putem continua discutia ref la frustrarile lor aici?
nu se intampla des dar de cand 'vorbeste' devine foarte frustrata daca zice ceva si eu nu inteleg , sau imi trebuie 2 mins sa pricep ce vrea sa zica.
ieri cand am luat-o de la gradi si-a amintit cand am fost la zoo, si a inceput sa enumere ce animale a vazut acolo si la un moment dat zice ' dots' eu crezand ca-s 'ducks' zic da da . copila incepe ' no no DOTSSSSSSSS' si cand i-am zis ca nu inteleg ce zice, eram si eu vizibil incurcata a inceput sa planga. i-am zis ca-mi pare rau dar nu inteleg si dupa cateva minute am reusit sa o distrag cu altceva [intre timp intre mine si S am reusit sa realizam ca de fapt dots sunt donkeys tu'le.....
].
de dimineata, in bucatarie cu taica-su, citeau o carte si la un moment dat zice ceva aratand la o carte S nu intelege si o intreaba ' ce ai zis? ' ea incepe sa planga si sa urle ' mummy, mummy' . am luat-o eu, a inceput sa ma zgaraie, i-am zis ca ma doare si nu-mi place cand ma zgaraie a inceput sa planga si mai rau .
i-am zis ca inteleg ca-i suparata si ca e ok daca vrea sa planga, noi suntem aici pt ea. mai rau jelea. s-a linistit cat sa o pun la san si pe urma a inceput la loc ; sa nu o ating pe fund, pe cap, pe par, sa-mi dau parul in spate sa nu-l vada, farfuria de pe masa, vreau daddy nu vreau daddy si uite asa vreo 10 mins. dupa s-a linistit , a supt vreo 2 mins si apoi era vesela ca un cintezoi.
am tot citit si stiu ca reactioneaza normal, ca-si descarca anumite frustari, da noi ce facem? fata de ceea ce facem deja? din nou zic, iesirile astea nu-s f dese.