attachmentparenting.ro/forum

De martea trecuta David merge cate 2h la gradi. Ziua in care eu voi incepe sa lucrez e tot mai aproape, asa ca prefer sa il adaptez cate un pic si nu dintr-o data.
Nu mai stiu daca am povestit sau nu, insa.... e mai bine decat ma asteptam. Pentru el (in sensul ca inca nu am observat schimbari mari), dar si pentru mine, chiar daca nu e deloc usor. Doar ca nevoia ma motiveaza.
Saptamana asta am trecut la program de 4h pentru ca eu am inceput un curs si sunt nevoita sa lipsesc 4h. Ii las in fiecare zi ceva hranitor ca sa i se ofere (iaurtel, biscuiti, turtite de orez), dar pana acum doar turtite a mai molfait uneori. In rest... mi se spunea ca refuza. Azi, cum am plecat un pic in graba si nu i-am oferit sanul dimineata pana sa il vad eu ca se alinta lipit de mine (oricum.... toata noaptea a supt si mai ales spre dimineata), eram oarecum tentata sa cred ca va papa. Insa aveam si retineri. Asa ca atunci cand m-am dus dupa el am si intrebat cum s-a desfasurat totul din punctul asta de vedere, una dintre ingrijitoare nu vazuse pachetelul pus in ruscacelul copilului, asa ca... nu i-o oferit nimic. M-a cam lasat fara replica, dar intr-un fel mi-am zis ca poate e mai bine, ca va suge mult si bine la pranz si apoi poate papa cu mine un pic de piure. DAR... l-am pus la san la gradi. Cum stiau ca nu a mancat de dimineata, chiar m-au incurajat sa il pun la san pe loc si nu il masina... A tras de cateva ori si apoi gata, zambind a inceput sa se uite dupa ceilalti copii.
Intrigata, am gandit atunci ca poate e mult zgomot, sunt copii, alte tentatii... si continuam acasa. Dar nici acasa nu a mancat mai mult decat o facea dupa 2h de stat fara san. Si nici piure sau fructe nu a papat mai mult decat alte dati...
Sa ma gandesc ca cele 4h la gradi au fost ca o plimbare mai lunga, in care au fost atatea de vazut si de facut incat nu i-a fost foame? Sau ca poate nu a papat mai mult (asa cum ma asteptam eu) ca sa imi atraga atentia ca... il dezlipesc in ritmul meu si nu al lui? E senin, cu chef de joaca si rasete in preajma mea, fuge prin camere, se intoarce la mine si se lipeste la pieptul meu, iar fuge in alt colt, isi ia jucariile si sta multumit cu el, iar ma cauta si tot asa...

Astazi David a stat 4 h, cu pachetel vizibil, ambalat si cu mentiunea expresa "Are mancare. Daca refuza, nu insistati. Il luati in brate si atat..."
Dar rezultatul a fost cam acelasi: nu a vrut sa pape. Nu s-a enervat cand i s-a oferit iaurtelul. A probat si apoi a scuipat. Au mai incercat sa ii ofere un pic, dar... nimic. I-au dat un biscuitel fara gluten sa molfaie, i-au cantat, i-au adus jucarii (cand mi-au povestit asta le-am spus ca pentru mine treaba asta cu distrasul atentiei nu intra in viziunea mea, ca vreau sa fie copilul constient ca i se ofera mancare si sa il lase pe el sa decida daca vrea sau nu, sa nu ii faca avioane sau sa foloseasca alte trucuri pentru a-l insela si a-l hrani. Daca refuza sa nu insiste), au mai incercat sa ii dea 2-3 lingurite si apoi gata, au trecut iar la joaca.
Per total... a molfait un pic din biscuitel.
Mi s-a povestit ca dupa ce il las dimineata, vreo 2h este plin de energie, curios si cu chef de joaca. E incantat sa vada copii si culori in jurul lui, rade cu pofta, merge in 4 labute cu mingiute sau diferite jucarii in mana, copiii mai marisori se iau dupa el si merg toti in 4 labute.... DAR... cand incepe sa fie obosit maraie si cauta sanul. Atunci incepe miticutul sa simta ca eu nu sunt langa el. Nu reuseste mai deloc sa adoarma. O face in bratele uneia dintre cele 2 profe, dar cum il lasa in patut se pune in fund si vrea in brate. Asadar nu doarme.
Eu cand merg sa il iau initial incepe sa planga. Se ghemuieste in mine, dar dupa ce il strang tare in brate se linisteste, priveste ceilalti copii, incepe sa chiuie si apoi chiar se zbate sa il pun jos, sa ia vreo jucarie sau sa stea langa vreun copilas. Dar sa ma stie acolo, sa intoarca privirea si sa ma vada...
Ajunsi acasa l-am pus la san. Nu a papat mult, dar a adormit imediat.

Discutand cu cea care se ocupa de el, mi-a propus sa ii duc suzeta maine, ca poate il consoleaza si il ajuta sa adoarma in lipsa sanului. Cu mine in preajam o molfaie in coltul gurii pentru gingii cand o mai gaseste prin cutia cu jucarii. Dar nu mai mult. Credeti ca ar fi mai bine sa incerc asta? Eu stiu ca nu e vorba de nevoia de a suge, ci de caldura mamei, de mirosul meu, de gustul de laptic...

P.S.: Saru-mana pt topic. Stiam ca nu se incadreaza bine la (auto)diversificare, dar cum principala mea curiozitate era legata de atitudinea buburuzului fata de mancare, am scris acolo...