attachmentparenting.ro/forum

da, asa-i, mare parte suntem cu bubele noastre si intotdeauna se iau parintii si se plimba prin psihanaliza nu copiii, se (auto)educa parintii, definesc, (isi) accepta limite parintii nu copiii....
oricum la cate bube am/am avut eu felix mi-a fost cu terrible 2, terrible 3, terrible 4, 5 si 6
pe toate le-a prins, se pare ca 7 are sanse sa-l rateze

ma bucur ca am ajuns aici si nu ne mai ascundem in spatele comodului "terrible 2",3,4 sau ce-o mai fi

pentru ca asta aveam si eu in mine si diana si adana cand ti-am spus ca te-au pacalit cu "terrible 2", nu exista
existam noi cu ale noastre de adus la suprafata si clarificat

andreina :* ti-am zis ca aia cu "errible 2" era, pt mine, un soi de autoironie
Multumesc again

hmmm...as zice mai curand ca suntem o generatia intreaga care incearca (sau nu) sa isi creasca copiii altfel decat au fost ei crescuti.
si aici este de lucrat. e greu sa faci asta.

ilinca, imi pare rau ca nu am reusit sa-ti fiu de folos.

adana, mi-ai FOST de folos! :hug:rice idee sau experienta imi e de folos
(si nu stiu daca s-au speriat crizele de discutiile de aici sau... nu stiu... cert e ca, de 3 zile, suntem iar cei mai buni prieteni dupa 3 sapt de crize non stop, zilnic )

crizele astea...si noi trecem prin ele....
si vorbeam si cu alti parinti care imi spuneau "lasa , trece"
alexandra e un copil cuminte, atata doar ca vrea mereu ca ea, chiar si cand nu are dreptate...si eu uneori am obosit sa incerc sa o conving
si ea zbiara ca sa se impuna si eu zbier ca sa o contrazic...
si la urma ea rade ca sa ma imbuneze si eu cedez , stiind, amandoua, ca finalul va fi acesta...
si atunci, la ce bun crizele....?

grrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr, urluuuuuuuuuuuuuuuuuu
nu mai pot si nu mai stiu ce sa fac; de-o vreme nu ne mai conectam deloc deloc, intr-una ne calcam pe bataturi - azi de ex, urlam intr-una una la alta; parca stie exact pe ce butoane sa apese sa-mi ies si mai tare din minti; acuma am trimis-o-n camera ca sa n-o strang de gat
mi-au scazut foarte mult rezervele de rabdare; si ma irita o gramada de chestii - de ex. ca niciodata nimic nu-i destul; daca vede o ora de desene, negociata si stabilita de comun acord, dupa aia niciodata nu inchide de bunavoie pagina. NICIODATA; daca mancam o felie de prajitura, niciodata nu-i destul una; daca mergem la locul de joaca si stam pana se inchide, nu-i bine ca nu-i mai mult; din vizite plecam cam cand se pregatesc oamenii sa se culce, si si atunci cu scandal, nu merge nicio negociere, nimic; la magazin, chiar daca facem impreuna lista si stim ce avem de cumparat, intotdeauna incepe sa strige ca vrea aia, vrea aialalta - mereu. Nu mai pot. Credeam ca la aproape 6 ani ne putem intelege un pic mai bine, vad ca merge tot mai rau. Si nu mai stiu ce sa fac. Uneori am impresia ca se poarta ca un mic tiran - tipa, tranteste, zbiara, arunca - si mie-mi vine s-o iau pe sus si s-o duc in fundul padurii; sau sa ma duc eu si sa n-o mai aud.

Deci nu degeaba zicea Andreina de adolescentii de 6 anii...Pff, greu! Si a mea "ameninta" la fel, dar totusi sunt inca multe zile f faine, la ea totul se agraveaza pe fond de oboseala exclusiv. Inca mai pot negocia, dar am senzatia ca se intampla asa pt ca dl sot ii cam cauta in coarne tot timpul si stie ca manca totusi inghetata aia cand merge cu el, daca nu i-o cumpar eu. Intr-o zi i-a zis nasei "Mami e o proasta si o vipera, ca nu-mi cumpara inghetata, numai de-alea de care face ea vrea sa-mi dea!!!" Nu ma intrebati de unde a auzit de vipera...ca de proasta e plin parcul, nu ma mir!

auuu
la de-astea iau foc in 90% din cazuri; nu reusesc nicicum sa raman calma; ma uit la prietena mea, care are 3 care-i spun "cea mai rea mama din lume" si tot felul de alte frumuseti, si nu pricep cum poate s-o ia asa lejer si sa ramana la fel de zen; eu mor

