construirea unui raport de incredere, colaborarea intre parinte, educator; un educator nu poate sa functioneze bine intr-un climat de suspiciune, implicit copilul"

pe aceasi linie e si introducarea webcam-urile in toate gradinitele, cei contra merg pe linia de mai sus, construirea unor relatii avand ca si baza increderea reciproca

mie-mi pare delirant
ca sa vorbesti de incredere alegi, te alegi cu colaboratorul, nu?
ori copiii sunt repartizati la gradinite nu in baza afinitatilor lor, ale parintilor fata de o persoana, un post ci strict in baza adresei cu care sunt inregistrati in registrul primariei

ori cand ai ajuns acolo pentru ca numai acolo puteai sa ajungi imi pare mult sa ceri de la parinte incerdere oarba in conditiile in care anual in Italia sunt diverse cazuri de abuzuri grave

Hm, mie asta tare nu-mi place.
O data tehnic : e un emitator. Nu cred ca poate fi benefic organismului sub nici o forma.
Apoi e o forma extrema de control si exclude increderea.
Fiind un emitator cine are acces la informatie? Cat ai garantia ca numai tu?
Cum si cand il scoti? Da dependenta sa stii vesnic unde ti-s pruncii?
Da, recunosc ca si eu as vrea sa am soiul asta de siguranta, dar nu cu pretul pe care-l presupune un chip.

intr-o vreme aveam o pasiune in studiul teoriilor conspiratiei... . dupa ce a venit bebele mi-m canalizat energia in studiul diverselor chestii despre bebelusi...dar inca mai am in minte informatii cititite atunci si care multe mi s-au parut pertinente...chestia cu chipurile se afla si ea pe acolo...din aprope in aproape - carduri bancare, documente electronice, chipuri la animale, apoi la copii (pe care multi parinti le-ar pune bucurosi, tocmai din siguranta de care vorbea Andreina, de a sti mereu unde e puiul) si in cele din urma chipuirea tuturor - cu "codul unic de bare" al fiecaruia, astfel incat nimeni nu va mai putea vinde si cumpara daca nu are "semnul fiarei" cum apare si in Biblie, lasandu-ne pe toti la indemana sistemului si mai mult decat suntem deja. Sa nu mai zic de incalcarea drepturilor persoanei, ale copilului si chiar a animalului pe care nu l-a intrebat nimeni daca ar vrea sa fie cipuit.

exact asta aveam in vedere sa mai scriu :da' pe copii cum ii lamuresc ca as vrea sa am un asemenea control asupra lor?
ok, ok, discursul despre siguranta lor dar....
Cum obtin acordul lor in deplina intelegere a situatiei sau ma bazez pe faptul ca accepta ptr eu consider ca o fi nimerit, ptr ca au incredere in mine si alegerile mele?
Banuiesc ca atunci cand chiar reusesc sa discearna intre beneficii si neajunsuri/consecinte si sa aleaga pentru ei sunt indeajuns de mari incat sa nu mai fie nevoie de chip.

pe fuga, e vb de libertatea individului. De faptul ca in spatele chipurilor astora se ascunde un supra-control, altul decat al tau asupra copilului (eu nici cu asta nu-s perfect de acord, desi e convenabil pt parinte, evident... dar aici discutam despre a lasa copilul sa aleaga si a nu-i ingradi libertatea... si dup-aia vorbim de control computerizat asupra persoanei). Dar revenind... principala pb e ce se poate face prin acest sistem informatic centralizat... controlul persoanei de catre masonerie et co... pe scurt, libertate=zero.

Imi vine in minte o carte pe care am citit-o in facultate, "Globalizarea si efectele ei sociale" a lui Zygmunt Baumann, care vorbea, printre altele, despre modificarea in timp a tipului de control exercitat de catre puteri fata de mase. Si spunea f fain si plastic cum, la inceput, puterea exercita un control de tip panoptic, adica in care cei putini, elitele, priveau, urmareau pe cei multi, masele. Acum avem de-a face cu un control mult mai subtil si mai perfid, de tip sinoptic, in care cei multi privesc la cei putini Prin intermediul mass mediei, nu numai ca acceptam controlul, ci il DORIM, il vedem ca pe ceva dezirabil (a se vedea integrarea in ue, codex alimentarius, chipurile astea - cica spre binele nostru, ca sa ne faca viata mai buna, suntem cu adevarat innebuniti dupa ele!).

nah, sunt multe de zis, dar la mine cineva mic face revolutie Oricum, eu sunt de parere ca de la chipul in geanta sau buzunar la ala sub piele si la filmele alea sf, in care o persoana e declarata moarta pt ca e stearsa din evidentele electronice mondiale... nu e decat un pas miiic de tot. Si e trist, inca nu suntem masini, ci oameni.

