Posibile probleme datorate unei dezvoltari neuromotorii cu secondarea adultului
1. Copilul fiind manipulat se regaseste in permanenta constrans sa stea imobilizat in aceasi pozitie. Foarte mic fiind este pus pe burta miscarile fiindu-i limitate. Miscarile copilului caruia i se permite sa ramana pe spate sunt mai libere, copilui permitandu-i-se sa intoarca fara efort capul de la dreapta la stanga, sa loveasca cu picioarele, etc. Mai tarziu copilul este constrans sa stea in fund unde, la fel, se va regasi imobilizat. Si mai tarziu va fi pus in pozitie verticala, unde se va regasi din nou imobilizat. Practic primul an de viata acesti copii manipulati si-l consuma intr-o continua imobilizare.
[...]
4. O alta anomalie care merita o reflexie e faptul ca pentru toata perioada primului an de viata copilul care este tinut in pozitii pe care nu poate sa si le sustina va depinde de ajutorul adultului. In aceasta conjuctura copilul ramane imobilizat. De exemplu, in sezut fiind va avea nevoie de adult care sa-i recupere jucaria, care a alunecat in afara campului sau de actiune.
Un copil sanatos are nevoie de tot mai multa activitate in paralel cu dezvoltarea sa neuromotorie si daca ajunge sa fi astfel imobilizat, condamnat la imobilitate incepe sa se simta impotent, nelinistit, nemultumit, nesatisfacut. E unul din motivele pentru care el incepe tot mai des sa solicite adultul sa-i schimbe pozitia punandu-l in fund, in pozitie verticala, tinundu-l de maini ca sa umble, etc.
Conditii care favorizeaza miscarea activa:
- securizarea afectiva a copilului
- necentrarea adultului pe copil, adica adultul se va feri sa-l invete pe copil cum sa se intoarca, cum sa stea in fund, cum sa umble. copilul va fi lasat initial, intr-o prima faza doar pe spate lasand copilului posibilitatea de actiune
- daca copilul se prinde de mama aceasta il accepta, contine, dar nu-l ajuta sa se deplaseze
- mai tarziu cand copilul invata sa umble se evita pe cat posibil sa se ofera mana copilului. mama se limiteaza in a fi doar baza sigura, menita sa confere siguranta interioara, copilul fiind acceptat, continut daca solicita, dar miscarea ii apartine
- mama nu interzice, nu impiedica nici o tentativa spontana de-a copilului de-a se misca, deplasa
- copilul care incepe sa se tarasca, mearga de-a busilea i se vor asigura toate conditiile necesara ca sa o faca, adica: spatii largi (nicidecum patuturi, tarcuri, etc), curate, securizate (unde sa nu aiba acces la prize, de unde va disparea bibeloul preferat al bunicii)
faptul ca un copil nu este in mod direct ajutat, ca se evita stimularea acestuia directa prin indemnuri, jucarioare puse strategic nu semnifica indiferenta din partea mamei, mama fiind complice bucuriei copilului intrat intr-o noua dinamica posturala.
Experimentarile (copilul prin toata aceasta miscare activa experimenteaza, se experimenteaza) autonome, independente sunt cele care il satisfac, il imping sa mearga mai departe.
imbracamintea:
- haine gandite in asa fel incat sa nu obstaculeze miscarea (eu am renuntat la body, ai mei erau tare impiedicati cu body pe ei, faine, tinuta din 2 piese permite o mai posibilitate de miscare)
- descult pana cand copilul are o determinata siguranta in mers
- suprafata pe care se depèlaseaza trebuie sa fie suficient de dura ca sa aiba o buna priza, prindere copilul, dar si suficient de moala ca sa nu-i creeze discomfort (un covor curat e perfect, patura nu mai e perfecta pentru ca nu sta fixa, vara se poate direct pe pavimente de lemn, marmura. afara direct pe iarba)
Analiza si evaluarea dezvoltarii neuromotorii la copiii carora li s-a permis miscarea activa
Acesti copii se caracterizeaza printr-o mare mobilitate nefiind constransi la o situatie de imobilitate. Se observa ca pregatesc cu saptamani inainte o noua etapa de dezvoltare (inainte sa se puna in sezut exerseaza diferite atutudini posturale) punand la punct
miscari preparatorii. In curentul de abordare opus acestuia - miscarii active- se ignora total aceasta etapa preparatorie de dezvoltare. Exerseaza activ in a sta in picioare, a se indoi, a se inalta, experimenteaza numeroase forme de echilibru in picioare inainte de-a face primul pas (Bendis incerca sa se deplaseze modulandu-si talpa, facand priza cu degetele picioarelor si se deplasa asa cu jumatatile de cm
), In baza observatiilor facute de Pikler in aceste etape de dezvoltare copiii isi dezvolta capacitatea de a fi prudenti. In 20 de ani de supraveghere a acestor copii institutionalizati (1500 de copii in decursul a20 de ani) carora li s-a permis miscarea activa nu s-a inregistrat nicio fractura. Se evita in mod atent ca copilul sa fie lasat intr-o pozitie in care el nu a reusit sa ajunga anterior. In aceasta etapa de dezvoltare necesitatea copilului de-a recurge la ajutorul adultului in timpul desfasurari propriei activitati este una foarte diminuita. In fapt, pe masura ce copilul creste creste si nevoia de activitate, acesta se misca cu o siguranta si o abilitatea tot mai crescuta, se poate regasi singur cu o facilitate si o siguranta proprie acesto copii.
Un avantaj al acestei dezvoltari consta in
continuitatea activitatii copilului (tot Bendis, pe care pe la 8-9 luni nu stiam pe unde mi-e prin casa
, era prinsa de ceva, numai ea stia ce si nu eram obraznica s-o deranjeaz
)