Ralu,
I know what you mean, desi eu n/am probleme chiar asa mari, Mihai a devenit mai digerabil,, ca sa zic asa si datorita aparitiei lui fra-su si a invatat ca nu exista doar el si dorintele lui pe lume.
Dar te inteleg ca reactie. In primul rand, ai temperamentul propriu destul de vulcanic , apoi, stii chestia cu parintii, in situatii emotionale, gen furie extreme, tindem sa reactionam ca ei (eu acuma ma refer la parinti pe care nu vrem sa-i copiem, nu de aia super misto, la care vrem si acu sa ne cuibarim in poala).
Teoria cu trasul aerului in piept si discutii calme, usor stupide, gen Thomas Gordon (-vad ca esti suparata ca trebuie sa plecam- ), o stim toti, dar cand vezi negru in fata ochilor e mai greu. Plus ca si copii au firea lor personala , mostenita intr-o proportie mare de la noi,deci pot fi la fel de vulcanici ca noi.
Ce ma ajuta pe mine, cand simt ca intru intr-o perioada cu urlete, pedepse si copilul care reactioneaza din ce in ce mai rau la astea (logic):sa-mi recitesc literatura de parenting achizitionata de-a lungul vremii (banuiesc ca ai si tu) sau ma mai dau pe site-ul Andreei Ursu, care, desi se refera mai mult la chestii legate de scoala, imi alimenteaza rabdarea, respectul si dragostea pentru copchil. Deci rabdare si tutun , daca e cazul. (eu recunosc ca mai trag o tigara la cea de seara, din cand in cand, in timp ce ma uit la stele).

Ralu, chiar nu insinuez nimic, dar petreceti timp de calitate impreuna? Cumva sa fiti doar voi, sa aiba atentia 100% asupra ei. La Teo se intampla asa; e 100% scorpie daca nu are suficienta atentie. Cum ne ocupam de ea, ii acordam atentie nedisimulata, cum isi revine. Ma rog, nu vrem, insa serviciul, casa, oboseala, le lasam se joace, sa se descurce singure, desi fizic suntem aproape, dar cu gandul suntem departe tare.
Bine, si Teo are ale ei: tre' sa comenteze. Si chiar cand nu are nimic de comentat, macar tre sa scoata un "Dar...." . Apoi inchide gura, ca-si da seama ca nu are ce spune, dar e automatism. A ajuns anul trecut parca sa ceara racheta de badminton ca ne jucam... Tac#su a zis ca mai vrea sa dea 25 de lovituri... Ea a spus: "Ba nu, 30!" Nici macar nu si-a dat seama ca e in dezavantajul ei , ca tac'su a fost imediat de acord.
Desenele nu-s chiar pe timp la noi, ci pe "episod". Adica chiar daca zicem o ora, dupa ora aceea mergem si spunem ca dupa ce se termina episodul, sa inchida. Asta o fac. Insa sa inchida din proprie initiativa, no way!!! Nici macar nu ma astept la asta
Sa-mi spuna proasta, etc, eu nu concep. Atata vreme cat eu nu le spun lor, ma astept ca nici ele sa nu-mi spuna. Ma astept la o anumita politete in limbaj, desi na avem si noi scaparile noastre. Dar nu folosind anuimite denumiri la persoane.
De strigat...mda , la mine e boala grea, ma lupt din greu cu asta.

Mi-aduc aminte de playfull parentig si incerc sa o dau pe ras sau sa-i raspund cumva in acelasi ton, chiar daca nu folosesc apelativele respective. E o realitate, nu am cum s-o neg, daca eu imi permit sa-i refuz chestii, trebuie sa fiu pregatita sa accept si refularile ei, ca doar nu are aceleasi notiuni ca mine sa gestioneze conflictele. La fazele astea daca le iei ad litteram de regula nu iese decat mai rau.

eu am alt mic conflict dar cu altcineva care ma trimite la consiliere pe motivul ca nu stiu sa fiu o autoritate in fata copilului... eu am raspuns:
"A reusi sa te impui sau nu in fata cuiva nu inseamna ca ai o problema. A nu avea o parere personala clara despre un anumit subiect nu inseamna ca ai nevoie de consiliere."

daca nu il fac pe vlad sa faca ce ii cer eu inseamna ca trebuie sa merg la consiliere?
aseara mi-a facut o criza pe strada...de regula, stiti ma enervam, aseara eram foarte calma si relaxata in timp ce vlad urla pe strada ca vrea chipicao alea cu cartoane benten, i-am explicat scurt ca nu-i cumpar porcarii, poate sa faca circ cat vrea ca tot nu cumparam... azi e foarte cuminte, probabil la gandul ca daca e cuminte si nu urla pe strada sau in magazin ii voi cumpara... i-am explicat ca nu are legatura cumintenia cu cumparatul...acum ce a inteles nu stiu...dar inca nu comunicam bine...tot am senzatia ca vorbesc de una singura... poate prea pun accent pe legume si fructe, stiu si eu

Relaxează-te, trage aer în piept și gândește-te că nepoții o să fie și mai și... vezi?!? Deja parcă-ncepi să te consideri o norocoasă...

Nah, al'fel vroiam să spun numai că o înțeleg perfect și-i dau dreptate absolută Allei când nu cedează după o SINGURĂ felie de prăjitură... HELLO! Am văz't ce prăjituri ești în stare să faci, deci care om de pe planeta asta întreg la minte se poate opri după, auzi acolo!, o singură felie?!? Pot înțelege dacă tai o felie minusculă, o pui de-o parte, după care servești restul platoului... da' invers?!? No freakin' way!

Așadar, doamnă, e timpul să-ți reconsideri așteptările... fi rezonabilă, ce naiba!

) Bine punctat, amoga! Ca mie imi scoate sufletul numai cu pozele, daramite Alla, biata, cum sa reziste?

http://www.npr.org/blogs/health/2011/12 ... c=fb&cc=fp

alegeti "listen to the story" sunt mai multe informatii decat in articol

si daca aveti timp: interesante comentariile..si diverse...

a, da, si asta, f fain explicat:
http://carriecontey.com/blog/video-1-pa ... /#more-299