ananda scrie:
intre timp am devenit si eu absorbita de fanteziile lui, de povestile lui de seara, de jocurile la "televizoarele lui imaginare"
Asa ca m-am relaxat cumva, dar subiectul ramane de actualitate. Si ramane asa pentru ca eu in copilarie am trait intens in imaginar, practic am si acum probleme cu conectarea la realitate, si am senzatia ca l-am impins si pe el in directia respectiva. Face clar diferenta intre imaginar si real inca de cand era foarte micut, dar parca imaginarul e prea important in "economia" lui personala. Si il vad avand dificultati de comunicare cu alti copii, care nu inteleg jocurile lui imaginare, si il vad foarte dornic sa impartaseasca cu altii... Si un pic ma intristez. [/color]
ceva ce mi-a placut la educatoarea Cezarei a fost ca le-a vorbit despre imaginatie, despre cum sa isi foloseasca imaginatia... mereu ii vad pe copii ca se joaca de-a chestii, impreuna, insa fiecare cu imaginatia lui.
eu nu ma ingrijorez, mi se pare fenomenal, poti sa ai orice, oricand... cezara cand nu gaseste ceva zice ca o sa se joace cu respectivul obiect din imaginatie. pe urma isi creeaza o lume a ei, paduri, corabii, castele... si stie perfect ca e imaginatie
o treaba ce ma bucura e ca nu se mai rusineaza sa faca asta... inainte se rusina cand ne uitam la ea, dar a vazut ca nu radem de ea, ca intram in joc si se simte libera sa se joace imaginar pe langa noi.