am o maaare necunoscuta in toata ecuatia asta a sarcinii/nasterii: inducerea nasterii.
vinerea asta care vine, deci peste 3 zile, se fac 42 de saptamani de sarcina. pan acum nici un semn ca as intra in travaliu; contractii am avut pe toata perioada sarcinii, iar dureri de spate si de burta (in genul durerilor menstruale) am de vreo luna, cu zile in care sunt foarte intense si zile in care abia daca se simt. maine am programare la doctor, pentru consult, si tot maine or sa imi faca programare pentru inducere; din cate stiu, aici se apeleaza la inducere in momentul in care se implinesc 42 de saptamani. deci in cazul meu s-ar intampla vineri.
am tot cautat e net, am vazut diferite metode: pastile, injectii, stimulari, ruperi etc. dar imi este teama

desi sunt cu rabdarea la pamant, nu as vrea sa apelez la asa ceva.
rugamintea mea este daca stiti cumva ce anume sa intreb, ce metoda este mai sigura, daca doctorul insista si insista. am mai aflat ca este posibil ca bebele sa fie destul de afectat de contractiile travaliuliu indus, ca acesta poate sa dureze ceva mai mult decat unul declansat natural. (daca sunt bazaconii, scuzati naivitatea

), si ca trebuie sa se monitorizeze atent ca se poate ajunge la cezariana

. solutie care nu imi surade deloc, dar la care nu stau sa ma gandesc de 2 ori daca viata pruncului este pusa in pericol. precizez asta, pt ca aici se promoveaza (in mod abuziv) nasterea naturala. ( sa ma explic, cunosc vreo 3 mamici care au avut probleme grave la nastere, doar pt ca doctorul nu a dat acordul pt cezariana, spunand ca se poate naste si normal: un copil s-a nascut cu fracturi la omoplat si la inca un os, alt copil a ramas putin deformat la cap dar cel mai tragic a fost copilul unei femei care a nascut in tara prin cezariana, ca i s-a spus ca are oasele prea apropiate si nu are loc sa iasa copilul, iar aici, cand a spus ca ea stie ca nu poate naste natural, doctorul i-a spus ca nu-i adevarat, ca are loc destul; rezultatul a fost un bebe pur si simplu strivit, intrat in coma si apoi a murit, iar ea la fel, a fost fff aproape sa moara).
in fine...cred ca am divagat prea mult de la subiect, dar incep sa fiu din ce in ce mai ingrijorata

mai ales ca nu prea stiu cam cum ar trebui sa procedez; sunt de parere ca doctorii stiu ce fac, dar in acelasi timp vreau sa fiu si eu cat se poate de documentata, in cazul in care nimeresc la cineva care se gandeste si la alte lucruri in afara de sanatatea copilului si a mamei.....
