ma puneti si pe mine in tema?
nu am apucat sa citesc cartea aia, desi este pe lista.
de ce este asa de rau sa fie in centrul atentiei?
eu aici il cred pe winnicott si instinctul meu.
cat e bebe e sanatos sa te adaptezi tu lui, si sa afli de la el cand nevoile de tine ii scad.
si-i scad.
eu as putea sa fac orice in casa, iar ea si-ar gasi de lucru.
nu stiu pentru cat timp, probabil pana i s-ar termina rezervele de autostimulare.
dar ma simt aiurea.
si, in plus, imi place cel mai mult sa petrec timp cu ea.
deci ce anume nu e bine?
ce se intampla si nu-ti place?
sau ce spune teoria asta care te face sa vezi ca nu-i bine asa?
(eu cand intreb intreb, si cand am o teorie o spun, asta ca sa nu para cu nu stiu ce ton intrebarile mele. sunt fix cum sunt. vreau raspunsul la ele)
intre timp am citit ce a scris andreina, poate asa pot sa inteleg.
delia era perfect ok sa-si ia ceea ce-i trebuia singura, daca era la indemana, si incercam sa le pun.
nu aspira sa apese pe butoane la care nu ajungea.
cand a inceput sa mearga nu mi-a parut ca doreste in mod special sa se deplaseze vertical, inaintea sa o si faca.
parea perfect ok sa mearga in patru labe, sau sa stea in picioare pe loc.
imi amintesc, apoi, de o vizita la bunici in care a inceput sa spuna ca nu poate singura sa se imbrace, apoi de o alta in care mi-a spus ca nu poate singura sa se stearga dupa pipi. o alta in care a invatat ca sticla de apa de doi litri e grea si nu o poate cara. (dar poate bea din ea direct
) desigur, toate erau lucruri pe care le putea face inainte, si nici nu se gandea ca are asta vreo legatura cu vreo competenta personala, ci doar cu dorinta ei de a fi : imbracata ,stearsa, ne-insetata.
a... si mi-a spus ca la gradinita a invata sa greseasca, de la o colega. ca inainte nu gresea, doar nu-i iesea pe o foaie, din prima/si incerca pe alta.
sper ca se intelege unde bat. deci am vazut cum apar cereri destul de ne-naturale. si frustrari aferente.