LE: vad ca susurlet aduce in discutie si argumentul religios, subscriu si eu la el, dar primele sunt cele de mai sus, care tin de logica si respect fata de om.
LLE: am inceput mesajul acum o ora l-am terminat acu

luati chip ca si denumire generica
ceva care-ti permite sa stii, inca nu definim in ce limite inscriem acest stii

hai sa-ti spun, de cand am citit cartea aceea cu "Copiii au nevoie de de aventura!" am ramas asa...tampa, dar pozitiv. Imi pare totul atat de ok, normal, firesc, real, recunosc totul la nivel intuitiv ca fiind intr-adevar fundamental in dezvoltarea copiilor intrati in a doua copialrie.

si sunt mai multe aventuri pe care un copil poate, trebuie sa le aiba
una e colectionismul si vanatoarea
sunt mai multe, dar toate implica (auto)impingerea in afara a copilului, competentelor sale, nu stiu exact cum sa definesc in romana
in aceasta deschidere inspre exterior, lume, copilul se confrunta cu el si cu lumea
se defineste prin trairea in prima persoana a aventurii (exista si posibilitatea celei de a II-a persoane, iar industria cinematografica a preluat aceasta caracteristica, nevoie primordiala si ea, a copilului de-a trai aventura, de unde o lunga serie de filme care trateaza argumentul), prin intelegerea si acceptarea propriilor limite, depasirea acestora
ma intorc la episodul meu, cu plecatul cu bicicleta 25 de km la ora 4 dupamiaza fara sa gandesc daca voi mai fi capabila sa fac alti 25 de km pentru intoarcere, noaptea, fara sa-mi pun problema unde voi dormi
ei bine, aceasta experienta nu era negativa, din contra, m-a facut sa realizez ca pot face 25 de km pe bicicleta (wow!), dar ca 50 in aceasi zi imi erau mie imposibili la acel punct al vietii mele
m-a facut sa inteleg ca putina circumspectie nu strica atunci cand spun entuziasmata "da, mergem sa inotam in lac!"
m-a facut sa-mi inving timiditati, sa-mi fiu barbata
fain! si a contat foarte mult ca am fost capabila si sa-mi accept situatia, cand am intrat in punct mort si unde singura mea sansa de-a iesi integra era sa-mi sun bunicii "ma luati acasa?"

deci vezi un chip, un ceva de legatura cu cei in care poti avea incredere nu inseamna control, inseamna colaborare, sprijin, suport

si eu astfel de solutii vreu sa gasesc, mi-e indiferent daca unii il cheama chip sau 666, cat timp raman in contact cu ei e ok
iar contactul nu este de pe pozitia "eu sunt domnul si stapanul tau, eu trebuie sa stiu, decid pentru tine!" ci este de natura "asculta, vreau sa te las sa te joci singur pe coclauri sau in oras, sau daca nu sa te joci sa te plimbi cu autobuzul, sa vezi sa cunosti, sa casti ochii, sa visezi singur, experimentezi in prima persoana, nu sa te uiti la filme despre copii inventivi, curiosi, curajosi, curati si cu buon fine."
"vreau ca toate acestea sa fie ale tale, dar lumea e una care e (pana la 11-12-13 ani eu nu i-as introduce discursurile despre tragedii in care subintra sexualitatea, dar descre copii rapiti si ucisi n-as avea probleme sa-i povestesc), deci ia, tine acest chip, telefon, cod cu bare, numar al diavolului si in cazul in care te simti amenintat, esti amenintat, confuz, pierdut, cheama-ma si am sa vin!"

ceva ca in Taken. ati vazut filmul? fantastic din mai multe perspective, dar acum am in vedere acel fapt in care alesii extraterestrilor aveau un implant in creier, care implant se activa instantaneu cand persoana avertiza pericolul

eh, asa ceva vreau si eu, se poate?

