eu am cartea, dar n-am reusit sa o citesc decat pe sarite
Citat:
despre teoria punctelor de cotitura, cum afecteaza ele dezvoltarea emotionala si comportamentala a copilului si ce e de facut.
teoria punctelor de cotitura....hmm, n-am intalnit inca, dar cum spuneam am citit-o pe sarite
imi place si nu-mi place Brazelton, in functie de argumentele si maniera in care le abordeaza
acum citeam despre cum vede el somnul la copii, cum trebuie un copil sa fie invatat sa adoarma singur, iar sugerimentul cu pusul unui lant la usa care sa-i permite copilului sa deschida usa si sa cheme, dar nu sa iasa mi-a lasat asa un gust amar
in cartea amintita de tine nu-mi place expunerea, adica ma plictiseste sa citesc despre Minnie, Tim, Billy
reusesc sa citesc despre tipologii, dar despre un copil imaginar sau nu care sa exemplifice o tipologie deja e prea mult pentru mine
cred ca(,) cautam ceva mai multa teoretizare, expunere a unor convingeri, principii educative
de ex. expuneri ale unor concepte, de ex. ce e autostima, cum se construieste, etc
deci cartea asta chiar nu am gustat-o
in schimb mi-au placut altele unde l-am gasit mai accesibil mie
cred ca recunosc foarte multe situatii de modelare a copilului, asta ma deranjeaza, cum, cand trebuie dus la culcare, cat, cum trebuie sa doarma, sa manance si ma seaca chiar daca moderarea este sugerata in maniera blanda (tot porcarie e dupa mine, in locul unui parinte dulce care tot insista sa modeleze prefer unul exploziv care cand si cand mai sare calul, dar in linii mari reuseste sa se retraga din calea copilului)*
toate astea sunt ale copilului si devin ale parintelui doar daca afecteaza bunastarea acestuia, pana atunci parintele nu poate decat sa-i permita copilului sa adoarma sau mai putin cand, cum vrea
sa manance cat, cum, cand vrea
* am cunoscut un copilas care m-a surprins enorm de mult, intens, m-a marcat ceea ce am vazut
are o mama vesnic blanda care interzicerile le face prin joc, distragerea atentiei
si copilasul asta niciodata in prezenta mamei nu facea ce a facut cand mama a disparut si l-a lasat in grija cuiva
atunci a luat o motocicleta imensa, s-a pozitionat pe ea si razand (ah, furia nu e o stare acceptabila deci copilasul nu si-o permite decat foarte rar) a trecut peste toate jucarioarele distrugandu-le actiune care in prezenta mamei ar fi nascut doar deviere de la actiune cu zambete mari pe fata
eu ii prefer pe ai mei care stiu sa ma trimita si naibii cand simt nevoia, dar pe care ii stiu ca daca-i las senini intr-o camera atunci n-au sa-mi distruga cu zambetul pe buze lucrurile