attachmentparenting.ro/forum

textul per ansamblu e ok dar concluzii practic nu exista. nu se da nici o solutie, se zice numai ca trebuie sa ... bla bla. poate ca ar merita discutat si oferit cateva idei practice.
de asemenea mi se pare ca evita destul de abil sa vorbeasca despre dificultatile unei mame imediat post natal. iar in Romania o problema in cazul rooming-in-ului ar fi faptul ca, stand in camera cu inca vreo cateva mame, se vede pusa in fata situatiei de a primi un sir nesfarsit de vizitatori (ai ei si ai celorlalte) ceea ce nu e prea benefic nici pentru reducerea infectiilor postnatale nici pentru linistea ei si a copilului.

adica... e un articol scris dintr-o perspectiva teoretica si masculina, dar cred ca ar merita putin aprofundat si prezentat mai realist. dintr-o perspectiva mai feminina, ca sa zic asa!

Pai pentru asta se pune articolul si pe forum, ca sa se poata discuta pe marginea unui articol/unei traduceri. Articolul asta este doar o traducere, nu un articol propriu-zis (sinteza etc.).

Acum nu stiu cum e in Romania la spitalele care ofera rooming-in, ca am inteles ca la celelalte sunt cam multe mame in camera. Insa in momentul in care se ia hotararea sa se ofere rooming-in, trebuie automat redus numarul de paturi de mame, deoarece undeva trebuie sa incapa si patuturile bebelusilor. Si in alta ordine de idei: eu am nascut in Germania la un spital cu rooming-in, si eram trei mame in camera. Amu ca ni s-a sugerat ca trebuie sa ne odihnim noaptea si celelalte doua mame au fost foarte de acord si si-au dat copiii la camera nou-nascutilor, iar eu capoasa am zis ca nu de aia m-am dus la spital cu rooming-in ca sa imi "predau" copilul, si din cauza Monei nici celelalte doua mame nu s-au putut odihni cu adevarat, e alta poveste.

eu am beneficiat de rooming-in in cazul ambelor nasteri

cand l-am nascut pe Felix eram intr-un salon cu 5 paturi, dar doar trei erau ocupate
existau orarii in care se puteau primi vizite de la familiari timp in care copiii erau dusi la infirmerie
iar in afara acestor ferestre copilul putea sta cu mama daca mama isi dorea acest lucru
dar nu prea se inghesuiau
eu l-am luat pe Felix cu mine, mi-l luau doar cand erau vizitele neamurilor si atunci se umpleau salonul, cate 25 de persoane

cu Bendis eram intr-un salonas mic cu 2 paturi si o baie
iar vizitele nu se primeau in salonul in care erau mamele cu copiii ci intr-un alt salon, lipit celui in care statea mama si copilul, despartit printr-un geam
daca se vroia se tragea perdeluta, daca nu asta era
si dat fiind ca in acel salonas nu intrau oricum rudele copiiilor li se permitea sa stea 24 din 24



la ce anume te referi?
deci eu cand am nascut aveam lectiile destul de bine facute, partea teoretica, si stiam de importanta contactului si tineam la el, cred ca asa am reusit sa indepartez multe din dificultatile pe care le-as fi avut

hai sa las si partea feminina din mine sa vorbeasca, de era dupa mine, mai exact, nu dupa buzunarele noastre apoi as fi nascut acasa
am ales nasterea la spital din cauza costurilor aici o nastere acasa costand 2500-3000 de euro, bani pe la acel moment nu-i aveam

cand vorbesc de dificultatile post natale ma refer la faptul ca in zilele noastre nasterile naturale fara epiziotomie au devenit o raritate. si daca am vazut femei care a doua zi dupa cezariana erau fresh, am vazut si altele care post epiziotomie erau absolut terminate.

eu am fost din categoria intermediara: adica am avut niste dureri crunte dupa cezariana si am refuzat analgezia pentru ca stiam ca toate drogurile ajung in lapte. si m-am mobilizat cat am putut de repede, si am mancat imediat, ca la hemoglobina 8 cat aveam dupa nastere... si mi-au trebuit 4 ore ca sa ma trezesc suficient din anestezie incat sa-mi pot tine copilul n brate, iar cand l-am tinut nici macar nu mi-am adus aminte sa-l alaptez, atat eram de ametita!
in spital ma tineam de pereti ca sa ajung la copil, care era la alt etaj (doar nu era sa mi-l aduca la pat, nu???) mi-a fost infernal de greu cu el chiar si acasa, unde era sotul sa ma ajute, la spital chiar nu m-as fi descurcat in primele 3 zile cu el in camera, pur si simplu mi-era prea rau. si eu eram printre cele care stateau binisor, celelalte cezariene erau mult mai nauce decat mine!
cam dupa o saptamana am fost in stare sa stau in picioare fara sa-mi vina sa urlu de durere. iar de tinut in brate... era un chin, desi era usurel, nu ca acum!