gata pentru azi si maine, dar preluati astfel ideea

tehnologia e ceva fantastic de bun, pozitiv cat timp este folosita in respect fata de noi, devine ochiul dracului cand oricum o pervertim noi, ea doar exista, nu e nici buna, nici rea
noi ii dam, conferim diabolicul sau mai putin, e alegerea noastra

(lasati teoriile acestea conspirative deoparte, adica folositi-le doar ca si puncte de plecare in reflexiile voastre
consider ca e extrem de periculos sa nu vaccinezi copii pentru ca vaccinarea face parte din marele plan de exterminare al populatiei, dar e de bun simt sa nu vaccinezi cand oricum difteria nu mai exista de mai bine de 20 de ani
ati prins ideea?)

da... corect. dar ti-ai pus pb ca o astfel de aventura controlata nu e...reala? E ca la tv, cand vezi pe discovery pe unul care se intalneste cu leul... dar nu stii cati sunt in spatele lui, pregatiti sa imobilizeze leul cu tranchilizante in ptimul moment. sau nu stii ca intre leu si nene e un geam. O astfel de aventura poate fi funny pt copil, ca o zi petrecuta intr-un parc de distractie... dar rolul ei initiatic (moama, ma simt ca la liceu, la comentarii ) tinde spre zero. E fake.
Ori copiii au un deosebit simt al falsului. Detecteaza rapid SIMULAREA fata de real. Si simulacrul e dezamagitor... exact din perspectiva propusa de gabman, adica a LIPSEI DE INCREDERE. Copilul va percepe din toata treaba - zic io, punandu-ma pe mine copil in pielea lui - ca mama nu are incredere in el, ca el tre sa traiasca intr-o lume controlata, o lume "de jucarie". Exact opus fata de conceptul continuu. Copilul nu e integrat vietii adulte, e integrat unei vieti simulate.



exact, un TELEFON MOBIL mi se pare o chestie mult mai inofensiva... si mai utila.
Pt ca la faza cu chipul ala mai e o amagire mare. A ta, ca supraveghetor. Sa zicem ca vezi (habar n-am care sunt capacitatile device-ului si cu cata acuratete ofera informatii) pe Felix catarat pe un perete de escalada fara echipament. Peretele e la 20 min de casa ta. Pai pana ajungi tu acolo, copilul poate sa moara. Cu ce te ajuta ca-l VEZI? Sau ca Bendis a ajuns cu bicicleta la 10 km de casa si e intr-un sat, incoltita de caini... pai pana ajungi tu acolo, o mananca aia. E cu dus si intors controlul asta de la distanta... pana la urma, in situatii CU ADEVARAT LIMITA, ori ESTI cu ei, ori NU ESTI.

io una zic - si nu vreau sa sune a fatalism conspirationist, desi eu cred si in astea - ca urmatoarea etapa va fi ca chipurile de "supraveghere" sa fie dotate cu un miiic -si, normal, f util - butonas de ACTIUNE. Si uite ce frumos il scoti pe Felix din uz daca are vreo tentativa de a se catara undeva. Si nici Bendis nu se poate indeparta mai mult de 1 km de casa. Telecomanda pt copii. Evident, spre binele lor.

(sper ca nu am fo deplasata cu exemplele, erau strict pt a-mi ilustra ideea in general, nu cu referire directa la voi. Si daca pt voi astea sunt exagerari voite si denaturari a ceea ce voiai tu sa zici, gandeste-te ca pt vecinuta ta mai putin ap decat tine... pot deveni realitate maine
Oricum, ca veni vorba... mie cipurile astea mi se par fooaaarteee non ap)

(paranteza 2: io in loc sa scriu aici ar tb sa scriu pt o colega de la fac un eseu pe tema "Dezvoltarea durabila fara controlul populatiei - este posibil asa ceva?" si eram intr-o pana totala de idei, multumesc pt muza )

am niste nerviiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

am scris un mesaj lung si s-a dus naibii.
Nu stiu unde, nu stiu cum!
am mai zis o data ca scriu numai propozitii scurte si trimit 100 mesaje tip sms
pfuuuuuuuuuuuuuuu
brusc ma doare capul
tare ma scoate din sarite reiau aceeasi poveste..........