mihuta scrie:
Chestia e ca pot sa evit, pot sa ma intorc acasa, inima mea asta vrea, ca dovada reactiile absolut ciudate pe care le-am avut cand am vrut s-o sun pe vara-mea, dar ma gandesc ca poate o absenta de o noapte poate fi un pas catre intarcare, nu? Nu ca ma astept sa nu mai suga cand ma intorc, dar faptul ca ar dormi fara probleme fara mine si lapte m-ar incuraja si pe mine si pe ea sa acceptam ca e posibil si fara san, nu?
Plus ca ma gandesc ca mi-ar fi benefica o seara doar pentru mine, sa pot sa invat, chiar daca nu simt nevoia de libertate, poate ar trebui sa profit de ea cand mi se ofera ocazia si nu cand simt nevoia, nu?
eu nu prea cred ca o absenta de o noapte poate fi un pas catre intarcare, intarcarea merge mana in mana cu disponibilitatea copilului de-a se desprinde si nu doar de san
nu ma refeream la regresii in alaptare, mie alaptarea galustei nu prea mi-a creat probleme, nu m-a apasat si chiar daca au existat se vede ca nu le-am remarcat
ma refeream la regresii in ordin de disponibilitatea de-a se indeparta de mine
daca inainte iesea cu frate-su si taica-su doar salutandu-ma ocupata dupa nu mai iesea si punct.
daca inainte ramanea cu frate-su ca eu trebuia musai sa plec undeva ii gaseam jucandu-se multumiti
dupa doar sa incerc timid sa exprim ca as iesi se lasa cu lacrimi
au fost cateva luni bune ca imi spunea "tu ai plecat la paris si mi-ai lipsit mult si eu plangeam, plangeam, plangeam"
abia acum incepe sa relateze fara sa simt durerea in tonul ei
eu vad situatia asa: din perspectiva fetitei si din perspectiva ta
si nu le-as amesteca
daca vrei sa ramai ca sa gusti din libertate apoi ramai, e legitim
din perspectiva copiiilor mei eu nu m-as amagi ca prin introducerea in situatii noi, stresante le-as procura si declicul in diverse progrese
si
aici