gazella, ce povestiti voi din spital sunt idei care ar trebui cumva inclusse in articol, adica sunt solutii practice (cea cu salonul de alaturi mi se pare cea mai buna, chiar daca nu e prea usor de aplicat la noi in tara).

ananda, in Italia nu prea se practica epiziotomia decat la cererea expresa si, daca nu ma insel, costa in jur de 1000 de euro.
putine sunt spitalele unde se face gratis
la fel si cu cezariana, daca nu exista motive medicale pentru a o face sunt putine, foarte putine spitalele care o promoveaza
curentul este unul inspre nasterea naturala, neinstrumentalizata
in nordul Italiei se inregistreaza cel mai mare procentaj al nasterii naturale, in sud se ajunge la 30% de nasteri prin cezariana, se considera ca se datoreaza lipsei informarii gravidei

dar care era idea principala, se face epiziotomie, dar mai rar decat in Romania, iar nasterea naturala merge mana in mana cu rooming-in, adica la cursurile preparto se pun in vedere si riscurile epiziotomie si se incurajeaza mama sa nu faca apel la ea

acum despre mine, dupa ce am nascut, la vreo trei ore eram deja in acel salon, mi l-au luat pe Felix ca sa ma odihnesc, dar nu reuseam, eram toata adrenalina
m-am strecurat in baie ca sa-i dau un telefon mandrului (era vreo 3 noaptea)
asa..cand m-am intors ma astepta asistenta tare suparata, ea raspundea pentru mine, iar eu ma plimbam la telefoane
a doua zi, dimineata stateam in lotus si-l admiram cat era de frumos, cand a intrat ginegologul si m-a vazut i-a spus asistentei "doamna merge maine acasa"

cu Bendis a fost iarasi ceva...am avut o nastere foarte rapida, in doua ore s-a terminat ce-a fost mai greu
mi-au luat-o imediat si cum il stiam pe Felix doar cu taica-su nu stateam bine
m-am dus la el si vroia sa fie purtat, tocmai nascusem, dar umerii nu ma dureau
si-l tineam pe umeri in timp ce incercam sa-l fac sa traverseze senin situatia, era speriat
si de altfel, din tot ceea ce citesc eu despre nasterile naturale, nu doar vaginale, femeia nu este intr-atat de distrusa ca sa nu se poate ocupa de nou-nascut, din contra, o nastere naturala o ajuta sa se repuna in masura sa se ingrijeasca de ea si nou-nascut

Eeeee... La mine n-a fost deloc asa... Pe mine nu m-au putut muta in salonul de lauze decat dupa 24 ore de la nastere. Am incercat nu o data, ci de "n" ori sa ma ridic din pat pentru a merge la toaleta. De fiecare data ma lua ameteala si se instala starea de lesin si, tzup, ma reasezam in pat. Pana la urma am facut cu mare dificultate la plosca (sub amenintarea sondei ). Am fost in ultimul hal de slabita. Nu ma durea nimic, dar n-as fi fost in stare sa ma ocup de copil... Poate doar daca ar fi fost lasata cu mine in pat, insa paturile aveau saltele aiurea de tot... Si a doua zi, cand am fost mutate in sistem rooming-in, mi-a fost extrem de greu sa ma ocup de Clarutza (mai ales, fiindca nu mi se instalase lactatia, iar ea urla continuu de foame - bine, asta dupa ce tragea in disperare de la san cate o ora si...). Cat am stat in spital i s-a dat de doua sau 3 ori lapte praf, ba in prima saptamana i-am dat si eu acasa. Din momentul in care a inceput sa curga lapte serios din ambii sani, n-am mai folosit laptele praf (dar, asta-i deja alta poveste).

In Cluj sunt 2 clinici de ginecologie si in amandoua se aplica rooming-in. Nu-ti daucopilul imediat dupa nastere, ci la cateva ore bune dupa. Pe Vlad l-am nascut greu, deh, prima nastere, dupa un travaliu de 18 ore, l-am nascut la 3 p.m. si mi l-au adus abia a doua zi dimineata, la 5 a.m., atunci se schimba tura la salonul de nou-nascuti. Eram slabita intr-adevar dupa nastere, dar si euforica, ne-reusind sa ma odihnesc prea multr in acea noapte. Asa ca faptul ca l-au luat sa ma pot odihni eu in acea noapte nu si-a avut rostul. Pe Daria am nascut-o usor, cam la 3 ore de cand am ajuns la spital, aceeasi stare euforica dupa nastere, asa ca, stiind ca o sa-mi vad pruncul peste multe ore, imediat ce m-am vazut in salon am si mers la salonul de nou-nascuti s-o iau cu mine. Au facut niste ochi patrati asistentele cand m-au auzi, dar intr-o ora mi-au adus-o. Mi se pare cel bun lucru pentru o mama dupa nasterea naturala, sa fie puiul langa ea, pentru ca starea euforica de dupa oricum nu te lasa sa te odihnesti, dar avand puiul langa tine reusesti sa te apropii mult mai repede emotional de el. Am simtit diferenta.

stiu ca se face des confuzia intre o nastere vaginala si una naturala
uite, eu nasterea lui Bendis nu consider c-a fost naturala ci doar vaginala
cand spun nastere naturala am in vedere nasterea activa unde protagonista e femeia, nu moasa, nu medicul, unde femeia este libera sa se comporte cum simte ca-i este oportun, cand femeii i se asigura intimitatea ncesara, unde i se asigura un spatiu contenitiv, adica unde se simte in siguranta fara a fi invadata
e la fel ca si cu copiii pe care trebuie sa-i securizezi afectiv, dar pe care nu trebuie sa-i inveti sa umble

CristinaG, una din ratiunile rooming-in-ului e favorizarea alaptarii la san, care se realizaza cu succes prin punerea copilului pe pantecele mamei asteptand ca nou-nascutul sa se tarasca inspre sanul mamei.
pentru ca aceasta sa se intample este necesar ca nou-nascutului sa i se permita contactul cu mama in primele 2 ore de la nastere

http://www.attachmentparenting.ro/forum ... .php?t=237

in Italia norma e ca nou-nascutul sa se preia pentru investigatii medicale abia dupa consumarea primelor 2 ore de viata
doar in cazul in care copilul necesita ingrijiri medicale ii este luat mamei

bine, mai exista si situatii exceptionale, dar cum spun - sunt exceptionale, nu constituie norma

Da, Gazzela, stiu ca este foarte important sa fie copilul pus la san imediat dupa nastere, pentru o alaptare cu succes. Din pacate aici nu se practica asa ceva, chiar daca la a doua nastere am rugat insistent s-o faca, avand experienta primului copil, la care am esuat in ale alaptarii. Eh, cum ma faceti voi sa marturisesc totul aici. De aia la al doilea copil, cum m-au lasat sa cobor de pe targa aia, adica doar dupa 2 ore de la nastere, am si fugit la salonul de nou-nascuti, in speranta ca macar a doua oara sa reusesc sa alaptez. Dar, n'a fost sa fie nici de data asta...Asta a fost si motivul pentru care mai mult va citeam din umbra si nu am scris pana acum. Pentru ca cele mai multe mamici AP alapteaza, iar eu nu prea ma incadrez in acest grup. Am avut de 2 ori ocazia, si le-am ratat pe amandoua.

no, Cristina, alaptarea e doar un aspect al Ap-ului, care atunci cand se vrea se poate suplini cu succes, daca nu s-a putu initial realiza
intai si intai Ap-ul e "continere" care se poate realiza in afara alaptarii
cand o sa am timp o sa incerc sa detaliez cumva

vezi, ai nostri sunt mai generosi... ti-o fac pe gratis, vrei, nu vrei.
de fapt, trebuie sa te lupti cu ei ca sa te ierte .
pe mine m-a taiat. nici n-am simtit durere, decat eliberarea tensiunii mari din zona. nici n-aveam alte sanse, copilul fiind destul de mare (4400 g). dar a fost mai bine decat cezariana. in 2 sapt eram chiar bine.

uite, de aia ziceam ca e bine sa extindem nitel contextul articolului. pentru ca rooming-in suna extrem de bine si e perfect in anumite situatii, dar trebuie avute in vedere si cazurile cand nu e fezabil fie din motive legate de mama fie de conditiile din spitale. si din pacate in Romania sunt inca multe conceptii gresite de corectat pana sa fie intr-adevar o optiune realista.

epiziotomia aici e aproape regula, chiar si la femei care ar putea naste fara probleme fara. si asta pentru ca uneori nu exista suficienta pricepere pentru a aprecia corect cand e si cand nu e necesara sau pentru ca unii considera ca nu e nici o problema sa tai si sa cosi perineul...

eu am facut cezariana din motive medicale, dar nu vreau sa-mi amintesc cum a fost si ce greseli medicale s-au facut, in conditiile in care eram considerata oarecum pila

parca totusi nu trebuie sa vorbim doar teoretic, teoria e tare frumoasa dar in momentul in care cineva a vazut care sunt dificultatile vrea solutii practice pentru nastere, alaptare, etc.

iulia, stati un pic ca am facut o greseala imensa
aveam in minte epidurala, care se face doar la carerea expresa, si doar daca gravida nu este expusa la diverse riscuri, etc
dar oricum si epiziotomia se practica selectiv, adica tendinta e sa nu se practice
dar depinde de spitalul la care se alege sa se nasca, exista spitale recunoscute pentru anumite orientari
de ex, la cel de langa Milano, la Monza clar nu se merge pe cezariana, decat in cazuri extreme
si ca acesta mai sunt, si cand citesc despre cezariene elective in Romania ma intreb ce ar face aici
deci intervine mult mentalitatea atat a gravidelor cat si pozitia sistemului medical, care se obtine printr-o educatie, studiu